ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 18 din data de 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus

următoarele:

"În baza art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata F.M., cetățean român, fără antecedente penale,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

A constatat că

inculpata F.M. a fost reținută preventiv pentru o durată de 24 ore, cu începere

din 9 februarie 2009, orele 11.30.

În baza art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen., a dispus arhivarea, în condițiile prezentului articol,

la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (unui) CD, cu numărul S 35 T, sigilat

cu sigiliul MI 3656.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia, inclusiv sumele de: 693 lei reprezentând contravaloarea

expertizelor medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale, 660 lei

reprezentând contravaloarea avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală din

cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici" și

200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu în faza de urmărire

penală - av. M.A. (delegație nr. 260 din 09 februarie 2009 emisă de Baroul

Vaslui), această sumă de 200 lei urmând a fi fost avansată din fondurile

speciale ale Ministerului Justiției."

Pentru a pronunța

sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

"Pe rolul

Tribunalului Vaslui, în data de 10 iunie 2011, sub nr. 1554/89/2011, a fost

înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr.

582/P/1997 din data de 03 iunie 2011, prin care s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de libertate, a inculpatei F.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul

de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatei F.M. că, în data de

28 noiembrie 1997, i-a aplicat mai multe lovituri cu o toporișca victimei C.C.,

în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces

Situația de fapt

descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a întemeiat pe

următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, cu

planșă foto anexă; proces-verbal de recercetare la fața locului, cu planșă foto

anexă; raport de constatare medico-legală de autopsie nr. 192/C/97 din 25

februarie 1998 întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui; raport de

expertiză medico-legală (exhumare) nr. 326/N/2010 întocmit de Serviciul

Medico-Legal Județean Vaslui și planșa foto anexă; declarațiile inculpatei;

proces-verbal de redare integrală a convorbirilor și certificare pentru

autenticitate; expertiză medico-legală nr. 552/OF din 11 decembrie 1997

întocmită de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui; raport de expertiză

medico-legală nr. 388/E/2007 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean

Vaslui; raport de expertiză medico-legală psihiatrică (adulți) nr. 16/PA/2009

întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui; declarațiile martorilor;

alte acte.

În faza cercetării

judecătorești, în ședința publică din data de 16 noiembrie 2011, în condițiile

art. 324 C. proc. pen. raportat la art. 70-73 C. proc. pen., instanța a

procedat la audierea inculpatei F.M., declarația acesteia fiind consemnată și

atașată la dosarul cauzei; conform art. 326

1

C. proc. pen.

La același termen de

judecată, inculpata, prin apărător, a solicitat: administrarea probei

testimoniale cu martorii F.N., C.G., C.M. și C.A.; obținerea de relații din

partea Episcopiei Huși pentru a se comunica cine era preot, în anul 1997, la

biserica din satul C., comuna Bogdana; efectuarea unei noi expertize

medico-legale psihiatrice pentru inculpata F.M. de către Institutul de Medicină

Legală Iași.

Reprezentantul

Ministerului Public a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii

C.I., C.M.Z., R.O., R.G., B.D., B. (F.) E., F.I. și F.L., indicați în citativul

actului de sesizare a instanței.

Instanța, deliberând

în condițiile art. 67 C. proc. pen., a încuviințat proba testimonială cu toți

martorii solicitați, prorogând pronunțarea asupra celorlalte probe solicitate

de către inculpată, prin apărător.

La termenul de

judecată din 18 ianuarie 2012, instanța a luat act de faptul că doi dintre

martorii a căror audiere inculpata F.M. o solicită sunt C.A.Z. și C.M.Y., iar

nu C.A. și C.M., astfel cum s-a indicat la termenul anterior.

Totodată, cu punerea

în discuție contradictorie a părților, s-a apreciat ca fiind utile soluționării

cauzei: avizarea de către Comisia din cadrul Institutului de Medicină Legală

Iași a expertizei medico-legale psihiatrice nr. 16/PA din 11 februarie 2009,

efectuată în cursul urmăririi penale de către Serviciul Medico-Legal Județean

Vaslui și emiterea unei adrese către Episcopia Hușilor pentru a se solicita

relații cu privire la numele și domiciliul preotului care a slujit la biserica

din satul C. în anul 1998.

S-a prorogat

pronunțarea asupra cererii de probe care viza audierea în calitate de martor a

preotului, după sosirea relațiilor solicitate Episcopiei Hușilor, și

solicitarea de relații Poliției Municipiului Huși cu privire la stadiul dosarului

penal nr. 4163/P/2010.

Inculpata, prin

apărător, a depus: act emis de Spitalul Municipal de Urgență "Elena

Beldiman" Bârlad - Unitate primire urgențe, datat 07 noiembrie 2010, în

xerocopie; bilet de trimitere datat 06 noiembrie 2010, în xerocopie; bilet de

trimitere pentru servicii medicale clinice/bilet de internare utilizat în

sistemul de asigurări sociale de sănătate serie BTCIB nr. 8223589, în

xerocopie; fișa de urgență prespitalicească a Serviciului de Ambulanță al

Municipiului Vaslui, datată 07 noiembrie 2010, în xerocopie; adresa nr. 273356

din 22 iulie 2011 a Poliției municipiului Bârlad către numitul F.N., în

original.

Pentru termenul de

judecată din 15 februarie 2012, s-au atașat, la solicitarea instanței, de către

grefierul de ședință, relații din Baza de date a Direcției pentru Evidența

Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date privind martorii audiați în cursul

urmăririi penale.

S-au solicitat

Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui: Foaia de Observație Clinică Generală

Nr. 7306 a Spitalului Județean de Urgență Vaslui și Foaia de Observație Clinică

Generală a Spitalului Județean de Urgență Vaslui pentru perioada de internare

10 - 24 februarie 2009, din cuprinsul Raportului de Expertiză Nr. 16/PA din 11

februarie 2009 întocmit de acest serviciu, rezultând că foile de observație au

fost avute în vedere la efectuarea expertizei.

S-a solicitat a se

trimite și interpretarea examenului CT cranio-cerebral, în măsura în care

inculpata F.M. a fost supusă unui asemenea examen.

În ședința publică din

data de 14 martie 2012, instanța a respins cererea care viza solicitarea de

relații din partea Poliției Municipiului Huși cu privire la stadiul dosarului

penal nr. 4163/P/2010, cu motivarea că nu sunt întrunite dispozițiile art.  67

C. proc. pen., proba nefiind concludent și utilă soluționării prezentei cauze.

Totodată, raportat la

dispozițiile art. 196 C. pen., a respins solicitarea privind audierea în

calitate de martor a numitului G.P.

S-a încuviințat

solicitarea apărătorului inculpatei de prelungire a probatoriului cu audierea

martorilor din lucrări V.V. și P.D.

S-a dispus, cu

punerea în discuție contradictorie, efectuarea unei noi expertize medico-legale

psihiatrice a inculpatei F.M. de către Institutul de Medicină Legală Iași.

La termenul de

judecată din data de 11 aprilie 2012, s-a încuviințat solicitarea apărătorului

inculpatei de prelungire a probatoriului cu audierea martorilor din lucrări

S.G. și C.N.

În ședințele publice

din data de 18 ianuarie 2012, 14 martie 2012, 11 aprilie 2012 și 6 iunie 2012,

conform dispozițiilor art. 319, art. 327 și art. 28 C. proc. pen., instanța a

procedat la audierea martorilor C.I., C.M.Z., R.O., R.G., F.N., C.M.Y., B.D.,

B.E., C.A.Z., C.G., F.I., V.V., P.D., C.N. și S.G., declarațiile acestora fiind

consemnate și atașate la dosarul cauzei, conform art. 326

1

C. proc.

pen.

În ședința publică

din data de 14 martie 2012, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin. (3) C.

proc. pen., instanța a constatat imposibilitatea obiectivă a audierii

martorilor F.L., R.M., B.Ș., C.G., M.G., P.I., C.I. și G.Ș., urmând a se da

eficiență declarațiilor date de aceștia, în calitate de martori, în faza de

urmărire penală.

Reprezentantul

Ministerului Public și apărătorul inculpatei au arătat că nu solicită citirea

acestor declarații.

La același termen de

judecată, instanța a luat act că nu se insistă în audierea celorlalți martori

din lucrări, neaudiați până la acel moment, respectiv P.C., C.N., O.T., R.E.,

S.G., V.M., O.M., M.C.I., C.E., S.C., I.M.L., R.C., Ț.A., C.M., P.E., H.A. și

C.M., urmând a se da eficiență declarațiilor pe care aceștia le-au dat în

cursul urmăririi penale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 330 C. proc. pen., în executarea dispozițiilor instanței, la

dosar a fost depusă și fișa de cazier judiciar a inculpatei F.M.

La solicitarea

instanței, au fost, de asemenea, comunicate relații de către: Institutul de

Medicină Legală Iași, Episcopia Hușilor, Serviciul Medico-Legal Județean

Vaslui.

S-a depus la dosarul

cauzei: raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică nr. 238 din 05

aprilie 2012 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași privind pe

inculpata F.M., avizat de Comisia de Avizare și Control al Actelor

Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași.

La termenul de

judecată din 5 septembrie 2012, cu punerea în discuție contradictorie, s-a

solicitat Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici" a proceda

la avizarea unuia dintre cele două rapoarte de expertiză medico-legale

psihiatrice efectuate în cauză (Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică

nr. 16/PA din 11 februarie 2009 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean

Vaslui și Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică Nr. 238 din 05

aprilie 2012 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași).

Comisia Superioară de

Medicină Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina

Minovici", prin avizul nr. El/9713/2012 din 31 octombrie 2012, a aprobat

Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală Psihiatrică Nr. 238 din 05 aprilie

2012 efectuat de Institutul de Medicină Legală Iași, aprobat prin avizul nr.

769 din 24 aprilie 2012 al Comisiei de Avizare și Control al Actelor

Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Iași.

Analizând probele

administrate, precum și actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat

că, prin conținutul său, ansamblul probator existent în cauză nu are un

caracter cert și decisiv în înlăturarea prezumției de nevinovăție consacrată de

lege în favoarea inculpatei F.M.

În C. proc. pen.

român, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prezumția de

nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art.

5

2

statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată

până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Prin adoptarea

prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi

care garantează și ele libertatea persoanei - dreptul la apărare, respectarea

demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și

a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor

cerințe: vinovăția se stabilește în cadrul unui proces; sarcina probei revine

organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în

fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind

obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea

unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă inculpatul are

statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare

definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga

omnes"; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de

vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe,

trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.

Potrivit art. 62 C.

proc. pen., instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe

bază de probe, iar conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o

valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se în urma examinării

tuturor probelor administrate, în vederea stabilirii adevărului.

Art. 65 alin. (1) C.

proc. pen. stipulează că sarcina administrării probelor în procesul penal

revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, inculpatul

neavând sarcina de a își dovedi nevinovăția, el doar apărându-se. în cazul de

față, inculpata F.M. a susținut pe tot parcursul procesului penal că nu ea a

comis fapta de care este acuzată.

Pentru dovedirea unei

infracțiuni și, implicit, pentru pedepsirea făptuitorului, este nevoie de

studierea probelor existente despre acel eveniment judiciar obiectiv.

Principiul liberei

aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia

concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost

administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 3 C. proc.

pen., impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate

cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Criteriul determinant

în aprecierea probelor l-a constituit forța acestora de a exprima adevărul,

instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe, ținând

cont de întregul material probator administrat și nu doar de cele administrate

nemijlocit în ședință publică. Altfel spus, nu s-a înțeles că probele administrate

în cursul urmăririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze

a procesului penal și numai în vederea sesizării instanței.

Instanța a arătat

totodată și că simpla retractare sau modificare de către inculpați sau martori

a unor declarații nu poate duce la înlăturarea, în mod automat și nemotivat, a

declarațiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează și cu alte probe ale

dosarului și că nu există o ordine de preferință între declarațiile succesive

ale persoanei vătămate, inculpatului sau martorului.

Instanța a indicat și

că uneori trebuie apreciat care dintre declarații reflectă adevărul, declarația

dată într-un moment foarte apropiat de producerea faptei, declarație în care se

relatează exact cu lux de amănunte evenimentul, și o alta dată după scurgerea

unui interval de timp în care se exprimă îndoiala cu privire la același aspect

redat fidel în primele declarați. între o incertitudine exprimată în instanță

și certitudinea cu privire la același aspect exprimată în faza de urmărire penală

în declarațiile luate imediat după producerea evenimentului, instanța trebuie

să aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul.

În lumina acestor

principii, Tribunalul a dat o eficiență sporită declarațiilor date de către

martori în prima etapă a efectuării anchetei penale, respectiv în anul 1997,

având în vedere faptul că proba testimonială a fost administrată la un interval

de timp foarte apropiat de momentul descoperii cadavrului victimei C.C..

În aprecierea

declarațiilor date de către martori în etapa a doua a anchetei efectuată de

către organele de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată,

Tribunalul a avut în vedere intervalul de timp de 11 ani, respectiv de 15 ani,

față de perioada noiembrie - decembrie 1997.

În ceea ce privește

declarațiile date de către inculpata F.M., Tribunalul le-a apreciat nu doar

raportat la restul materialului probatoriu administrat în cauză, dar și la

starea de sănătate psihică a acesteia, atât anterior perioadei noiembrie -

decembrie 1997, dar și ulterior acesteia.

Starea de sănătate

psihică a inculpatei F.M. a cunoscut o agravare continuă și care a explicat

multiplele contradicții existente între declarațiile acesteia, dar și o

combinare a unor evenimente reale cu evenimente care nu au avut loc.

Instanța a arătat și

că într-un anumit mod se impun a fi evaluate declarațiile contradictorii ale

unei persoane apte din punct de vedere al stării de sănătate psihică și într-o

altă manieră diferențele între declarații și chiar declarațiile în sine ale

unei persoane având o stare de sănătate psihică deteriorată serios, nefiind

deloc improbabil ca însăși starea de sănătate în discuție să genereze

diferențele și declarațiile anterior indicate.

F.M. a fost internată

în perioada 1 - 17 august 1987 în Spitalul Clinic de Psihiatrie

"Socola" Iași, cu diagnosticul "Etilism cronic cu tulburări

psihice (bufee confuzionale și tulburări comportamentale)", inculpata

având alte trei internări în anii 1969, 1985 și iulie 1987 în această unitate

spitalicească.

În perioada 5 - 15

decembrie 1997, ca urmare a internării în cadrul Secției de Psihiatrie a

Spitalului Județean de Urgență Vaslui, s-a stabilit ca și diagnostic

"psihosindrom organic cerebral distimic depresiv senil. Etilism

cronic".

Conform raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică nr. 16/PA din 11 februarie 2009 întocmit de

Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, F.M. a prezentat tulburare organică

depresivă senilă, etilism cronic.

Raportul de Nouă

Expertiză Medico-Legală Psihiatrică Nr. 238 din 05 aprilie 2012, efectuat de

Institutul de Medicina Legală Iași, aprobat prin avizul nr. 769 din 24 aprilie

2012 al Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale din cadrul

Institutului de Medicină Legală Iași și confirmat prin avizul nr. El/9713/2012

din 31 octombrie 2012 al Comisiei Superioară, de Medicină Legală din cadrul

Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici a stabilit că:

F.M. prezintă diagnosticul "demență severă (MMSE sub 5)", de

etiologie toxico-vascluară.

actuale, sus-numita este dezorientată temporo-spațial, allo și autopsihic.

actuale, sus-numita nu are prezentă capacitatea de a discerne asupra faptelor

și acțiunilor sale, precum și asupra consecințelor ce decurg din acestea.

sus-numitei necesită supraveghere și tratament de specialitate, în condiții de

internare, conform art. 114 C. pen."

Prin actul de

sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatei F.M. că, în data de 28

noiembrie 1997, i-a aplicat mai multe lovituri cu o toporișca victimei C.C., în

zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces

Tribunalul a arătat

că există un dubiu asupra datei decesului victimei C.C.

Astfel, în actul de

sesizare a instanței a fost reținută ca dată a decesului - 28 noiembrie 1997,

în timp ce în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală de autopsie nr.

192/C/97 întocmit în data de 25 februarie 1997 de Laboratorul Medico-Legal

Județean Vaslui, nu s-a concluzionat care ar fi data decesului lui C.C.

De asemenea, în

raportul întocmit de I.P.J. Vaslui și aflat la dosarul de urmărire penală, s-a

arătat că "fiind autopsiat cadavrul, s-a stabilit că moartea lui C.C. a

fost violentă și a survenit în perioada 28 - 30 noiembrie 1997". Or, din

seara zilei de 28 noiembrie 1997 și până în jurul prânzului în ziua de 30

noiembrie 1997, inculpata F.M. s-a aflat la locuința familiei R. din comuna

Banca, județ Vaslui.

S-au reținut de către

procuror ca elemente deosebit de importante în identificarea autorului

următoarele:

• victima C.C. a fost

găsită în data de 2 decembrie 1997, în casă, de către C.C.Y., fratele acesteia,

și F.L., vecina acesteia, având brațele încrucișate pe piept, gest creștinesc

care a arătat existența unei relații de apropiere între autor și victimă.

Or, în singura

declarație dată în fața organelor de urmărire penală, în data de 4 decembrie

1997, C.C.Y. nu menționează vreun moment că fratele său ar fi avut brațele

încrucișate pe piept, acest aspect nefiind regăsit nici în declarațiile din

data de 4 și 5 decembrie 1997 ale martorei F.L.

De asemenea, martorii

P.C. și C.N., care, în data de 2 decembrie 1997, au scos victima din casă și au

spălat-o, deși au oferit, în declarațiile din anii 1997 și 2007, în fața

organelor de urmărire penală, detalii ample asupra modului în care a fost găsit

în casă C.C., nu au învederat că ar fi observat ca victima să fi avut brațele

încrucișate pe piept.

Singurul martor care

a învederat acest detaliu în ceea ce privește modalitatea în care a fost găsită

victima este F.L. și doar în declarația dată în fața procurorului în anul 2008.

Instanța a învederat

existența unor rezerve în privința declarației dată de acest martor în fața

procurorului, în data de 9 ianuarie 2008, la peste 11 ani de la momentul luării

declarațiilor inițiale. Aceste rezerve s-au explicat nu doar prin intervalul de

timp, dar și prin faptul că există anumite contradicții față de declarațiile

inițiale ale martorului, cărora instanța de judecată urmează a le da eficiență

sporită.

Instanța a arătat că

nici măcar C.I., fiul victimei, nu a învederat, în niciuna dintre declarațiile

sale din cursul urmăririi penale, că și-ar fi găsit tatăl având brațele

încrucișate pe piept.

C.I. a afirmat acest

aspect doar în cursul declarației dată în fata instanței în data de 18 ianuarie

2012, însă Tribunalul nu a luat în considerare această afirmație, având în

vedere că declarația acestui martor din fața instanței a conținut și alte

elemente aflate în contradicție cu restul materialului probatoriu administrat

în cauză - de exemplu, martorul a precizat că, în data de 2 decembrie 1997, s-a

dus direct la locuința tatălui său (în condițiile în care, reiese că, în

prealabil, fusese la secretarul primăriei), că organele de poliție au fost

anunțate în data de 2 decembrie 1997 de decesul victimei (în condițiile în care

P.D. - ginerele martorului anunță organele de poliție în data de 3 decembrie

1997), că nu a dat foc la paiele din saltea decât după ce au venit organele de

poliție.

• inculpata F.M. a

închis păsările, în data de 28 noiembrie 1997, fără nicio justificare, deși era

miezul zilei (dacă în acest moment, victima ar mai fi fost în viață, ar fi

putut închide păsările seara, după ce acestea intrau în coteț), păsările fiind

găsite închise și în data de 2 decembrie 1997, dată la care a fost găsită

victima.

Or, în declarația

dată la doar două zile de la acest moment, martora F.L. a învederat că, în data

de 29 noiembrie 1997, într-o zi de sâmbătă, a observat, în curtea sa, cele două

găini și cocoșul aparținând victimei, păsări, care, conform susținerilor

martorei, stăteau mai mult în curtea acesteia.

Tribunalul a

constatat că, în declarația dată în 2008, în fața procurorului, martora F.L. a

învederat că nu a mai văzut păsările de pe data de 28 noiembrie 1997 și până pe

data de 2 decembrie 1997, însă instanța a înlăturat această declarație având în

vedere intervalul de timp care a trecut, urmând a da eficiență declarației dată

de martoră în anul 1997.

Pe cale de

consecință, a înlăturat și argumentul analizat, care a contribuit la conturarea

concluziei că victima și locuința acesteia au fost găsite exact în starea în

care au fost lăsate de inculpată, fapt care ar dovedi că, după plecarea

inculpatei și până la descoperirea victimei, nu a mai venit nicio altă persoană

la locuința lui C.C.

S-a mai reținut, ca

și argument, că doar inculpata a fost posibil a fi autoarea infracțiunii,

motivat de faptul că după plecarea lui C.I. și până la părăsirea locuinței

victimei de către inculpată (28 noiembrie 1997), nu a mai venit nimeni la

locuința victimei, aspect susținut chiar de către inculpată.

Or, pe de o parte,

astfel cum instanța a arătat deja au existat anumite dubii că data decesului ar

fi 28 noiembrie 1997. Pe de altă parte, din materialul probatoriu administrat

nu a reieșit că inculpata ar fi revenit la locuința victimei până la momentul

la care aceasta a fost găsită decedată și nici nu a putut fi exclusă

posibilitatea ca altă persoană sau alte persoane să fi trecut pe la locuința

victimei între data de 28 noiembrie 1997 și momentul decesului acesteia, respectiv

momentul la care a fost găsită victima de către C.C.Y. și F.L.

Instanța a avut în

vedere inclusiv intervalul de timp destul de mare existent între data de 28

noiembrie 1997 și data de 2 decembrie 1997, data descoperirii victimei,

perioadă de timp în care nu s-a afirmat cu certitudine că nicio altă persoană

nu a trecut pe la locuința lui C.C.

Dimpotrivă, martorul

V.M., în declarația dată în 9 ianuarie 2008, a precizat că într-o discuție cu

C.C.Y., fratele victimei, acesta i-a relatat că l-a găsit pe C. decedat într-o

dimineață și că a presupus că autorul faptei ar fi C.I., întrucât, în seara

anterioară, ar fi fost cu căruța la victimă și ar fi plecat spre dimineață.

• în jurul orelor

13.00, în ziua de 28 noiembrie 1997, inculpata a părăsit locuința victimei,

fără a termina de gătit mâncarea (aspect care ar releva faptul că a intervenit

ceva și a făcut-o să plece în grabă), a închis păsările și a închis poarta,

aducând o justificare hilară, cum că vroia să lase victima să se odihnească.

S-a mai arătat că, în

data de 2 decembrie 1997, C.C.Y., fratele victimei, a găsit poarta închisă,

găinile închise și victima îmbrăcată cu hainele de afară, exact cum le lăsase

inculpata.

Faptul că victima era

îmbrăcată cu hainele de afară, aceleași haine cu care era îmbrăcată atunci când

a fost găsită decedată, ar arăta că victima a murit în cursul zilei. Ca

argument în acest sens, a fost indicat și faptul că ușa de la intrarea în

locuință era deschisă în data de 2 decembrie 1997, atunci când a fost

descoperită victima, și, așa cum a declarat fratele acesteia, victima încuia de

fiecare dată ușa înainte de culcare, astfel încât, ținând cont și de hainele cu

care era îmbrăcată, rezultă că victima a fost omorâtă în ziua de 28 noiembrie

1997, înainte de a merge la culcare.

În ceea ce privește

aceste argumente, Tribunalul a arătat, în primul rând, că ipoteza înaintată de

către inculpată că ar fi închis poarta pentru a lăsa victima să se odihnească

nu se impune a fi privită ca absolut hilară. Momentul zilei (în jurul orelor

13) și faptul că poarta era închisă puteau crea impresia că persoana în

discuție nu este acasă, astfel că se puteau preîntâmpina posibile vizite ale

unor terțe persoane, aceasta având în vedere și că victima C.C. acorda, cu

împrumut sume de bani (declarație C.I.), dar și faptul că victima obișnuia să

vândă vin (declarație C.M.Z.).

În al doilea rând, a

existat și probabilitatea ca victima să fi îmbrăcat, și în zilele următoare,

hainele purtate în data de 28 noiembrie 1997.

În al treilea rând,

faptul că ușa de la intrarea în locuință era deschisă, că victima încuia de

fiecare dată ușa înainte de culcare și că purta haine care se îmbracă în cursul

zilei, au impus cel mult concluzia că victima a decedat în cursul unei zile,

înainte de culcare, însă nu pot impune cu certitudine concluzia că a decedat în

cursul zilei de 28 noiembrie 1997, înainte de culcare.

Nu în ultimul rând,

faptul că inculpata F.M. nu a terminat de gătit varza călită (la 2 decembrie

1997, momentul descoperirii victimei - varza a fost găsită doar fiartă în oală,

inculpata declarând că, atunci când face varză călită, ea o unduiește în ulei),

nu a semnificat faptul că această din urmă operațiune nu a mai fost efectuată

ca urmare a unui eveniment care a avut loc între aceasta și victimă.

• în casă, lucrurile

nu erau răvășite și nu lipseau bunuri, astfel încât mobilul omorului nu ar

putea fi decât unul de ordin personal, iar nu patrimonial (tâlhăria).

Or, din declarația

lui C.M.Z. din data de 5 decembrie 1997 (soția lui C.I. și nora victimei), a

reieșit că din casă lipseau mai multe bunuri: o pătură în dungi cu diferite

culori, trei perne, cearceafuri, un portmoneu cu bani.

Martora a indicat și

faptul că, împreună cu martora F.L., a constatat faptul că lipsea becul din

fața ușii chilerului, pe jos fiind găsite cioburi.

De asemenea, în

declarația dată în 11 decembrie 1997, C.I. a arătat că, după ce cadavrul a fost

spălat și schimbat de haine, a observat că buzunarul de pe interiorul vestei

victimei nu mai era și nici portofelul pe care îl ținea în mod obișnuit în

buzunar.

Tribunalul a arătat

și că fiul victimei a învederat că a găsit în casa tatălui său, după decesul

acestuia, mențiuni cu privire la împrumuturi acordate unor diferite persoane,

dar și faptul că, în data de 28 noiembrie 1997, tatăl său i-a relatat că ar

deține suma de 160.000 - 170.000 lei, sumă importantă la acel moment.

• în ceea ce privește

discuțiile care ar fi avut loc referitor la înstrăinarea de către C.C. către

fiul său a casei și a terenului, fără ca inculpatei să îi mai fie lăsată ca

moștenire suprafața de teren cultivată cu vie din fața casei:

Tribunalul a arătat

că, din declarația martorului C.I., reiese că atunci când inculpata i-a spus

victimei să îi dea și ei o bucată de vie, dacă fiului îi va face acte pe casă,

victima nu a spus nici că îi va da, nici că nu îi va da.

Martorul C.I. i-a

relatat însă o altă versiune soției sale. Astfel, din declarația lui C.M.Z. a

reieșit că martorul i-a spus că inculpata s-a certat în prezența sa cu victima

și că i-a lăsat certându-se.

De asemenea, a fost

adevărat că în declarația din 19 decembrie 1997, inculpata F.M. a precizat că

i-ar fi cerut socoteală victimei asupra faptului că îi va da terenul cultivat

cu viță de vie din fața casei, acesta refuzând orice discuție și spunând că nu

îi va da via. Însă, aceeași inculpată, a arătat că, în prezența lui I., victima

a afirmat că îi va da inculpatei o bucată de vie, fără ca fiul lui C.C. să

spună ceva.

Tribunalul a

apreciat, așadar, că se poate reține existența unui dubiu asupra posibilului

mobil indicat în actul de sesizare a instanței, respectiv faptul că victima și

inculpata s-ar fi certat, ca urmare a refuzului lui C.C. de a îi lăsa lui F.M.

suprafața de teren cultivată cu vie din fața casei.

• pe data de 28

noiembrie 1997, dimineața, F.M. este văzută la locuința victimei de către

martorii C.I. și F.L., care au declarat că inculpata nu prezenta urme de

lovituri; ulterior, când a ajuns în Gara din Bârlad, inculpata avea hainele

murdare de sânge și prezenta urme de lovituri la față. Inculpata a declarat, cu

certitudine, că nu a lovit-o nimeni pe drumul din localitatea Bogdănești către

municipiul Bârlad și nu a lovit-o nimeni în autogara Bârlad, astfel încât

singura posibilitate de explicare a leziunilor este că inculpata a avut un

conflict cu victima în locuința acesteia.

În ceea ce privește

inexistența unor urme de lovituri pe suprafața corpului inculpatei F.M.,

Tribunalul a arătat că martorii C.I., F.L. și B.Ș. ar fi putut constata doar

inexistența leziunilor inculpatei de pe acele suprafețe ale corpului care erau

vizibile, nefiind acoperite de obiecte de îmbrăcăminte.

Or, din declarațiile

martorilor O.T. și R.E. a reieșit că, pe data de 21 noiembrie 1997, victima a

fost supusă unei agresiuni de către soțul acesteia, F.C.

Martora O.T. a arătat

în declarațiile din decembrie 1997 că în data de 21 noiembrie 1997, în jurul

orelor 15, a auzit-o strigând pe F.M., iar apoi l-a văzut pe soțul inculpatei

lovind-o cu un băț gros de aproximativ 3 metri peste mâini și peste cap. A mai

precizat și că inculpatei nu îi curgea sânge. A mai precizat martora că, în

data de 23 noiembrie 1997, F.M. a vizitat-o acasă, împrejurare în care a

constatat că era umflată în jurul ochiului stâng, avea obrazul umflat,

spunându-i și că este lovită la mâna stângă. Totodată, i-a arătat vânătăile de

pe picioare și de pe fese.

Martora R.E. a

arătat, la rândul său, în declarația din anul 1997 că, în data de 21 noiembrie

1997, în timp ce era căzută, inculpata era lovită de către soțul ei cu un băț

gros de aproximativ 3 degete peste corp, pe partea stângă, și peste picioare.

Arată și că inculpata nu era lovită la față și nu a văzut să îi curgă sânge.

Martora H.A. a

precizat că, la două-trei zile după data de 21 noiembrie 1997, F.M. a venit la

ea, a spus că a fost bătută de soț și i-a arătat niște vânătăi pe picior și pe

mâini. A mai precizat că F.M. nu era lovită la ochi, având vânătăi numai pe

mâini și pe coapse.

Martora M. (fostă S.)

C. a arătat că, în săptămână anterioară celei în care a murit C.C., inculpata a

venit la bar și a observat cum aceasta era vânătă în jurul ochiului stâng.

În ceea ce privește

urmele de sânge observate de martori pe geaca inculpatei F.M., s-a impus a fi

subliniat faptul că nu s-a stabilit în nicio modalitate că ele ar aparține fie

victimei C.C., fie inculpatei F.M., fie vreunei alte persoane.

În ceea ce privește

cauza provocatoare a acestor urme de sânge, ca și a leziunilor identificate în

privința inculpatei - cu ocazia examinării din data de 4 decembrie 1997,

Tribunalul a reținut că nu a fost dovedită de către organele de urmărire

penală. Tribunalul a arătat, la nivel de supoziție, că sursa ar putea fi

inclusiv un conflict cu victima, un conflict posibil însă a se fi încheiat doar

cu provocarea unor leziuni în privința uneia sau ambelor părți, iar nu și cu

decesul lui C.C.

• în actul de

sesizare a instanței, s-a indicat următoarea modalitate de săvârșire a faptei:

după plecarea lui C.I., inculpata s-a certat cu victima, a luat securea de

lângă sobă și i-a aplicat, pe la spate, o lovitură în cap, în timp ce victima

se afla în picioare, lovitură care însă nu a doborât-o.

C.C. a ripostat,

lovind-o pe inculpată la rândul său, provocându-i echimoze, după care inculpata

l-a lovit din nou, în cap, cu securea, el căzând pe pat cu fața în sus. În

această poziție, inculpata i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, până

ce C.C. a decedat.

Conflictul a izbucnit

înainte ca victima să termine de făcut mâncarea, întrucât varza din oală a fost

găsită doar fiartă, fără a fi călită.

Pentru a se reține

această situație de fapt, s-au avut în vedere de către procuror actele

medico-legale întocmite în cauză.

raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 192/C/1997 din 25

februarie 1997, întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui, moartea

lui C.C. a fost violentă.

Ea s-a datorat unei

insuficiențe cardio-respiratorii acute, survenite pe fondul unei come cerebrale

profunde.

Coma cerebrală

profundă responsabilă de instalarea tanatogenezei a apărut ca urmare a unui

traumatism cranio-facial, cu fractură cominutivă cu înfundare frontală iradiată

la bază, cu contuzie dilacerare a masei cerebrale, a multiplelor fracturi de

mandibulă, de piramidă nazală, a plăgilor confuze multiple, a tumefacției

echimotice și a excoriațiilor.

Traumatismul

cranio-facial cu multiplele leziuni de violență s-a putut produce prin loviri

active repetate cu mijloace și obiecte contondente, despicătoare și

despicătoare tăioase, în contextul unei heteroagresiuni.

Între traumatismul

cranio-cerebral și moarte există un raport direct de cauzalitate.

Pe baza topografiei

lezionale s-a apreciat că în momentul contractării leziunilor victima se afla

inițial cu spatele către agresor în ortostatism, urmată de căderea și

continuarea lovirii victimei în timp ce aceasta se afla în decubit dorsal.

actul de sesizare a instanței, că având în vedere că, în cuprinsul raportului

de constatare medico-legală de autopsie, s-a consemnat "fractură

cominutivă de mandibulă cu multiple traiecte indescriptibile (vezi schița

anexată)" și că în schița anexă, conform desenului, se observă 14 fracturi

de mandibulă, în condițiile în care nu are semne exterioare vizibile, s-au

solicitat precizări Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui cu privire la

aceste fracturi.

S-a răspuns, prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 86/E/2009 din 27 mai 2009 al

Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui că, întrucât lipsesc leziuni

traumatice la examenul extern pe hemifaciesul drept, locul unde sunt trecute pe

schiță multiple traiecte de fractură, relativ simetrice față de cele de pe

stânga, se poate avea în vedere, pentru cele de pe dreapta, varianta unor

loviri cu mijloace proprii de atac ale omului, dar s-a apreciat ca fiind puțin

probabil ca o astfel de agresiune să determine atât de multe traiecte de

fractură distribuite relativ uniform și simetric. S-a arătat că nu se pot

explica foarte bine aceste traiecte de fractură prin nicio combinare de

mecanisme (lovire, comprimare) și, ca atare, întrucât nu a existat convingerea

că traiectele de fractură schițate corespund realității, s-a sugerat efectuarea

unei exhumări.

exhumare și efectuare a unei expertize medico-legale de autopsie dată de

procuror în data de 25 octombrie 2010, s-a dispus exhumarea cadavrului

numitului C.C. și efectuarea autopsiei acestuia pentru a se stabili modalitatea

producerii fracturii multiple de mandibulă.

Prin raportul de

expertiză medico-legală (exhumare) nr. 326/N/2010 din 2 noiembrie 2010 întocmit

de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, s-a arătat că fractura de mandibulă

a numitului C.C. s-a produs prin loviri active repetate cu corp dur.

Fractura de mandibulă

a fost cu trei focare, cu aspect cominutiv pe partea stângă (s-a identificat un

traiect de fractură la nivelul ramului orizontal mandibular drept, unul la

nivelul ramului vertical drept cu interesarea apofizei coronoide cu

desprinderea acesteia de restul osului, precum și un focar cominutiv pe partea

stângă, la nivelul ramului vertical, de la gonion în sus).

Leziunile prezentate

de victimă au putut fi produse prin loviri active cu obiect contondent, precum

și obiect tăietor-despicător, așa cum s-a reținut și în raportul de necropsie

inițial. Leziunile de la nivelul mandibulei apar a fi mai probabil produse prin

loviri active cu obiect contondent, posibilă fiind și varianta lovirii active

cu muchia unui corp despicător-tăietor, nu cu partea tăioasă.

Pentru leziunile de

pe partea dreaptă de la nivelul mandibulei, în lipsa unor mărci traumatice

externe, s-a avut în vedere și varianta lovirii cu mijloc de atac propriu

omului.

inculpata a fost expertizată medico-legal, în anul 1997, iar prin Raportul nr.

552/CF din 11 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean

Vaslui, s-a concluzionat că a prezentat leziuni de violență de tipul

echimozelor, că ele s-au putut produce în data de 27 sau 28 noiembrie 1997 și

că echimozele din regiunea cubitală și fața dorsală a mâinii reprezintă leziuni

de apărare a capului în contextul unei agresiuni. De asemenea, s-a apreciat că

în momentul agresării, F.M. se afla față în față cu agresorul, iar apoi cu

spatele către acesta, neexcluzându-se și varianta inversă (ca victima să se fi

aflat cu spatele către agresor, iar apoi față în față cu acesta), versiuni ce

urmează a fi. stabilite pe calea anchetei, se reține în raport.

Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui precizări cu privire la leziunile

suferite de inculpată, în sensul dacă acestea puteau produce sângerări, pentru

a exista astfel o explicație a sângelui de pe hainele inculpatei, pentru a

vedea dacă este posibil ca sângele de pe haine să fie al ei.

Prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 388/E/2007 din 19 decembrie 1997 întocmit de

Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, s-a concluzionat că inculpata F.M. a

prezentat leziuni traumatice de tipul echimozelor, care sunt leziuni traumatice

închise și ca urmare nu au putut produce sângerări.

S-a concluzionat de

către procuror că sângele văzut pe hainele inculpatei nu aparține acesteia. Se

mai aduc ca și argumente, în acest sens, faptul că:

• inculpata este

văzută în autogara Bârlad, de cinci martori, în jurul orelor 14.30 - 15.00, în

ziua de 28 noiembrie 1997, prezentând urme de lovituri la față, având sânge

închegat pe haine, fiind singură și speriată.

Martora B.D., cu

ocazia confruntării cu inculpata, a precizat că sângele de pe hainele ei era

sub formă de stropi și nu era prelins, ca și cum i-ar fi curs sângele ei.

• inculpata și-a

aruncat hainele murdare de sânge, în condițiile în care este prima dată când

face acest lucru, întrucât, de obicei, ea își spală hainele murdare.

Tribunalul a arătat,

în primul rând, că s-a omis a se avea în vedere, atunci când s-a reținut

situația de fapt, din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr.

552/CF din 11 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean

Vaslui, concluzia de la punctul 3, respectiv faptul că leziunile traumatice ale

inculpatei s-au produs prin loviri active repetate cu mijloace și obiecte

contondente.

Nu s-a arătat în

actul de sesizare a instanței care ar fi acel mijloc sau obiect contondent cu

ajutorul căruia victima C.C. ar fi lovit inculpata în mod repetat, având în

vedere și faptul că noțiunea de "mijloc sau obiect contondent " este

diferită de noțiunea de "mijloc propriu de atac al omului".

În al doilea rând,

raportat la concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală privind pe

victima C.C. ar fi însemnat ca inculpata să lovească victima atât cu partea

ascuțită a securii, cu muchia acesteia, dar și cu mijloace de atac proprii

omului.

În al treilea rând,

niciuna dintre persoanele prezente în autogara din municipiul Bârlad (B.D., B.

- fostă F. - E., F.E., M.G., P.E.), cu prilejul audierilor în calitate de

martor din 1997 și 2008, nu a precizat că sângele nu era prelins, ci doar că

inculpata era vânătă la obrazul stâng și la ochiul stâng, dar și pe obrazul

drept, fiind plină de sânge uscat pe față și pe haine, în special pe partea din

față, precum și plină de noroi pe spate.

Dimpotrivă martora

F.E., a învederat că inculpata F.M. pe mâneca dreaptă a hainei avea sânge uscat

prelins.

Singurul martor care

a indicat faptul că inculpata F.M. avea stropi de sânge pe haine, iar sângele

nu era prelins ca și cum i-ar fi curs sângele ei, a fost B.D., cu prilejul

confruntării din 17 martie 2008. Tribunalul a privit cu circumspecție aceste

precizări având în vedere momentul la care sunt date, dar și faptul că martora

nu a învederat acest aspect nici cu prilejul audierii din 11 decembrie 1997 și

nici cu prilejul audierii din 9 ianuarie 2008.

Tribunalul a

constatat însă că, în audierile ulterioare, nu a mai fost audiată asupra

acestui aspect martora F.I., care a oferit precizări încă din decembrie 1997.

În al patrulea rând,

s-a impus a se observa că nu a fost oferită vreo explicație asupra modului în

care inculpata a jos să aibă noroi pe haine, dar nici asupra modalității în

care F.M. a ajuns în posesia unei sacoșe cu haine, când a sosit la locuința

familiei R. în data de 28 noiembrie 1997, având în vedere că martorii prezenți

în autogara din municipiul Bârlad nu au indicat existența vreunui astfel de

bagaj sau a altor haine.

În al cincilea rând,

Tribunalul a arătat că, în data de 4 decembrie 1997, s-au ridicat de la

locuința lui F.C., soțul inculpatei, mai multe obiecte - un fâș de culoare

neagră de damă, o pereche de cizme din cauciuc .uzate de culoare neagră, un

taior de damă din stofa pepit de culoare neagră, un bilet de trimitere către

Policlinică pe numele F.M., un pull-over de damă de culoare portocalie prevăzut

cu anchior, cu mâneci scurte, uzat și un pull-over la baza gâtului cu dungi

orizontale de culoare alb-galben și albastru uzat.

Conform Raportului de

expertiză bio-criminalistică nr. 8166 din 16 decembrie 1997 întocmit de

Laboratorul exterior Iași din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina

Minovici": pe fusta maron și pe pull-over nu s-au evidențiat urme de

sânge, iar pe vesta bărbătească și pe geacă s-au evidențiat urme de sânge uman

- însă materialul de probă fiind insuficient, nu s-a reușit a se determina

grupa sanguină.

Nu în ultimul rând,

s-a pus întrebarea dacă F.M. a aruncat vreo haină și care sunt hainele

aruncate, în condițiile în care geaca avută în data de 28 noiembrie 1997, este

ulterior descoperită la domiciliul acesteia.

De asemenea, fusta de

culoare maro, expertizată din punct de vedere bio-criminalistic în luna

decembrie 1997 și pe care nu au fost identificate urme de sânge, a fost, din

punctul de vedere al instanței, aceeași fustă purtată de inculpata F.M. în data

de 28 noiembrie 1997, atunci când a fost observată în autogara din Bârlad și,

foarte probabil, fusta pe care o avea și la momentul la care a părăsit

domiciliul lui C.C., mai ales că inculpata nu avea în autogara din municipiul

Bârlad și alte bagaje asupra sa, implicit o altă sacoșă cu haine.

Astfel, martorul P.I.

a arătat în declarația din 9 decembrie 1997 că inculpata era îmbrăcată cu o

fustă în carouri, în timp ce martora F.I. precizează că F.M. avea o fustă în

carouri maro cu bej. Martora B.D. arată că inculpata avea o fustă plisată

gălbuie, în timp ce martorul M.G. arată că inculpata avea o fustă plisată. Se

poate contura astfel o fustă plisată, în carouri, maro cu bej.

Pe fusta în discuție,

nu au fost observate urme de sânge nici de membrii familiei R., martorul R.G.

vorbind despre existența unor urme de sânge pe haina inculpatei, aflată pe

scaun.

De asemenea, având în

vedere modalitatea în care s-a indicat în actul de sesizare a instanței că s-ar

fi produs fapta, și dispersia petelor de sânge în încăperea în care a fost

descoperită victima, astfel cum a reieșit din procesele-verbale de cercetare la

fața locului întocmite în datele de 4 decembrie 1997 și 11 decembrie 2007,

împreună cu schițele și fotografiile judiciare, a fost extrem de improbabil ca,

în ipoteza în care inculpata ar fi autoarea faptei, pete de sânge să nu se

regăsească și pe fusta acesteia.

Este adevărat că

martora B. (fostă F.) E. a precizat în fața instanței de judecată că a observat

urme de sânge uscat și pe fusta inculpatei, însă instanța a înlăturat această

declarație, având în vedere declarația aceleiași martore din 1997, conform

căreia a observat sânge uscat doar pe haină, în partea din față, dar și

concluziile Raportului de expertiză bio-criminalistică nr. 8166 din 16

decembrie 1997 întocmit de Laboratorul exterior Iași din cadrul Institutului de

Medicină Legală "Mina Minovici", potrivit cărora pe fusta de culoare

maro nu au fost identificate urme de sânge.

• un alt argument a

fost declarația inculpatei în fața Comisiei de psihiatrie, în care a arătat că,

atunci când a ajuns în gara Bârlad, i-a spus soțului său de "moșneag"

și a afirmat "era mort moșneagul", în condițiile în care numai

autorul putea să știe, în aceeași zi cu comiterea faptei, că victima este

decedată, ținând cont că ea a fost descoperită trei zile mai târziu.

S-a reținut de către

procuror faptul că inculpata, chiar dacă nu s-a întâlnit în Gara Bârlad cu

soțul ei, pentru că acesta era acasă, important este faptul că, în

subconștientul său, știa că bătrânul este decedat și a justificat plecarea

către comuna Banca prin faptul că voia să cheme o prietenă să o ajute la

înmormântare. Victima a fost descoperită la trei zile după faptă, astfel încât

în data de 28 noiembrie 1997, la câteva ore după ce inculpata a părăsit

locuința victimei, numai autorul faptei putea să știe de decesul acesteia.

Tribunalul a arătat

că nu poate fi luată în considerare, în analiza ansamblului materialul

probator, această declarație dată în 11 februarie 2009, în fața Comisiei din

cadrul Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, care a întocmit raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică nr. 16/PA din 11 februarie 2009.

S-a impus a fi avută

în vedere, în primul rând, astfel cum s-a arătat deja, starea de sănătate

psihică a inculpatei F.M. care a cunoscut o agravare continuă și care poate

explica multiplele contradicții existente între declarațiile acesteia, dar și o

combinare a unor evenimente reale cu evenimente care nu au avut loc.

În al doilea rând, nu

a fost reținută modalitatea în care procurorul a procedat la interpretarea

poziției inculpatei, în mod trunchiat, considerând că nu este relevant faptul

că inculpata a declarat că s-ar fi întâlnit cu soțul ei (aspect neconform

realității, rezultat al stării de sănătate psihică a acesteia, astfel cum s-a

desprins din întregul material probator administrat în cauză), dar ca fiind

relevantă afirmația "era mort moșneagul", afirmația care nu se

regăsește în niciuna dintre declarațiile anterioare ale inculpatei (9 februarie

2009; 17 martie 2008; 19 decembrie 2007; 11 decembrie 2007; 5 decembrie 1997 și

4 decembrie 1997).

În al treilea rând,

nu s-a ignorat faptul că examinarea psihiatrică a avut loc la două zile de la

audierea inculpatei de către procuror în data de 9 februarie 2009. Ca urmare a

acestei audieri, în subconștientul inculpatei s-ar fi putut crea conexiunea că

la momentul în care ea se afla în autogara din municipiul Bârlad, inculpatul ar

fi decedat deja.

• inculpata a știut

cu ce obiect a fost omorâtă victima, înainte de a fi anunțate organele de

poliție și respectiv înainte de a fi efectuată necropsia, în condițiile în care

persoanele aflate în locuința victimei discutau despre posibila omorâre a

acesteia cu o șurubelniță.

Considerentele expuse

de către instanță, în cadrul analizei argumentului anterior, au fost de natură

a crea un dubiu și asupra acestui argument reținut în actul de sesizare a

instanței.

Inculpata F.M. a

afirmat, în cadrul declarației dată în fața procurorului în data de 9 februarie

2009, că s-a gândit că victima ar fi fost omorâtă cu securea, pe care aceasta o

ținea lângă sobă.

Însă în cadrul

aceleiași declarații, inculpata a mai făcut o afirmație, neanalizată de către

procuror, respectiv faptul că toate persoanele prezente ar fi căutat securea

respectivă, aspect infirmat de către martorii C.M.Z. și C.E. Astfel, C.M.Z.

afirmă că C.E. i-a relatat că F.M. a întrebat-o dacă a găsit o șurubelniță cu

mâner roșu, când a măturat prin casă, și că au căutat cu toții șurubelnița

roșie, dar fără a o găsi.

De asemenea, C.E.,

audiată în data de 5 decembrie 1997, a arătat că, fiind împreună cu F.M., a

întrebat-o pe aceasta care a fost opinia ei în legătură cu decesul lui C.C.

Tot, martora C.E. a

fost cea care a întrebat care ar fi fost obiectul cu care a fost lovită victima

- cuțit, muchie de secure, muchie de topor. Așadar, martora C.E., în prezența

inculpatei, în anul 1997, a avansat ca și posibil obiect folosit în acțiunea de

suprimare a vieții victimei o secure.

În aceste condiții,

nu a fost reținut ca și argument faptul că inculpata a fost cea care avansează

prima ideea folosirii securii în anul 2009, în con