ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1875/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

B.D. în contradictoriu cu Prefectura

județului Constanța și Prefectul județului Constanța, a solicitat obligarea

acestora să-i pună la dispoziție anexele 2-20 din Legea nr. 18/1991 și planul

cadastral conform art. 38-39 din același act normativ.

Reclamantul a arătat că, în

calitatea sa de revoluționar, are dreptul la acordarea unei suprafețe de teren

în extravilan conform Legii nr. 42/1990, motiv pentru care a solicitat

pârâților să-i comunice situația terenurilor disponibile, pentru a putea opta

în vederea realizării dreptului său legal.

Pârâții au refuzat să-i comunice

datele solicitate, susținând că dispozițiile legale invocate nu prevăd în

sarcina lor obligația de a le furniza date cu privire la terenurile

disponibile.

Prin sentința nr. 444/3 mai 2000,

Curtea de apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca

nefondată acțiunea, reținând că refuzul pârâților nu l-a vătămat pe reclamant

în drepturile sale conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 689/19 februarie 2001, a admis

recursul declarat de B.D. și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță, reținând că reclamantul a fost vătămat într-un drept legitim

prin refuzul pârâților, atâta vreme cât acesta, pentru a-și putea realiza un

drept recunoscut de lege era necesar să fie informat cu privire la unitățile

administrativ-teritoriale pe raza cărora se află terenuri agricole disponibile,

pentru formularea cererii de atribuire.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 401 din 15 aprilie 2002, a admis

acțiunea și a obligat pârâții să comunice reclamantului, înscrisurile și

relațiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr. 207/1/6 martie 2000 la

Prefectura județului Constanța, reținând îndeplinirea condițiilor art. 1 din

Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Prefectura județului Constanța a declarat recurs, susținând că atât

Prefectura, cât și prefectul nu au calitate procesuală pasivă, că acțiunea este

inadmisibilă întrucât relațiile solicitate pot fi luate doar de la comisiile

locale de fond funciar, comisia județeană validează doar propunerile comisiilor

locale de Lege 18/1991, că nu se cunoaște suprafața de teren disponibilă. De

altfel, reclamantul conform chitanțelor a acționat în judecată diferite

primării din județ.

Recursul este nefondat.

Prefectura are ca organ, ce se ocupă

cu rezolvarea problemelor aplicării Legii nr. 18/1991 – Comisia județeană de aplicare

a dispozițiilor legii fondului funciar – președintele acesteia fiind prefectul.

În condițiile date nu se poate

reține că pârâții nu au calitate procesuală pasivă.

Reclamantul-intimat B.D. este

posesor al Certificatului de revoluționar nr. 2309 din 9 ianuarie 1992 și are

dreptul conform art. 8 lit. t) din Legea nr. 42/1990, republicată, la acordarea

unei suprafețe de teren în condițiile Legii nr. 18/1991.

Astfel, conform art. 14 alin. ultim

din Legea nr. 18/1991, ca revoluționar are dreptul să i se atribuie în

proprietate o suprafață de 10.000 mp. în echivalent arabil, în extravilan.

Inițial reclamantul s-a adresat

Sectorului Agricol Ilfov și cum aici nu au mai existat terenuri agricole

disponibile după aplicarea Legi nr. 18/1991, a cerut relații organelor

administrative din județul Constanța (pârâților), pentru a-i comunica

suprafețele de teren disponibile, în vederea realizării dreptului său legal.

Îndrumarea de a proceda astfel a

fost dată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, prin adresa nr. 18/431 din 18 februarie 2000.

Prin refuzul pârâților de a răspunde

la cele solicitate de reclamant se aduce atingere unui drept legitim al

acestuia, astfel că fiind întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990, în

mod legal instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i comunice

înscrisurile și relațiile solicitate prin cererea înregistrată cu nr. 207/1/6

martie 2000 la Prefectura județului Constanța.

În consecință, recursul se privește

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

Prefectura județului Constanța împotriva sentinței civile nr. 401 din 15

aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2003.