ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2014

"Inculpata F.M. prezintă diagnosticul "demență severă (MMSE sub 5)", de etiologie toxico-vascluară.

La data examinării actuale, sus-numita este dezorientată temporo-spațial, allo și autopsihic.

La data examinării actuale, sus-numita nu are prezentă capacitatea de a discerne asupra faptelor și acțiunilor sale, precum și asupra consecințelor ce decurg din acestea.

Starea actuală a sus-numitei necesită supraveghere și tratament de specialitate, în condiții de internare, conform art. 114 C. pen." Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatei F.M. că, în data de 28 noiembrie 1997, i-a aplicat mai multe lovituri cu o toporișca victimei C.C., în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice care au condus către deces Tribunalul a arătat că există un dubiu asupra datei decesului victimei C.C. Astfel, în actul de sesizare a instanței a fost reținută ca dată a decesului - 28 noiembrie 1997, în timp ce în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 192/C/97 întocmit în data de 25 februarie 1997 de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui, nu s-a concluzionat care ar fi data decesului lui C.C. De asemenea, în raportul întocmit de I.P.J. Vaslui și aflat la dosarul de urmărire penală, s-a arătat că "fiind autopsiat cadavrul, s-a stabilit că moartea lui C.C. a fost violentă și a survenit în perioada 28 - 30 noiembrie 1997". Or, din seara zilei de 28 noiembrie 1997 și până în jurul prânzului în ziua de 30 noiembrie 1997, inculpata F.M. s-a aflat la locuința familiei R. din comuna Banca, județ Vaslui. S-au reținut de către procuror ca elemente deosebit de importante în identificarea autorului următoarele: • victima C.C. a fost găsită în data de 2 decembrie 1997, în casă, de către C.C.Y., fratele acesteia, și F.L., vecina acesteia, având brațele încrucișate pe piept, gest creștinesc care a arătat existența unei relații de apropiere între autor și victimă. Or, în singura declarație dată în fața organelor de urmărire penală, în data de 4 decembrie 1997, C.C.Y. nu menționează vreun moment că fratele său ar fi avut brațele încrucișate pe piept, acest aspect nefiind regăsit nici în declarațiile din data de 4 și 5 decembrie 1997 ale martorei F.L. De asemenea, martorii P.C. și C.N., care, în data de 2 decembrie 1997, au scos victima din casă și au spălat-o, deși au oferit, în declarațiile din anii 1997 și 2007, în fața organelor de urmărire penală, detalii ample asupra modului în care a fost găsit în casă C.C., nu au învederat că ar fi observat ca victima să fi avut brațele încrucișate pe piept. Singurul martor care a învederat acest detaliu în ceea ce privește modalitatea în care a fost găsită victima este F.L. și doar în declarația dată în fața procurorului în anul 2008. Instanța a învederat existența unor rezerve în privința declarației dată de acest martor în fața procurorului, în data de 9 ianuarie 2008, la peste 11 ani de la momentul luării declarațiilor inițiale. Aceste rezerve s-au explicat nu doar prin intervalul de timp, dar și prin faptul că există anumite contradicții față de declarațiile inițiale ale martorului, cărora instanța de judecată urmează a le da eficiență sporită. Instanța a arătat că nici măcar C.I., fiul victimei, nu a învederat, în niciuna dintre declarațiile sale din cursul urmăririi penale, că și-ar fi găsit tatăl având brațele încrucișate pe piept. C.I. a afirmat acest aspect doar în cursul declarației dată în fata instanței în data de 18 ianuarie 2012, însă Tribunalul nu a luat în considerare această afirmație, având în vedere că declarația acestui martor din fața instanței a conținut și alte elemente aflate în contradicție cu restul materialului probatoriu administrat în cauză - de exemplu, martorul a precizat că, în data de 2 decembrie 1997, s-a dus direct la locuința tatălui său (în condițiile în care, reiese că, în prealabil, fusese la secretarul primăriei), că organele de poliție au fost anunțate în data de 2 decembrie 1997 de decesul victimei (în condițiile în care P.D. - ginerele martorului anunță organele de poliție în data de 3 decembrie 1997), că nu a dat foc la paiele din saltea decât după ce au venit organele de poliție. • inculpata F.M. a închis păsările, în data de 28 noiembrie 1997, fără nicio justificare, deși era miezul zilei (dacă în acest moment, victima ar mai fi fost în viață, ar fi putut închide păsările seara, după ce acestea intrau în coteț), păsările fiind găsite închise și în data de 2 decembrie 1997, dată la care a fost găsită victima. Or, în declarația dată la doar două zile de la acest moment, martora F.L. a învederat că, în data de 29 noiembrie 1997, într-o zi de sâmbătă, a observat, în curtea sa, cele două găini și cocoșul aparținând victimei, păsări, care, conform susținerilor martorei, stăteau mai mult în curtea acesteia. Tribunalul a constatat că, în declarația dată în 2008, în fața procurorului, martora F.L. a învederat că nu a mai văzut păsările de pe data de 28 noiembrie 1997 și până pe data de 2 decembrie 1997, însă instanța a înlăturat această declarație având în vedere intervalul de timp care a trecut, urmând a da eficiență declarației dată de martoră în anul 1997. Pe cale de consecință, a înlăturat și argumentul analizat, care a contribuit la conturarea concluziei că victima și locuința acesteia au fost găsite exact în starea în care au fost lăsate de inculpată, fapt care ar dovedi că, după plecarea inculpatei și până la descoperirea victimei, nu a mai venit nicio altă persoană la locuința lui C.C. S-a mai reținut, ca și argument, că doar inculpata a fost posibil a fi autoarea infracțiunii, motivat de faptul că după plecarea lui C.I. și până la părăsirea locuinței victimei de către inculpată (28 noiembrie 1997), nu a mai venit nimeni la locuința victimei, aspect susținut chiar de către inculpată. Or, pe de o parte, astfel cum instanța a arătat deja au existat anumite dubii că data decesului ar fi 28 noiembrie 1997. Pe de altă parte, din materialul probatoriu administrat nu a reieșit că inculpata ar fi revenit la locuința victimei până la momentul la care aceasta a fost găsită decedată și nici nu a putut fi exclusă posibilitatea ca altă persoană sau alte persoane să fi trecut pe la locuința victimei între data de 28 noiembrie 1997 și momentul decesului acesteia, respectiv momentul la care a fost găsită victima de către C.C.Y. și F.L. Instanța a avut în vedere inclusiv intervalul de timp destul de mare existent între data de 28 noiembrie 1997 și data de 2 decembrie 1997, data descoperirii victimei, perioadă de timp în care nu s-a afirmat cu certitudine că nicio altă persoană nu a trecut pe la locuința lui C.C. Dimpotrivă, martorul V.M., în declarația dată în 9 ianuarie 2008, a precizat că într-o discuție cu C.C.Y., fratele victimei, acesta i-a relatat că l-a găsit pe C. decedat într-o dimineață și că a presupus că autorul faptei ar fi C.I., întrucât, în seara anterioară, ar fi fost cu căruța la victimă și ar fi plecat spre dimineață. • în jurul orelor 13.00, în ziua de 28 noiembrie 1997, inculpata a părăsit locuința victimei, fără a termina de gătit mâncarea (aspect care ar releva faptul că a intervenit ceva și a făcut-o să plece în grabă), a închis păsările și a închis poarta, aducând o justificare hilară, cum că vroia să lase victima să se odihnească. S-a mai arătat că, în data de 2 decembrie 1997, C.C.Y., fratele victimei, a găsit poarta închisă, găinile închise și victima îmbrăcată cu hainele de afară, exact cum le lăsase inculpata. Faptul că victima era îmbrăcată cu hainele de afară, aceleași haine cu care era îmbrăcată atunci când a fost găsită decedată, ar arăta că victima a murit în cursul zilei. Ca argument în acest sens, a fost indicat și faptul că ușa de la intrarea în locuință era deschisă în data de 2 decembrie 1997, atunci când a fost descoperită victima, și, așa cum a declarat fratele acesteia, victima încuia de fiecare dată ușa înainte de culcare, astfel încât, ținând cont și de hainele cu care era îmbrăcată, rezultă că victima a fost omorâtă în ziua de 28 noiembrie 1997, înainte de a merge la culcare. În ceea ce privește aceste argumente, Tribunalul a arătat, în primul rând, că ipoteza înaintată de către inculpată că ar fi închis poarta pentru a lăsa victima să se odihnească nu se impune a fi privită ca absolut hilară. Momentul zilei (în jurul orelor 13) și faptul că poarta era închisă puteau crea impresia că persoana în discuție nu este acasă, astfel că se puteau preîntâmpina posibile vizite ale unor terțe persoane, aceasta având în vedere și că victima C.C. acorda, cu împrumut sume de bani (declarație C.I.), dar și faptul că victima obișnuia să vândă vin (declarație C.M.Z.). În al doilea rând, a existat și probabilitatea ca victima să fi îmbrăcat, și în zilele următoare, hainele purtate în data de 28 noiembrie 1997. În al treilea rând, faptul că ușa de la intrarea în locuință era deschisă, că victima încuia de fiecare dată ușa înainte de culcare și că purta haine care se îmbracă în cursul zilei, au impus cel mult concluzia că victima a decedat în cursul unei zile, înainte de culcare, însă nu pot impune cu certitudine concluzia că a decedat în cursul zilei de 28 noiembrie 1997, înainte de culcare. Nu în ultimul rând, faptul că inculpata F.M. nu a terminat de gătit varza călită (la 2 decembrie 1997, momentul descoperirii victimei - varza a fost găsită doar fiartă în oală, inculpata declarând că, atunci când face varză călită, ea o unduiește în ulei), nu a semnificat faptul că această din urmă operațiune nu a mai fost efectuată ca urmare a unui eveniment care a avut loc între aceasta și victimă. • în casă, lucrurile nu erau răvășite și nu lipseau bunuri, astfel încât mobilul omorului nu ar putea fi decât unul de ordin personal, iar nu patrimonial (tâlhăria). Or, din declarația lui C.M.Z. din data de 5 decembrie 1997 (soția lui C.I. și nora victimei), a reieșit că din casă lipseau mai multe bunuri: o pătură în dungi cu diferite culori, trei perne, cearceafuri, un portmoneu cu bani. Martora a indicat și faptul că, împreună cu martora F.L., a constatat faptul că lipsea becul din fața ușii chilerului, pe jos fiind găsite cioburi. De asemenea, în declarația dată în 11 decembrie 1997, C.I. a arătat că, după ce cadavrul a fost spălat și schimbat de haine, a observat că buzunarul de pe interiorul vestei victimei nu mai era și nici portofelul pe care îl ținea în mod obișnuit în buzunar. Tribunalul a arătat și că fiul victimei a învederat că a găsit în casa tatălui său, după decesul acestuia, mențiuni cu privire la împrumuturi acordate unor diferite persoane, dar și faptul că, în data de 28 noiembrie 1997, tatăl său i-a relatat că ar deține suma de 160.000 - 170.000 lei, sumă importantă la acel moment. • în ceea ce privește discuțiile care ar fi avut loc referitor la înstrăinarea de către C.C. către fiul său a casei și a terenului, fără ca inculpatei să îi mai fie lăsată ca moștenire suprafața de teren cultivată cu vie din fața casei: Tribunalul a arătat că, din declarația martorului C.I., reiese că atunci când inculpata i-a spus victimei să îi dea și ei o bucată de vie, dacă fiului îi va face acte pe casă, victima nu a spus nici că îi va da, nici că nu îi va da. Martorul C.I. i-a relatat însă o altă versiune soției sale. Astfel, din declarația lui C.M.Z. a reieșit că martorul i-a spus că inculpata s-a certat în prezența sa cu victima și că i-a lăsat certându-se. De asemenea, a fost adevărat că în declarația din 19 decembrie 1997, inculpata F.M. a precizat că i-ar fi cerut socoteală victimei asupra faptului că îi va da terenul cultivat cu viță de vie din fața casei, acesta refuzând orice discuție și spunând că nu îi va da via. Însă, aceeași inculpată, a arătat că, în prezența lui I., victima a afirmat că îi va da inculpatei o bucată de vie, fără ca fiul lui C.C. să spună ceva. Tribunalul a apreciat, așadar, că se poate reține existența unui dubiu asupra posibilului mobil indicat în actul de sesizare a instanței, respectiv faptul că victima și inculpata s-ar fi certat, ca urmare a refuzului lui C.C. de a îi lăsa lui F.M. suprafața de teren cultivată cu vie din fața casei. • pe data de 28 noiembrie 1997, dimineața, F.M. este văzută la locuința victimei de către martorii C.I. și F.L., care au declarat că inculpata nu prezenta urme de lovituri; ulterior, când a ajuns în Gara din Bârlad, inculpata avea hainele murdare de sânge și prezenta urme de lovituri la față. Inculpata a declarat, cu certitudine, că nu a lovit-o nimeni pe drumul din localitatea Bogdănești către municipiul Bârlad și nu a lovit-o nimeni în autogara Bârlad, astfel încât singura posibilitate de explicare a leziunilor este că inculpata a avut un conflict cu victima în locuința acesteia. În ceea ce privește inexistența unor urme de lovituri pe suprafața corpului inculpatei F.M., Tribunalul a arătat că martorii C.I., F.L. și B.Ș. ar fi putut constata doar inexistența leziunilor inculpatei de pe acele suprafețe ale corpului care erau vizibile, nefiind acoperite de obiecte de îmbrăcăminte. Or, din declarațiile martorilor O.T. și R.E. a reieșit că, pe data de 21 noiembrie 1997, victima a fost supusă unei agresiuni de către soțul acesteia, F.C. Martora O.T. a arătat în declarațiile din decembrie 1997 că în data de 21 noiembrie 1997, în jurul orelor 15, a auzit-o strigând pe F.M., iar apoi l-a văzut pe soțul inculpatei lovind-o cu un băț gros de aproximativ 3 metri peste mâini și peste cap. A mai precizat și că inculpatei nu îi curgea sânge. A mai precizat martora că, în data de 23 noiembrie 1997, F.M. a vizitat-o acasă, împrejurare în care a constatat că era umflată în jurul ochiului stâng, avea obrazul umflat, spunându-i și că este lovită la mâna stângă. Totodată, i-a arătat vânătăile de pe picioare și de pe fese. Martora R.E. a arătat, la rândul său, în declarația din anul 1997 că, în data de 21 noiembrie 1997, în timp ce era căzută, inculpata era lovită de către soțul ei cu un băț gros de aproximativ 3 degete peste corp, pe partea stângă, și peste picioare. Arată și că inculpata nu era lovită la față și nu a văzut să îi curgă sânge. Martora H.A. a precizat că, la două-trei zile după data de 21 noiembrie 1997, F.M. a venit la ea, a spus că a fost bătută de soț și i-a arătat niște vânătăi pe picior și pe mâini. A mai precizat că F.M. nu era lovită la ochi, având vânătăi numai pe mâini și pe coapse. Martora M. (fostă S.) C. a arătat că, în săptămână anterioară celei în care a murit C.C., inculpata a venit la bar și a observat cum aceasta era vânătă în jurul ochiului stâng. În ceea ce privește urmele de sânge observate de martori pe geaca inculpatei F.M., s-a impus a fi subliniat faptul că nu s-a stabilit în nicio modalitate că ele ar aparține fie victimei C.C., fie inculpatei F.M., fie vreunei alte persoane. În ceea ce privește cauza provocatoare a acestor urme de sânge, ca și a leziunilor identificate în privința inculpatei - cu ocazia examinării din data de 4 decembrie 1997, Tribunalul a reținut că nu a fost dovedită de către organele de urmărire penală. Tribunalul a arătat, la nivel de supoziție, că sursa ar putea fi inclusiv un conflict cu victima, un conflict posibil însă a se fi încheiat doar cu provocarea unor leziuni în privința uneia sau ambelor părți, iar nu și cu decesul lui C.C. • în actul de sesizare a instanței, s-a indicat următoarea modalitate de săvârșire a faptei: după plecarea lui C.I., inculpata s-a certat cu victima, a luat securea de lângă sobă și i-a aplicat, pe la spate, o lovitură în cap, în timp ce victima se afla în picioare, lovitură care însă nu a doborât-o. C.C. a ripostat, lovind-o pe inculpată la rândul său, provocându-i echimoze, după care inculpata l-a lovit din nou, în cap, cu securea, el căzând pe pat cu fața în sus. În această poziție, inculpata i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, până ce C.C. a decedat. Conflictul a izbucnit înainte ca victima să termine de făcut mâncarea, întrucât varza din oală a fost găsită doar fiartă, fără a fi călită. Pentru a se reține această situație de fapt, s-au avut în vedere de către procuror actele medico-legale întocmite în cauză. 1. Potrivit raportului de constatare medico-legală de autopsie nr. 192/C/1997 din 25 februarie 1997, întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui, moartea lui C.C. a fost violentă. Ea s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, survenite pe fondul unei come cerebrale profunde. Coma cerebrală profundă responsabilă de instalarea tanatogenezei a apărut ca urmare a unui traumatism cranio-facial, cu fractură cominutivă cu înfundare frontală iradiată la bază, cu contuzie dilacerare a masei cerebrale, a multiplelor fracturi de mandibulă, de piramidă nazală, a plăgilor confuze multiple, a tumefacției echimotice și a excoriațiilor. Traumatismul cranio-facial cu multiplele leziuni de violență s-a putut produce prin loviri active repetate cu mijloace și obiecte contondente, despicătoare și despicătoare tăioase, în contextul unei heteroagresiuni. Între traumatismul cranio-cerebral și moarte există un raport direct de cauzalitate. Pe baza topografiei lezionale s-a apreciat că în momentul contractării leziunilor victima se afla inițial cu spatele către agresor în ortostatism, urmată de căderea și continuarea lovirii victimei în timp ce aceasta se afla în decubit dorsal. 2. S-a arătat, în actul de sesizare a instanței, că având în vedere că, în cuprinsul raportului de constatare medico-legală de autopsie, s-a consemnat "fractură cominutivă de mandibulă cu multiple traiecte indescriptibile (vezi schița anexată)" și că în schița anexă, conform desenului, se observă 14 fracturi de mandibulă, în condițiile în care nu are semne exterioare vizibile, s-au solicitat precizări Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui cu privire la aceste fracturi. S-a răspuns, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 86/E/2009 din 27 mai 2009 al Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui că, întrucât lipsesc leziuni traumatice la examenul extern pe hemifaciesul drept, locul unde sunt trecute pe schiță multiple traiecte de fractură, relativ simetrice față de cele de pe stânga, se poate avea în vedere, pentru cele de pe dreapta, varianta unor loviri cu mijloace proprii de atac ale omului, dar s-a apreciat ca fiind puțin probabil ca o astfel de agresiune să determine atât de multe traiecte de fractură distribuite relativ uniform și simetric. S-a arătat că nu se pot explica foarte bine aceste traiecte de fractură prin nicio combinare de mecanisme (lovire, comprimare) și, ca atare, întrucât nu a existat convingerea că traiectele de fractură schițate corespund realității, s-a sugerat efectuarea unei exhumări. 3. Prin ordonanța din exhumare și efectuare a unei expertize medico-legale de autopsie dată de procuror în data de 25 octombrie 2010, s-a dispus exhumarea cadavrului numitului C.C. și efectuarea autopsiei acestuia pentru a se stabili modalitatea producerii fracturii multiple de mandibulă. Prin raportul de expertiză medico-legală (exhumare) nr. 326/N/2010 din 2 noiembrie 2010 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, s-a arătat că fractura de mandibulă a numitului C.C. s-a produs prin loviri active repetate cu corp dur. Fractura de mandibulă a fost cu trei focare, cu aspect cominutiv pe partea stângă (s-a identificat un traiect de fractură la nivelul ramului orizontal mandibular drept, unul la nivelul ramului vertical drept cu interesarea apofizei coronoide cu desprinderea acesteia de restul osului, precum și un focar cominutiv pe partea stângă, la nivelul ramului vertical, de la gonion în sus). Leziunile prezentate de victimă au putut fi produse prin loviri active cu obiect contondent, precum și obiect tăietor-despicător, așa cum s-a reținut și în raportul de necropsie inițial. Leziunile de la nivelul mandibulei apar a fi mai probabil produse prin loviri active cu obiect contondent, posibilă fiind și varianta lovirii active cu muchia unui corp despicător-tăietor, nu cu partea tăioasă. Pentru leziunile de pe partea dreaptă de la nivelul mandibulei, în lipsa unor mărci traumatice externe, s-a avut în vedere și varianta lovirii cu mijloc de atac propriu omului. 4. De asemenea, inculpata a fost expertizată medico-legal, în anul 1997, iar prin Raportul nr. 552/CF din 11 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui, s-a concluzionat că a prezentat leziuni de violență de tipul echimozelor, că ele s-au putut produce în data de 27 sau 28 noiembrie 1997 și că echimozele din regiunea cubitală și fața dorsală a mâinii reprezintă leziuni de apărare a capului în contextul unei agresiuni. De asemenea, s-a apreciat că în momentul agresării, F.M. se afla față în față cu agresorul, iar apoi cu spatele către acesta, neexcluzându-se și varianta inversă (ca victima să se fi aflat cu spatele către agresor, iar apoi față în față cu acesta), versiuni ce urmează a fi. stabilite pe calea anchetei, se reține în raport.

S-au solicitat Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui precizări cu privire la leziunile suferite de inculpată, în sensul dacă acestea puteau produce sângerări, pentru a exista astfel o explicație a sângelui de pe hainele inculpatei, pentru a vedea dacă este posibil ca sângele de pe haine să fie al ei. Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 388/E/2007 din 19 decembrie 1997 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, s-a concluzionat că inculpata F.M. a prezentat leziuni traumatice de tipul echimozelor, care sunt leziuni traumatice închise și ca urmare nu au putut produce sângerări. S-a concluzionat de către procuror că sângele văzut pe hainele inculpatei nu aparține acesteia. Se mai aduc ca și argumente, în acest sens, faptul că: • inculpata este văzută în autogara Bârlad, de cinci martori, în jurul orelor 14.30 - 15.00, în ziua de 28 noiembrie 1997, prezentând urme de lovituri la față, având sânge închegat pe haine, fiind singură și speriată. Martora B.D., cu ocazia confruntării cu inculpata, a precizat că sângele de pe hainele ei era sub formă de stropi și nu era prelins, ca și cum i-ar fi curs sângele ei. • inculpata și-a aruncat hainele murdare de sânge, în condițiile în care este prima dată când face acest lucru, întrucât, de obicei, ea își spală hainele murdare. Tribunalul a arătat, în primul rând, că s-a omis a se avea în vedere, atunci când s-a reținut situația de fapt, din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 552/CF din 11 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul Medico-Legal Județean Vaslui, concluzia de la punctul 3, respectiv faptul că leziunile traumatice ale inculpatei s-au produs prin loviri active repetate cu mijloace și obiecte contondente. Nu s-a arătat în actul de sesizare a instanței care ar fi acel mijloc sau obiect contondent cu ajutorul căruia victima C.C. ar fi lovit inculpata în mod repetat, având în vedere și faptul că noțiunea de "mijloc sau obiect contondent " este diferită de noțiunea de "mijloc propriu de atac al omului". În al doilea rând, raportat la concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală privind pe victima C.C. ar fi însemnat ca inculpata să lovească victima atât cu partea ascuțită a securii, cu muchia acesteia, dar și cu mijloace de atac proprii omului. În al treilea rând, niciuna dintre persoanele prezente în autogara din municipiul Bârlad (B.D., B. - fostă F. - E., F.E., M.G., P.E.), cu prilejul audierilor în calitate de martor din 1997 și 2008, nu a precizat că sângele nu era prelins, ci doar că inculpata era vânătă la obrazul stâng și la ochiul stâng, dar și pe obrazul drept, fiind plină de sânge uscat pe față și pe haine, în special pe partea din față, precum și plină de noroi pe spate. Dimpotrivă martora F.E., a învederat că inculpata F.M. pe mâneca dreaptă a hainei avea sânge uscat prelins. Singurul martor care a indicat faptul că inculpata F.M. avea stropi de sânge pe haine, iar sângele nu era prelins ca și cum i-ar fi curs sângele ei, a fost B.D., cu prilejul confruntării din 17 martie 2008. Tribunalul a privit cu circumspecție aceste precizări având în vedere momentul la care sunt date, dar și faptul că martora nu a învederat acest aspect nici cu prilejul audierii din 11 decembrie 1997 și nici cu prilejul audierii din 9 ianuarie 2008. Tribunalul a constatat însă că, în audierile ulterioare, nu a mai fost audiată asupra acestui aspect martora F.I., care a oferit precizări încă din decembrie 1997. În al patrulea rând, s-a impus a se observa că nu a fost oferită vreo explicație asupra modului în care inculpata a jos să aibă noroi pe haine, dar nici asupra modalității în care F.M. a ajuns în posesia unei sacoșe cu haine, când a sosit la locuința familiei R. în data de 28 noiembrie 1997, având în vedere că martorii prezenți în autogara din municipiul Bârlad nu au indicat existența vreunui astfel de bagaj sau a altor haine. În al cincilea rând, Tribunalul a arătat că, în data de 4 decembrie 1997, s-au ridicat de la locuința lui F.C., soțul inculpatei, mai multe obiecte - un fâș de culoare neagră de damă, o pereche de cizme din cauciuc .uzate de culoare neagră, un taior de damă din stofa pepit de culoare neagră, un bilet de trimitere către Policlinică pe numele F.M., un pull-over de damă de culoare portocalie prevăzut cu anchior, cu mâneci scurte, uzat și un pull-over la baza gâtului cu dungi orizontale de culoare alb-galben și albastru uzat. Conform Raportului de expertiză bio-criminalistică nr. 8166 din 16 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul exterior Iași din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici": pe fusta maron și pe pull-over nu s-au evidențiat urme de sânge, iar pe vesta bărbătească și pe geacă s-au evidențiat urme de sânge uman - însă materialul de probă fiind insuficient, nu s-a reușit a se determina grupa sanguină. Nu în ultimul rând, s-a pus întrebarea dacă F.M. a aruncat vreo haină și care sunt hainele aruncate, în condițiile în care geaca avută în data de 28 noiembrie 1997, este ulterior descoperită la domiciliul acesteia. De asemenea, fusta de culoare maro, expertizată din punct de vedere bio-criminalistic în luna decembrie 1997 și pe care nu au fost identificate urme de sânge, a fost, din punctul de vedere al instanței, aceeași fustă purtată de inculpata F.M. în data de 28 noiembrie 1997, atunci când a fost observată în autogara din Bârlad și, foarte probabil, fusta pe care o avea și la momentul la care a părăsit domiciliul lui C.C., mai ales că inculpata nu avea în autogara din municipiul Bârlad și alte bagaje asupra sa, implicit o altă sacoșă cu haine. Astfel, martorul P.I. a arătat în declarația din 9 decembrie 1997 că inculpata era îmbrăcată cu o fustă în carouri, în timp ce martora F.I. precizează că F.M. avea o fustă în carouri maro cu bej. Martora B.D. arată că inculpata avea o fustă plisată gălbuie, în timp ce martorul M.G. arată că inculpata avea o fustă plisată. Se poate contura astfel o fustă plisată, în carouri, maro cu bej. Pe fusta în discuție, nu au fost observate urme de sânge nici de membrii familiei R., martorul R.G. vorbind despre existența unor urme de sânge pe haina inculpatei, aflată pe scaun. De asemenea, având în vedere modalitatea în care s-a indicat în actul de sesizare a instanței că s-ar fi produs fapta, și dispersia petelor de sânge în încăperea în care a fost descoperită victima, astfel cum a reieșit din procesele-verbale de cercetare la fața locului întocmite în datele de 4 decembrie 1997 și 11 decembrie 2007, împreună cu schițele și fotografiile judiciare, a fost extrem de improbabil ca, în ipoteza în care inculpata ar fi autoarea faptei, pete de sânge să nu se regăsească și pe fusta acesteia. Este adevărat că martora B. (fostă F.) E. a precizat în fața instanței de judecată că a observat urme de sânge uscat și pe fusta inculpatei, însă instanța a înlăturat această declarație, având în vedere declarația aceleiași martore din 1997, conform căreia a observat sânge uscat doar pe haină, în partea din față, dar și concluziile Raportului de expertiză bio-criminalistică nr. 8166 din 16 decembrie 1997 întocmit de Laboratorul exterior Iași din cadrul Institutului de Medicină Legală "Mina Minovici", potrivit cărora pe fusta de culoare maro nu au fost identificate urme de sânge. • un alt argument a fost declarația inculpatei în fața Comisiei de psihiatrie, în care a arătat că, atunci când a ajuns în gara Bârlad, i-a spus soțului său de "moșneag" și a afirmat "era mort moșneagul", în condițiile în care numai autorul putea să știe, în aceeași zi cu comiterea faptei, că victima este decedată, ținând cont că ea a fost descoperită trei zile mai târziu. S-a reținut de către procuror faptul că inculpata, chiar dacă nu s-a întâlnit în Gara Bârlad cu soțul ei, pentru că acesta era acasă, important este faptul că, în subconștientul său, știa că bătrânul este decedat și a justificat plecarea către comuna Banca prin faptul că voia să cheme o prietenă să o ajute la înmormântare. Victima a fost descoperită la trei zile după faptă, astfel încât în data de 28 noiembrie 1997, la câteva ore după ce inculpata a părăsit locuința victimei, numai autorul faptei putea să știe de decesul acesteia. Tribunalul a arătat că nu poate fi luată în considerare, în analiza ansamblului materialul probator, această declarație dată în 11 februarie 2009, în fața Comisiei din cadrul Serviciului Medico-Legal Județean Vaslui, care a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 16/PA din 11 februarie 2009. S-a impus a fi avută în vedere, în primul rând, astfel cum s-a arătat deja, starea de sănătate psihică a inculpatei F.M. care a cunoscut o agravare continuă și care poate explica multiplele contradicții existente între declarațiile acesteia, dar și o combinare a unor evenimente reale cu evenimente care nu au avut loc. În al doilea rând, nu a fost reținută modalitatea în care procurorul a procedat la interpretarea poziției inculpatei, în mod trunchiat, considerând că nu este relevant faptul că inculpata a declarat că s-ar fi întâlnit cu soțul ei (aspect neconform realității, rezultat al stării de sănătate psihică a acesteia, astfel cum s-a desprins din întregul material probator administrat în cauză), dar ca fiind relevantă afirmația "era mort moșneagul", afirmația care nu se regăsește în niciuna dintre declarațiile anterioare ale inculpatei (9 februarie 2009; 17 martie 2008; 19 decembrie 2007; 11 decembrie 2007; 5 decembrie 1997 și 4 decembrie 1997). În al treilea rând, nu s-a ignorat faptul că examinarea psihiatrică a avut loc la două zile de la audierea inculpatei de către procuror în data de 9 februarie 2009. Ca urmare a acestei audieri, în subconștientul inculpatei s-ar fi putut crea conexiunea că la momentul în care ea se afla în autogara din municipiul Bârlad, inculpatul ar fi decedat deja. • inculpata a știut cu ce obiect a fost omorâtă victima, înainte de a fi anunțate organele de poliție și respectiv înainte de a fi efectuată necropsia, în condițiile în care persoanele aflate în locuința victimei discutau despre posibila omorâre a acesteia cu o șurubelniță. Considerentele expuse de către instanță, în cadrul analizei argumentului anterior, au fost de natură a crea un dubiu și asupra acestui argument reținut în actul de sesizare a instanței. Inculpata F.M. a afirmat, în cadrul declarației dată în fața procurorului în data de 9 februarie 2009, că s-a gândit că victima ar fi fost omorâtă cu securea, pe care aceasta o ținea lângă sobă. Însă în cadrul aceleiași declarații, inculpata a mai făcut o afirmație, neanalizată de către procuror, respectiv faptul că toate persoanele prezente ar fi căutat securea respectivă, aspect infirmat de către martorii C.M.Z. și C.E. Astfel, C.M.Z. afirmă că C.E. i-a relatat că F.M. a întrebat-o dacă a găsit o șurubelniță cu mâner roșu, când a măturat prin casă, și că au căutat cu toții șurubelnița roșie, dar fără a o găsi. De asemenea, C.E., audiată în data de 5 decembrie 1997, a arătat că, fiind împreună cu F.M., a întrebat-o pe aceasta care a fost opinia ei în legătură cu decesul lui C.C. Tot, martora C.E. a fost cea care a întrebat care ar fi fost obiectul cu care a fost lovită victima - cuțit, muchie de secure, muchie de topor. Așadar, martora C.E., în prezența inculpatei, în anul 1997, a avansat ca și posibil obiect folosit în acțiunea de suprimare a vieții victimei o secure. În aceste condiții, nu a fost reținut ca și argument faptul că inculpata a fost cea care avansează prima ideea folosirii securii în anul 2009, în con