ÎCCJ, decizie (scj.ro #83655)

Acțiune în

constatare.Acțiune în realizarea dreptului pretins.Prioritate

Potrivit

art.111 C.proc.civ., partea care are interes în constatarea existenței sau

inexistenței unui drept, poate formula o cerere în acest sens, care devine

inadmisibilă, dacă poate fi intentată o cerere în realizarea dreptului pretins,

ca în cazul unei acțiuni de rectificare a înscrierii din cartea funciară.

Secția

comercială, decizia nr.495 din 30 ianuarie 2002

Prin sentința civilă nr.71 din 29 ianuarie 1999, Tribunalul Hunedoara a

admis în parte acțiunea SC „A” SA  împotriva SC „T” SA,  constatând

că reclamanta este proprietara imobilului denumit „Laboratorul de

cofetărie-patiserie” situat în Deva.

Prin decizia nr.953/A din 3 decembrie 1999, Curtea de Apel Alba-Iulia, Secția comercială

și de contencios administrativ a respins apelul reclamantei și a admis

apelul pârâtei respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile restrictive

prevăzute de art.111 C.proc.civ., deoarece imobilul care constituie obiectul

litigiului este întabulat pe   numele pârâtei iar aceasta îl

folosește efectiv, astfel că reclamanta are posibilitatea formulării unei

acțiuni în rectificarea înscrierii în cartea funciară, care este o acțiune în

realizarea dreptului pretins.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că există o  contradicție între

dispozitivul deciziei, care menționează numai respingerea acțiunii și

considerente, care precizează că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, că

există o insuficientă motivare a deciziei pentru ca acțiunea să poată fi

calificată ca inadmisibilă, iar problema posesiei asupra imobilului este

irelevantă.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut în mod corect că, reclamanta nu era îndreptățită să

recurgă la o acțiune în constatare, atâta timp cât utilizarea imobilului în

litigiu de către pârâtă sub nume de proprietar este relevantă în speță și că

tocmai această situație face inadmisibilă promovarea unei acțiuni în constatare

și impune reclamantei ca, în măsura în care se consideră proprietara legitimă a

imobilului să promoveze o acțiune în realizarea dreptului pretins, în care să

opună titlul său celui invocat de pârâtă.

Reglementarea cu valoare de principiu instituită prin art.111 C.proc.civ. este

de aplicare generală dar nu există temeiuri pentru a se considera că pretinsul

titlu de proprietate al reclamantei ar putea fi dovedit numai printr-o acțiune

în constatare atâta timp cât există posibilitatea formulării unei acțiuni în

realizare.

Menționarea expresă în dispozitivul deciziei a soluției de respingere a

acțiunii, fără alte precizări nu este în nici un fel contrazisă de motivarea

respectivei hotărâri ,care susține aceeași soluție analizând inadmisibilitatea

acțiunii.

În consecință recursul a fost respins ca nefondat.