ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 576/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100/F din 06 iunie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. 2761/112/2013, a fost condamnat inculpatul M.A.M., aflat în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior;

S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior, iar în baza art. 34 lit. b) din același cod, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior.

Conform art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 la zi.

S-a constatat că părțile vătămate H.L., B.C. și I.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 61 lei.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.354 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. R.N., iar suma de 100 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu în favoarea av. B.A.L.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Din probele administrate în cauză în cadrul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu din data de 6 ianuarie 2013 întocmite de procuror și poliție - filele 4, 5; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică judiciară - filele 8-32; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și planșa fotografică judiciară - filele 33-50; constatările preliminarii din 06 ianuarie 2013 emise de S.J.M.L. Bistrița-Năsăud și raportul de expertiză medico-legală din 28 februarie 2013 emis de aceeași instituție medico-legală - filele 55-70; planșa foto judiciară de la autopsia victimei - filele 71-97; declarațiile părților vătămate H.L., B.C. și I.M. (filele 99, 100, 102 și 104); declarațiile inculpatului M.M.A., date în faza de urmărire penală și în fața instanței; procesul-verbal de ridicare de la M.M.A. a sumei de 89 de lei - fila 118 ; procesul-verbal de restituire a sumei respective către H.L. - fila 119; procesul-verbal de reconstituire din data de 6 ianuarie 2013 - fila 120; declarațiile martorilor C.L. (filele 121, 122), M.N. (filele 123, 124, 125), M.D. (filele 126, 127, 128), M.N.V. (filele 129, 130, 131), M.V. (filele 132, 133), F.I.V. (filele 135, 136, 137), M.P. (filele 138, 139, 140, 141), P.P.V. (fila 142), L.C.D. (fila 143), M.R. (filele 147, 148), I.S.D. (filele 153, 154), B.A. (filele 155, 156), declarația numitului M.T. (fila 157); procesele-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 8 ianuarie 2013 - fila 144; procesul-verbal de continuare a efectuării cercetării locului faptei din 8 ianuarie 2013, schița și planșa fotografică judiciară existente la filele 145, 146 și 149-152; raportul de constatare medico-legală privind leziunile corporale traumatice suferite de către inculpat -filele 160, 161), instanța a reținut, în fapt, că, la data de 6 ianuarie 2013, lucrătorii de P.J.S.I.C. din cadrul I.J.P. Bistrița-Năsăud au fost sesizați despre faptul că, în locuința sa din satul Agrișu de Sus, com. Șieu-Odorhei, a fost găsit decedat, în condiții suspecte, numitul M.L.

În baza sesizării mai sus-menționate, lucrătorii de poliție au efectuat o cercetare a locului faptei, constatând că numitul M.L. locuia într-un imobil compus din trei camere și antreu, precum și dintr-o bucătărie de vară, loc unde a fost găsit cadavrul sus-numitului.

Nici la poarta pe care se pătrunde în curtea împrejmuită a locuinței și nici la ușa principală de pătrundere în imobil nu s-au depistat urme de forțare, dar de pe suprafața zăvorului porții a fost prelevată o urmă de substanță de culoare brun-roșcată. Au fost depistate însă urme de forțare la nivelul superior al tocului ușii de pătrundere în bucătăria de vară, iar în imediata apropiere, în curte, a fost găsit și ridicat un topor.

Deoarece nu existau urme specifice de pătrundere ori de răvășire în cele trei încăperi ale casei, cercetarea locului faptei a fost concentrată apoi în zona bucătăriei de vară, loc unde se afla și victima M.L., corpul acesteia fiind găsit între o sobă și canapea, în poziția decubit ventral, cu mâinile flectate sub corp, iar picioarele îndreptate înspre ușă. Pe corpul victimei, pe pardoseală, pe canapea, pe pernele de pe canapea, precum și pe o perdea, s-au depistat multiple urme de substanță de culoare brun-roșcată. Același tip de urme au mai fost depistate pe unul dintre pereții încăperii, iar în urma examinării corpului victimei, s-a constatat că în partea superioară prezintă mai multe plăgi tăiate/înțepate.

După finalizarea cercetării locului faptei, s-a procedat la efectuarea autopsiei, prin Raportul de expertiză medico-legală din data de 28 februarie 2013, întocmit de către S.J.M.L. Bistrița-Năsăud concluzionându-se că decesul numitului M.L. a fost violent, acesta survenind cu cel puțin 18-24 ore anterior efectuării cercetării locului faptei, posibil în cursul serii de 5 ianuarie 2013, producându-se din cauza unei insuficiențe circulatorii acute consecutive unei hemoragii externe și interne produse ca urmare a multiplelor plăgi tăiate/înțepate cu leziunea arterei carotide, precum și cu leziuni pulmonare cauzate prin mecanism de lovire activă repetată cu corp tăietor/ înțepător (cel mai probabil cuțit) și că leziunea cu rol tanatogenerator principal este cel mai probabil plaga tăiată/înțepată prezentă la nivelul retro-auricular stâng, la producerea căreia poziția victimă-agresor a putut fi față în față, victima cu capul întors ușor spre dreapta sau agresorul cu fața spre spatele victimei; pentru celelalte leziuni corporale traumatice nu s-a putut stabili poziția victimă-agresor, aceasta fiind foarte dinamică în cursul desfășurării evenimentelor, din același motiv neputându-se stabili nici direcția de aplicare a loviturilor, fiind cert faptul că loviturile au fost aplicate din direcții diferite. Cu ocazia efectuării autopsiei, s-au constatat și alte leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și prin cădere la același nivel, precum și leziuni post-mortem care s-au produs prin depesare de către rozătoare (filele 56-70 dosar urmărire penală).

În seara zilei de 5 ianuarie 2013, inculpatul M.A.M., de 22 ani, cunoscut cu probleme de sănătate și comportament (tulburare mixtă de personalitate - tip impulsiv, antisocial, paranoic, având interzisă consumarea de băuturi alcoolice), s-a deplasat la locuința prietenului său F.I.V., unde împreună cu acesta, cu părinții prietenului său și cu o altă familie sosită în vizită, a început să consume vin.

În jurul orei 23,00, inculpatul a părăsit locuința familiei F., probabil cu intenția de a reveni, deoarece și-a lăsat acolo o haină. Martorul F.I.V. a susținut că inculpatul ar fi afirmat înainte de a pleca că merge să cumpere țigări, dar martorul P.P.V. nu l-a auzit pe inculpat să spună scopul plecării sale din acel imobil. De altfel, și inculpatul a afirmat în fața procurorului că nu a spus celor din casă care este motivul plecării sale, dar a menționat că își lăsase acolo haina și că, deci, avea intenția de a reveni.

Inculpatul a susținut că, intenționând să-și cumpere țigări, a realizat că nu are bani asupra sa, astfel că s-a deplasat la locuința victimei, pe care o cunoștea, pentru a-i cere bani împrumut. Ajuns la locuința victimei, a tras zăvorul porții, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde știa că se află victima.

Constatând că ușa bucătăriei de vară este închisă, inculpatul s-a uitat prin curte și, observând o secure, a luat-o și, cu ajutorul acesteia, utilizând-o drept pârghie, a reușit destul de ușor să deschidă ușa, pătrunzând în interior. Inculpatul a relatat că l-a găsit pe „badea L.", cum îi spunea el victimei, stând culcat și uitându-se la televizor, apoi că a aprins lumina, deoarece știa locul unde se afla comutatorul, moment în care „badea L." l-a întrebat ce anume caută acolo. Inculpatul i-a cerut suma de cincizeci de lei, dar „badea L." i-a spus că nu are bani. Cu toate acestea, inculpatul nu l-a crezut și a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor.

Inculpatul a declarat că în acest moment l-ar fi auzit pe bătrân strigând, lucru care l-a determinat să se întoarcă cu fața înspre acesta, primind o lovitură aplicată cu un cuțit de bucătărie în zona tâmplei stângi.

Acest lucru a fost de natură a-l enerva pe inculpat, care l-a lovit la rândul său pe bătrân cu pumnul în zona feței, l-a dezarmat de cuțit, iar după ce bătrânul a căzut pe canapea, l-a lovit în mai multe rânduri cu cuțitul. Victima s-a întors probabil de durere cu spatele în sus, inculpatul continuând să-i aplice victimei lovituri cu cuțitul și în timpul cât aceasta își modificase poziția.

Inculpatul a părăsit locuința cu portmoneul victimei asupra sa, precum și cu cuțitul utilizat la agresarea acesteia, toporul folosit la pătrunderea prin efracție în spațiul locuit de victimă fiind găsit de poliție cu ocazia efectuării cercetării locului faptei, după cum s-a menționat anterior.

Inculpatul nu a mai revenit la locuința prietenului său, ci s-a îndreptat spre locuința părinților săi, pe traseu aruncând cuțitul corp delict în curtea familiei M.T. și R., loc unde a fost găsit, fixat prin metode specifice și ridicat la data de 8 ianuarie 2013. în momentul depistării, cuțitul a fost prezentat uneia dintre fiicele victimei, părții vătămate H.L., care l-a recunoscut a fi al tatălui ei (fila 144 dosar urmărire penală).

Ajuns la locuința părinților săi, aceștia au observat că inculpatul avea sânge pe haine, precum și o plagă în zona capului și, la întrebările puse de aceștia referitor la modalitatea de producere, inculpatul a replicat, în mod mincinos, că ar fi fost atacat de către mai mulți necunoscuți. De asemenea, fiind întrebat de tatăl său de unde are portmoneul cu bani asupra sa, deoarece avusese posibilitatea să i-l vadă, inculpatul a început să se comporte ciudat, respectiv a început să tremure nervos, lucru care l-a determinat pe tatăl inculpatului să-l apeleze telefonic pe martorul F.I.V. și să-l cheme acasă la el, deoarece fiul său „are capul spart". Între timp, inculpatul a luat prosopul cu care se ștersese de sânge, hainele și portmoneul și le-a dus în curte, blugii, tricoul și un prosop aruncându-le în wc-ul din curte, portmoneul victimei ascunzându-l într-un coteț.

Martorul F.I.V. s-a conformat solicitării venite din partea tatălui prietenului său și ajuns acasă la familia M., a observat că inculpatul se afla îmbrăcat în alte haine decât acelea cu care plecase de la locuința sa cu aproximativ o oră înainte și că avea o rană în zona capului. După ce l-a pansat, martorul a apelat serviciul „112", sesizând despre așa-zisa agresiune comisă de autori necunoscuți asupra inculpatului, astfel că s-au întocmit acte în acest sens (filele 164-166 dosar urmărire penală).

Inculpatul a fost dus la spitalul din orașul Beclean și, după ce a primit îngrijirile adecvate și a plecat, a cheltuit o parte din suma de 150 de lei, găsită în portmoneul victimei, astfel că, în seara zile de 6 ianuarie 2013, organele de poliție nu au mai găsit asupra sa decât suma de 89 lei (fila 118 dosar urmărire penală), sumă care ulterior a fost restituită familiei victimei (fila 119 dosar urmărire penală).

Cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul părinților inculpatului, au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte aruncate de inculpat în wc-ul din curte, precum și portmoneul victimei (în care a fost găsit și un cupon de pensie pe numele victimei), care a fost de asemenea prezentat părții vătămate H.L., care l-a recunoscut ca fiind al tatălui ei (fila 144 dosar urmărire penală).

Inculpatul a fost examinat de către medicul legist pentru a se stabili modul producerii urmelor de violență pe care acesta le avea pe corpul său, deci din punct de vedere traumatologie, prin Raportul de constatare medico-legală din data de 7 ianuarie 2013 emis de către S.J.M.L. Bistrița-Năsăud concluzionandu-se că prezintă multiple leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce prin lovire de corp dur, zgâriere și comprimare cu mâna și tăiere cu corp tăietor/înțepător în seara zilei de 5 ianuarie 2013, acestea necesitând spre vindecare un număr de 6/7 zile de îngrijiri medicale (filele 160, 161 dosar urmărire penală), leziunile dovedind că între inculpat și victimă s-a desfășurat o confruntare fizică.

De asemenea, inculpatul a fost expertizat medico-legal din punct de vedere psihiatric, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 februarie 2013 emis de către I.N.M.L. „Mina Minovici" concluzionându-se că acesta prezintă tulburare de personalitate pe fond mixt (posttraumatic și toxietilic), că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (file 214-216). Raportul respectiv a fost avizat la data de 25 februarie 2013 de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. „Mina Minovici" (fila 213 dosar urmărire penală - avizul din 2013).

Apărarea inculpatului, în sensul că a acționat pe fondul consumului de alcool, nu a fost de natură a-l exonera pe acesta de răspundere penală, nereprezentând o circumstanță atenuantă, raportat la starea de fapt reținută.

Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că inculpatul M.M.A. se face vinovat de comiterea infracțiunilor de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat la pedepsele de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior, pe timp de 5 ani, 7 ani închisoare și 3 ani închisoare.

S-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) din același cod, prin reținerea premeditării, întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că inculpatul a acționat în această manieră, ci că, așa cum s-a reținut în actul de sesizare, s-a deplasat la locuința victimei pe care o cunoștea pentru a-i cere bani împrumut, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde știa că se află victima, pe care a găsit-o stând culcată și uitându-se la televizor, apoi a aprins lumina, deoarece știa locul unde se afla comutatorul, moment în care i-a cerut acesteia suma de cincizeci de lei, dar a fost refuzat; inculpatul nu l-a crezut și a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor; în acel moment l-a auzit pe bătrân strigând, lucru care l-a determinat să se întoarcă cu fața înspre acesta, primind o lovitură aplicată cu un cuțit de bucătărie în zona tâmplei stângi, astfel că, în replică, inculpatul l-a agresat în mod repetat, la rândul său, pe bătrân.

S-a reținut că modalitatea de derulare a activității infracționale a inculpatului exclude premeditarea, întrucât aceasta presupune trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul săvârșirii infracțiunii, efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea săvârșirii faptei, constând în luarea de măsuri, procurarea de instrumente sau mijloace (între momentul luării rezoluției infracționale și momentul săvârșirii faptei) și efectuarea unor acte de pregătire morală, psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea - aspecte ce nu au fost probate.

La individualizarea pedepselor aplicate' au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. anterior, și anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor (10-20 de ani închisoare), reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior (limitele noi fiind de 6 ani și 7 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare), tâlhărie (limitele reduse sunt de 4 ani și 6 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare), violare de domiciliu (limitele reduse sunt între 2 ani închisoare și 4 ani și 5 luni închisoare), persoana inculpatului, care a mai comis fapte ilicite (a aprins clăile de fân ale unor vecini și a omorât un câine), nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei, prezintă probleme de sănătate de natură psihică, care sunt exacerbate de consumul de alcool (a fost internat în unități spitalicești de specialitate și externat cu recomandarea de a urma tratament specific și interdicția consumului de alcool).

Raportat la aspectele legate de faptele propriu-zise (trei infracțiuni) și la periculozitatea socială a inculpatului, care a pătruns în casa victimei servindu-se la deschiderea ușii de la intrare de un topor găsit în curtea acesteia, a mai comis fapte ilicite (a aprins clăile de fân ale unor vecini și a omorât un câine al unui vecin), s-a apreciat că o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior (în condițiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, sunt de 6 ani și 7 luni închisoare - 13 ani și 4 luni închisoare), o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. 2

1

lit. c) C. pen. anterior (în condițiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, sunt de 4 ani și 6 luni închisoare -13 ani și 4 luni închisoare) și o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior (în condițiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, sunt de 2 ani închisoare - 4 ani și 5 luni închisoare) sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului, față de cuantumul considerabil al pedepselor aplicat și de împrejurarea că nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor, neaplicându-i-se vreun spor.

În mod evident, raportat la cercetările din Dosarul nr. 880/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean efectuate pentru că inculpatul, în două zile diferite din cursul lunii noiembrie 2012, ar fi incendiat niște fân aparținând unor consăteni, în cazul în care va fi găsit vinovat, va fi condamnat la o pedeapsă distinctă de cea aplicată în prezentul dosar.

La individualizarea pedepsei au fost avute și împrejurările în care au fost comise faptele (pătrunderea în casa victimei, care anterior îi mai împrumutase bani, în acest scop - inițial a căutat bani -, după care, fiind atacat cu un cuțit de către victimă, a lovit-o, provocându-i decesul), precum și faptul că inculpatul are afecțiuni psihice, iar pe fondul acestora și al consumului de alcool, ca și al insuficientului autocontrol al persoanei sale, specific unei persoane bolnave psihic, dar și al insuficientului control exercitat asupra sa de către aparținători (care aveau cunoștință de afecțiunile sale și de actele ilicite comise anterior), a comis faptele ce constituie obiectul prezentului dosar.

S-a constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior, iar în baza art. 34 lit. b) din același cod, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior, pe timp de 5 ani, făcându-se totodată aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă și durata interdicției avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii, precum și persoana inculpatului).

Conform art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. anterior, au fost deduse din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 lăzi.

În baza art. 143, 346 C. proc. pen. anterior, s-a constatat că părțile vătămate H.L., B.C. și I.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 61 lei, de care acesta a beneficiat în mod injust prin comiterea infracțiunii de tâlhărie și care nu a fost restituită părților vătămate, fiind cheltuită de inculpat.

În baza art. 7, anexa 1 pct. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, inculpatul M.A.M. și partea vătămată B.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a solicitat admiterea apelului declarat, apreciind că pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mică, solicitând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.

Partea vătămată B.C. a solicitat admiterea apelului, având în vedere sancțiunea foarte mică aplicată inculpatului pentru faptele săvârșite, fiind evident faptul că, în cauză, se poate vorbi despre săvârșirea infracțiunii de omor pentru a se ascunde săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aspect ce rezultă din derularea faptelor, starea de fapt fiind prezentată anterior în mod corect.

A susținut că prima instanță a apreciat greșit încadrarea juridică și a respins în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice efectuată de către parte personal, însă trebuia să observe intenția și să procedeze la încadrarea corectă a faptelor.

Ca atare, a solicitat a se avea în vedere cererea părții civile de schimbare a încadrării juridice, formulată în apel și să se dispună în consecință.

Inculpatul M.A.M., prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale ca fiind netemeinică și nelegală și, în rejudecare, achitarea sa întrucât a săvârșit fapta fără discernământ.

În subsidiar, în situația în care se va aprecia că a săvârșit fapta cu discernământ, inculpatul a solicitat a se dispune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, fără acordarea unui spor, având în vedere circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, precum și prevederile art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

A apreciat inculpatul că încadrarea juridică dată faptelor în primă instanță este corectă și confirmă faptul că a săvârșit o tâlhărie în timpul nopții, respectiv că acesta a intrat prin efracție în locuința victimei, cu intenția clară de a-i cere bani. Astfel, inculpatul a intrat în locuința victimei, i-a solicitat bani acesteia, care i-a răspuns că nu deține, context în care inculpatul a căutat, i-a găsit portmoneul sub televizor, a luat banii, moment în care victima a luat cuțitul de bucătărie și i-a aplicat o lovitură inculpatului. Acesta din urmă s-a enervat, a deposedat-o pe victimă de cuțit și i-a aplicat loviturile respective.

Prin Decizia penală nr. 181/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost admise apelurile declarate de partea vătămată B.C. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței penale nr. 100/F din 6 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, care a fost desființată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.A.M., deținut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior și, fiind judecată cauza în aceste limite:

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului M.A.M. de la 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior, la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Au fost menținute pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior și, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

în temeiul art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 lăzi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a stabilit onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției (av. M.O.).

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma onticilor formulate, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A.M. pentru comiterea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reținut sub aspectul stării de fapt că, în noaptea de 5 ianuarie 2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuința victimei M.L., în scopul procurării unei sume de bani de la acesta și fiind refuzat de victimă, a sustras un portmoneu în care se afla suma de 150 lei, păstrând acest portmoneu prin agresarea fizică a victimei până la suprimarea vieții acesteia.

După sesizarea instanței de judecată, prezent în fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

În consecință, instanța de fond a procedat la reținerea vinovăției inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, aplicându-i acestuia o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

Criticile ce vizează încadrarea juridică dată infracțiunii de omor, reținută în sarcina inculpatului, au fost apreciate ca nefondate.

Astfel, prin motivele de apel, partea vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), b) și d din același cod și condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, faptă comisă în concurs real cu infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu.

În ședința publică din 14 august 2013, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d) din același cod, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru efectuarea cercetării judecătorești întrucât, în urma reținerii prevederilor art. 176 lit. d) C. pen. anterior, nu se poate face aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

În ședința publică din 12 septembrie 2013, partea vătămată a achiesat schimbării de încadrare solicitată de reprezentantul parchetului, modifîcându-și motivele de apel în acest sens și solicitând, de asemenea, schimbarea încadrării juridice în sensul cerut de reprezentantul parchetului.

S-a reținut că solicitarea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, împrejurarea care atribuie infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. anterior caracter deosebit de grav constă în scopul special urmărit de făptuitor, care trebuie să fie săvârșirea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii. întrucât circumstanța agravantă prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen. anterior constă, în exclusivitate, în scopul special urmărit de făptuitor - comiterea sau ascunderea comiterii unei tâlhării sau piraterii - un omor se va încadra în dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. anterior ori de câte ori se va stabili că făptuitorul a suprimat cu intenție viața unui om pentru a crea condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracțiuni. Este necesar ca activitatea făptuitorului să fie de asemenea natură și violențele să fie exercitate în așa mod încât să exprime legătura lor, din punct de vedere material și subiectiv, cu scopul ce se cere a fi realizat. Cu alte cuvinte, este necesar ca omorul să fi creat în mod obiectiv condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii săvârșirii unei tâlhării și ca făptuitorul să fi avut reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit.

În cauză, pe baza probelor administrate, s-a reținut că, intenționând să-și cumpere țigări, inculpatul a realizat că nu are bani asupra sa, astfel că s-a deplasat la locuința victimei, pe care o cunoștea, pentru a-i cere bani împrumut. Ajuns la locuința victimei, a tras zăvorul porții, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde știa că se află victima.

Constatând că ușa bucătăriei de vară este închisă, inculpatul a luat o secure și, utilizând-o drept pârghie, a reușit destul de ușor să deschidă ușa, pătrunzând în interior. Inculpatul a relatat că l-a găsit pe „badea L.", cum îi spunea el victimei, stând culcat și uitându-se la televizor, apoi că a aprins lumina, deoarece știa locul unde se afla comutatorul, moment în care „badea L." l-a întrebat ce anume caută acolo. Inculpatul i-a cerut suma de cincizeci de lei, dar „badea L." i-a spus că nu are bani. Cu toate acestea, inculpatul nu l-a crezut și a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor.

Inculpatul a declarat că în acest moment l-ar fi auzit pe bătrân strigând, lucru care l-a determinat să se întoarcă cu fața înspre acesta, primind o lovitură aplicată cu un cuțit de bucătărie în zona tâmplei stângi.

Acest lucru a fost de natură a- enerva pe inculpat, care l-a lovit la rândul său pe bătrân cu pumnul în zona feței, l-a dezarmat de cuțit, iar după ce bătrânul a căzut pe canapea, l-a lovit în mai multe rânduri cu cuțitul. Victima, s-a întors, probabil de durere, cu spatele în sus, inculpatul continuând să-i aplice victimei lovituri cu cuțitul și în timpul cât aceasta își modificase poziția.

În aceste condiții, s-a reținut că este evident că nu putem discuta de suprimarea cu intenție a vieții victimei în scopul comiterii tâlhăriei, încadrarea juridică corectă fiind cea reținută de instanța de fond, respectiv omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în concurs cu tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior.

A fost avut în vedere că, în cauză, nu putem discuta nici de comiterea unei tâlhării în modalitatea incriminată de prevederile art. 211 alin. (2)

1

(2) lit. e) C. pen. anterior (tâlhăria care a avut drept efect una din urmările arătate la art. 182 C. pen. anterior) întrucât, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, se cere, pe de o parte, un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie și moartea victimei, iar pe de altă parte, ca făptuitorul să fi acționat cu intenție în ce privește fapta de tâlhărie și din culpă cu privire la producere rezultatului mai grav.

Criticile formulate au fost, însă, apreciate ca fondate în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, s-a constatat că, deși instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, pedepsele aplicate nu reflectă gradul de pericol social sporit al infracțiunilor comise. Prin pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuința victimei în vârstă de 79 de ani, în scopul procurării unei sume de bani de la aceasta, doar împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și că are anumite afecțiuni psihice, nu justifică aplicarea unei pedepse în cuantum redus.

Raportat la împrejurările în care faptele au fost comise, la urmarea produsă, care este una ireversibilă, inculpatul suprimând viața unui om, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Au fost menținute pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, respectiv 3 ani închisoare, peau fost contopite cu pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. anterior și art. 88 C. pen. anterior, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 06 ianuarie 2013 la zi.

În consecință, având în vedere prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, apelurile declarate în cauză de partea vătămată și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud au fost admise, în limitele expuse.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, solicitarea acestuia de achitare, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. anterior, a fost apreciată ca nefondată. Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză (filele 214-216) s-a stabilit fără putință de tăgadă că inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate pe fond mixt, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Ca atare, nu s-a putut reține că inculpatul nu avea discernământ la momentul săvârșirii faptelor, pentru a fi justificată o soluție de achitare pentru faptele reținute în sarcina sa.

De asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate și criticile ce vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, pentru considerentele expuse, astfel că, având în vedere prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. anterior, apelul declarat în cauză, de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul M.A.M.

Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita încadrare juridică a faptei, apreciind că se impune a se reține săvârșirea de către inculpatul M.A.M. a infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. anterior, în concurs cu infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, cu consecința casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, procedura simplificată nefiind aplicabilă pentru infracțiunile sancționate de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, parchetul și-a susținut argumentația invocând analiza acesteia pe instituții separate.

Ca atare, pentru infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, s-a apreciat că legea nouă este mai favorabilă, sub aspectul condițiilor de încriminare, reținându-se o infracțiune unică complexă prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.

S-a susținut că pentru celelalte instituții, analizate separat, sunt mai favorabile dispozițiile din legea veche, pentru concursul de infracțiuni fiind prevăzut un spor facultativ.

Recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, urmând a se reține infracțiunea de tâlhărie în concurs cu infracțiunea de omor.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, a solicitat casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea sa, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 48 C. pen. anterior, faptele fiind săvârșite fără discernământ.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, constată că acestea sunt fondate, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii mai favorabile, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 61 din Constituția României, potrivit cu care Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării, adoptă măsurile de politică penală în acord cu atingerea interesului legitim urmărit, dispozițiile art. 124 alin. (1) și următoarele din legea fundamentală, care se referă la „Autoritatea judecătorească", iar pe de altă parte, dispozițiile art. 147 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt obligatorii.

Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituțională a stabilit că „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare".

Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a arătat că aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din veghea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). în același sens sunt și Decizia nr. 1483/2011 publicată în M. Of., Partea I nr. 853 din 2 decembrie 2011, respectiv Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 publicată în M. Of., Partea I nr. 67 din 31 ianuarie 2013.

Sintetizând, rezultă că nu este posibilă combinarea de dispoziții favorabile dintr-o lege, cu alte dispoziții favorabile dintr-o altă lege, deoarece aceasta ar însemna că nu se aplică legea mai blândă, ci o lege alcătuită de către judecător.

De altfel, această interpretare a fost exprimată constant atât în doctrină, cât și în jurisprudență.

S-a arătat astfel că o combinare a dispozițiilor favorabile din două legi este un hibrid și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terția); acest lucru este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine. De altfel, împotriva susținerii că s-ar putea combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive pledează și un argument de text, art. 13 C. pen., care prevede că, dacă „au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea mai favorabilă", iar nu dispozițiile mai favorabile din legile succesive. Prin urmare, dintre legile succesive se aplică numai una din ele, cu exclusivitate (Vintilă Dongoroz, Iosif Fondor, Siegfrid Kahane, Nicoleta Iliescu, Ion Oancea, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Specificații Teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Editura Academiei, București pag. 80; Drept Penal Comparat, Parte Generală, Traian Pop, 1923, pag. 119 și următoarele).

Aceeași interpretare o regăsim și în explicațiile preliminare ale Noului C. pen. (vol. I, Universul juridic București 2010, George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ion Griga, Gheorghe Ivan, Constantin Mitrache, Ion Molnar, Ilie Pascu, Viorel Pasca, Ovidiu Predescu), în care se arată că „în doctrina penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, după cum acestea se referă la condițiile de incrirninare, la condițiile de tragere la răspundere penală, la condițiile de sancționare.

Criteriile menționate vor fi evaluate nu în general, ci în concret, adică în raport cu toate instituțiile de drept penal incidente în cauza respectivă . Această evaluare trebuie să conducă instanța de judecată la identificarea legii mai favorabile în întregul ei, cu excluderea totală a celorlalte legi, neputând combina dispozițiile mai favorabile din legile care se succed, spre a crea o a treia lege (lex terția), deoarece legea este o creație a legiuitorului și nu a judecătorului.

Teza. inadmisibilității creării unei lex terția este unanim acceptată în literatura de specialitate - Constantin Bulai, Drept Penal Român, Partea specială vol. I, București 1992, pag. 103 - și promovată constant în practica judiciară, inclusiv a instanței supreme.

Pornind, așa cum s-a arătat anterior, de la dispozițiile cuprinse în legea fundamentală, de la obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, de la argumentul de text (art. 5 din Noul C. pen.), care interzice combinarea dispozițiilor favorabile din legi penale succesive, din lipsa unor criterii stabilite prin lege care să permită identificarea instituțiilor autonome - autonom înseamnă a nu depinde de o altă entitate și, ca atare, spre exemplu, nu putem vorbi de o autonomie funcțională între instituția pedepsei și instituția concursului de infracțiuni/recidivă/infracțiune continuată, după cum nu există autonomie de reglementare între normele ce stabilesc condițiile de existență a pluralității de infracțiuni și normele ce stabilesc regimul sancționator al acestora; autonomia nu trebuie evaluată în mod abstract, ci în mod concret cu ocazia aplicării legii în ansamblul ei, de la caz la caz - instanța de judecată este obligată să stabilească legea mai favorabilă în ansamblul său.

În atare condiții, se apreciază că analizarea legii mai favorabile, prin prisma instituțiilor autonome, poate avea doar valoarea unei propuneri de lege ferenda.

Revenind la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpatul M.A.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând judecarea sa în procedură simplificată.

Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, instanța de fond a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea de omor, pedeapsa de 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsa de 7 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu, pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunând executarea unei pedepse rezultante de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În apel, s-a menținut încadrarea juridică a faptelor, majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare, inculpatul executând în final o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

Cu privire la condițiile de încriminare, Înalta Curte constată că legea nouă reține o singură infracțiune complexă de tâlhărie prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen., agravantele fiind pe timp de noapte și prin violare de domiciliu, iar nu două infracțiuni în concurs real, astfel cum se prevedea pe legea veche.

De asemenea, sub aspectul pedepselor complementare, legea nouă stabilește o pedeapsă maximă de 5 ani, spre deosebire de legea veche, care prevedea posibilitatea interzicerii exercitării drepturilor, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 10 ani.

Ca atare, în raport de reținerea unei singure infracțiuni complexe de tâlhărie, de limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare, dar și de durata maximă a pedepselor complementare, Înalta Curte identifică a fi mai favorabilă în cauză legea nouă.

Nu pot fi însușite criticile parchetului în ceea ce privește reținerea infracțiunii de omor deosebit de grav, datele speței nerelevând îndeplinirea condițiilor legii.

Astfel, inculpatul M.A.M., în data de 5 ianuarie 2013, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința victimei M.L., în scopul procurării unei sume de bani și, fiind refuzat de victimă, a sustras un portmoneu în care se afla suma de 150 lei, păstrând acest portmoneu prin agresarea fizică a victimei, până la suprimarea vieții acesteia.

Prin urmare, din modalitatea de comitere a faptelor, rezultă că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a procura bani pentru a-și cumpăra țigări și nu a intrat în locuința victimei cu intenția de a-i suprima viața creând condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii infracțiunii de tâlhărie.

Infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d) C. pen. anterior se particularizează prin scopul special urmărit de făptuitor - uciderea victimei pentru săvârșirea sau ascunderea unei tâlhării sau piraterii -, scop care, în cauză, nu poate fi reținut.

Nici criticile invocate de recurentul intimat inculpat, în sensul achitării sale, nu pot fi acceptate, în condițiile în care acesta a recunoscut faptele, beneficiind de reducerea pedepsei conform art. 320

1

C. proc. pen. anterior, astfel încât hotărârile pronunțate pot fi reformate doar în ceea ce privește pedeapsa aplicată.

Pe de altă parte, în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate, stabilindu-se că inculpatul a săvârșit faptele cu discernământ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpatul M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 100/F din 6 iunie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor și, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. anterior și violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. anterior, în infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pe