ÎCCJ, decizie (scj.ro #85366)

Refuz

nejustificat al prefectului de a răspunde la cerere. Vătămarea unui drept

legitim. Calitatea procesual pasivă a prefectului în aplicarea Legii nr.18/1991

Legea nr.

29/1990

,

art.1

Refuzul comunicării înscrisurilor

și a relațiilor solicitate prin cerere de către reclamant aduce atingere unui

drept legitim al acestuia, conform art.1 din Legea nr.29/1990.

Prefectura are în

structura sa, ca organ ce se ocupă cu rezolvarea problemelor aplicării Legii

nr.18/1991, Comisia județeană de aplicare a dispozițiilor legii fondului

funciar, președintele acesteia fiind prefectul. În condițiile date, nu se poate

reține că pârâții nu au calitate procesuală pasivă.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.1875 din

16 mai 2003

)

B.D. în contradictoriu  cu  Prefectura județului Constanța și

Prefectul județului Constanța, a solicitat obligarea acestora să-i pună la

dispoziție anexele 2-20 din Legea nr.18/1991 și planul cadastral, conform

art.38-39 din același act normativ.

Reclamantul a arătat că, în calitatea sa de revoluționar, are dreptul la

acordarea unei suprafețe de teren în  extravilan, conform Legii

nr.42/1990, motiv pentru care a solicitat pârâților să-i  comunice

situația terenurilor disponibile, pentru a putea opta în vederea realizării dreptului

său legal.

Pârâții

au refuzat să-i comunice datele solicitate, susținând că dispozițiile legale

invocate nu prevăd în sarcina lor obligația de a le furniza date cu privire la

terenurile disponibile.

Curtea de apel București, Secția de contencios administrativ, a respins ca

nefondată acțiunea, reținând că  refuzul pârâților nu l-a vătămat pe

reclamant în drepturile sale, conform art.1 din Legea nr.29/1990.

Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, prin decizia

nr.689/19 februarie 2001, a admis recursul declarat de B.D. și a casat sentința

cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamantul a

fost vătămat într-un drept legitim prin refuzul pârâților, atâta vreme cât

acesta, pentru  a-și putea realiza un drept recunoscut de lege era necesar

să fie informat cu privire la unitățile administrativ-teritoriale pe raza

cărora se află terenuri agricole disponibile, pentru formularea cererii de

atribuire.

Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ, prin sentința nr.401

din 15 aprilie 2002, a admis acțiunea și a obligat pârâții să comunice

reclamantului, înscrisurile și relațiile solicitate prin cererea înregistrată

cu nr.207/1/6 martie 2000 la Prefectura județului Constanța, reținând

îndeplinirea condițiilor art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului

administrativ.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, Prefectura județului Constanța a

declarat recurs, susținând că atât Prefectura, cât și prefectul nu au calitate

procesuală pasivă, că acțiunea este inadmisibilă, întrucât relațiile solicitate

pot fi luate doar de la comisiile locale de fond funciar, comisia județeană

validează doar propunerile comisiilor locale, că nu se cunoaște suprafața de

teren disponibilă.

Recursul este nefondat.

Prefectura are în structura sa, ca organ ce se ocupă cu rezolvarea problemelor

aplicării Legii nr.18/1991, Comisia județeană de aplicare a dispozițiilor legii

fondului funciar, președintele acesteia fiind prefectul. În condițiile date, nu

se poate reține că pârâții nu au calitate procesuală pasivă.

Reclamantul-intimat B.D. este posesor al Certificatului de revoluționar

nr.2309 din 9 ianuarie 1992 și are dreptul, conform art.8 lit.t din Legea

nr.42/1990 republicată, la acordarea unei suprafețe de teren în condițiile

Legii nr.18/1991.

Astfel, conform art.14 alin. ultim din Legea nr.18/1991, ca revoluționar are

dreptul să i se atribuie în proprietate o suprafață de 10.000 mp. în echivalent

arabil, în extravilan.

Inițial, reclamantul s-a adresat Sectorului Agricol Ilfov și cum aici nu au mai

existat terenuri agricole disponibile după aplicarea Legii nr.18/1991, a cerut

relații organelor administrative din județul Constanța (pârâților), pentru a-i

comunica suprafețele de teren disponibile, în vederea realizării dreptului său

legal.

Îndrumarea de a proceda astfel a fost dată de Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin adresa nr.18/431 din 18

februarie 2000.

Prin refuzul pârâților de a răspunde la cele solicitate de reclamant se aduce

atingere unui drept legitim al acestuia, astfel că fiind întrunite cerințele

art.1 din Legea nr.29/1990, în mod legal, instanța a admis acțiunea și a

obligat pârâții să-i comunice înscrisurile și relațiile solicitate prin cererea

înregistrată cu nr.207/1/6 martie 2000 la Prefectura județului Constanța.

În consecință, recursul este nefondat și a fost respins.