ÎCCJ, decizie (scj.ro #82819)

. Hotărâre pronunțată într-o acțiune în anularea unei hotărâri arbitrale. Recurs formulat în temeiul art. 304 1 din Codul de procedură civilă. Limitele controlului Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac Index alfabetic: acțiune în anulare - hotărâre arbitrală - recurs C. proc. civ., art. 304 1 , art. 364 lit. f), h), i) În conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 din același cod, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Astfel, deși aceste prevederi permit instanței de recurs ca, în anumite situații, să depășească sfera motivelor de nelegalitate și să examineze temeinicia hotărârii recurate, în situația recursului exercitat împotriva hotărârii pronunțate în acțiunea în anularea unei sentințe arbitrale, un astfel de control nu este permis atât timp cât însăși judecata acțiunii în anulare nu are un caracter devolutiv . Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836 din 25 aprilie 2013 Notă : În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă, care a fost abrogat de Legea nr. 76/2012 la data de 15 februarie 2013 Prin sentința arbitrală nr. 179 pronunțată la 26.07.2011 în dosarul xx5/2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta SC J.T.M.

SA Bucuresti în contradictoriu cu intimata SC I.R.I.D.E.I. SA. Pe cale de consecință, a modificat în cuprinsul art. 1 al contractului nr. 62 din 19.10.2005 textul cu denumirea marginală "Spațiul închiriat", text care va avea următorul cuprins: "înseamnă întreaga clădire de la nr. 3 și o parte din clădirea de la nr. 1 A, cu o suprafață internă netă globală stabilită de 7.101,26 m.p. din care 5360 m.p. vor fi considerați în cadrul clădirii 1 A, iar 1.741,26 m.p.

reprezintă suprafața clădirii nr.3". Prezenta sentință ține loc de modificare a contractului prin voința părților, potrivit art. 1, denumirea marginală „chiria", teza finală, din contractul nr. 62 încheiat la 19.10.2005; a respins capătul de acțiune privind pronunțarea unei hotărâri arbitrale în care să se menționeze chiria, taxa de servicii, impozitul pe clădiri și asigurările aferente spațiului închiriat; a respins excepția ridicată de pârâtă referitoare la prescripția dreptului material la acțiune în ce privește capătul al doilea de cerere din cererea formulată de reclamant; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.586.456,63 lei plus TVA, cu titlu de plată primită nedatorat, reprezentând contravaloare chirie nedatorată (1.454.166,59 lei), taxa servicii nedatorate (49.213,321ei), impozit pe clădiri nedatorat (77.460,73 lei) și asigurări bun, nedatorate ( 5.616 lei); a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 178.986,83 lei reprezentând dobânzi la sumele datorate, potrivit pct. 2 de mai sus; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 120.000 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare, constând în 69.500 lei taxă arbitrală, 1.500 lei onorarii expertize și 49.000 lei onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință arbitrală, tribunalul arbitral a reținut în principal, următoarele concluzii: Referitor la primul capăt al cererii, în privința refuzului pârâtei de a proceda la modificarea clauzelor contractuale privind suprafața închiriată, reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act adițional la contract, în sensul de a menționa suprafața exactă închiriată aferentă clădirii nr. 3. S-a stabilit că suprafața reală - și necontestată de părți - este, potrivit expertizei topografice, de 1.741,26 m.p. în timp ce contractul se referea la o suprafață considerată a fi de 2.700 m.p. Pe cale de consecință, instanța arbitrală a dispus modificarea definiției "spațiul închiriat" cuprinsă în art. l al contractului în sensul menționării unei suprafețe interne nete de 7.101,26 m.p.

din care 1.741,26 m.p. reprezintă suprafața clădirii nr. 3. Reclamanta a solicitat, de asemenea, menționarea prin hotărârea arbitrală a chiriei, taxei de servicii, impozitului pe clădiri și a asigurării aferente spațiului închiriat. Acest petit a fost respins considerându-se că, spre deosebire de rectificarea suprafeței închiriate, cuantumul chiriei și al celorlalte obligații conexe sau atașate acesteia este rezultatul unor simple calcule aritmetice care au luat în considerare două criterii: suprafața închiriată și tariful pe m.p. Referitor la capătul doi al cererii, s-a apreciat că în cauză nu este vorba de o acțiune în dezdăunări născută din angajarea răspunderii contractuale pentru vicii ascunse, ci de o cerere de înapoiere a plății nedatorate, încasate de către pârâta cu titlu de chirie aferentă unor spații inexistente.

Sub aspectul dreptului material la acțiune, s-a apreciat că acesta a fost exercitat în termenul general de prescripție, de 3 ani, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.586.456,63 lei plus TVA, cu titlu de plată nedatorată. Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a stabilit că pârâta datorează dobânzi pentru perioada ulterioară încunoștințării pârâtei despre plățile nedatorate pe care le-a încasat, moment de la care reaua-credință a pârâtei este manifestă, pârâta fiind obligată cu titlu de dobânzi la sumele încasate fără temei, în total suma de 178.986,83 lei. Cu privire la cel de-al patrulea capăt de cerere, s-au acordat cheltuieli de arbitrare proporțional cu admiterea în parte a acțiunii.

Petenta SC I.R.I.D.E. SA a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale menționate, solicitând anularea în parte a acesteia și respingerea acțiunii în integralitatea sa. În motivarea acțiunii în anulare s-a arătat, în esență, mai întâi în raport cu prevederile art. 364 lit. h) C. proc. civ., că sentința arbitrală conține dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire. Printr-un al doilea motiv petenta a susținut, în baza art. 364 lit. f) C. proc. civ., că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. Printr-un ultim motiv, formulat în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ. petenta a susținut încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității de tratament.

Analizând actele dosarului cauzei, Curtea de Apel București a constatat că acțiunea în anulare formulată este nefondată, având în vedere, în rezumat, următoarele considerente: Argumentările referitoare la pretinsa netemeinicie și nelegalitate a hotărârii arbitrale prin care tribunalul arbitral a soluționat fondul litigiului nu se circumscriu, în realitate, motivelor prevăzute de art. 364 C. proc. civ., constituind doar critici pe fond asupra hotărârii arbitrale. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 364 lit. h) C. proc. civ., în raport cu formularea dispozitivului hotărârii arbitrale, s-a apreciat că nu se poate reține că acesta ar conține dispoziții care nu s-ar putea aduce la îndeplinire.

Prevederile art. 10 și 11 din contract, în sensul că modificarea acestuia trebuia semnată de părți și se poate interveni doar asupra variantei în limba engleză, sunt în măsură să cenzureze conduita părților exclusiv în simpla calitate de cocontractanți, fără să fi urmărit însă excluderea posibilității obținerii modificării pe calea unei acțiuni în instanță. De asemenea, instanța a apreciat că scopul stipulării în contract a dispozițiilor art. 11 a fost acela de a prevede prevalența variantei în limba engleză a contractului în ceea ce privește interpretarea acestuia în cazul litigiului dintre părți, iar nu sub aspectul efectuării modificării contractului. S-a apreciat deci că necesitatea traducerii în limba engleză a sentinței arbitrale nu constituie un impediment în privința executării acesteia.

Referitor la motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., Curtea de apel a reținut respingerea în mod implicit a excepției prescripției și în raport cu capetele 1 și 3 din cererea arbitrală în raport cu interdependența existentă între capetele de cerere sub aspectul obiectului lor, precum și față de faptul că tribunalul arbitral a admis toate cele trei capete de cerere pe fondul litigiului. În legătură cu motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. s-a stabilit că aspectul respingerii administrării probei cu martori privește o chestiune care ține de soluționarea în fond a litigiului și, prin urmare, acest motiv nu se circumscrie prevederilor legale menționate. Având în vedere considerentele arătate, Curtea a respins acțiunea în anulare ca nefondată și a obligat petenta la plata către intimată a sumei de 27.777,82 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 28 din 8.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, a declarat recurs petenta SC I.R.I.D.E. SA care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii în anulare și a respingerii acțiunii arbitrale, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare. După o scurtă prezentare a situației de fapt și a evoluției litigiului, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 364 lit. f), h) și i) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același act normativ. Au fost invocate și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. S-a învederat, în esență, faptul că sentința arbitrală conține dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire, fiind aplicate greșit dispozițiile art. 364 lit. h), întrucât orice modificare a contractului, conform art. 11, trebuia realizată în limba engleză, din moment ce nu există o variantă în limba română a convenției părților. S-a invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., în sensul că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere al acțiunii arbitrale, iar Curtea de apel a apreciat eronat că excepția a fost soluționată în mod implicit.

Recurenta a învederat și aplicarea greșită a prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. în sensul că tribunalul arbitral a soluționat cauza cu încălcarea dreptului la apărare și a principiului egalității de tratament, prin respingerea probei testimoniale, în condițiile în care a apreciat că susținerile pârâtei sunt nedovedite. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța a respectat întocmai atribuțiile stabilite în sarcina instanței de judecată în acțiunea în anulare, soluționând-o numai prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de petentă. Analizând sentința recurată din perspectiva criticilor recurentei, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. O primă observație a instanței supreme vizează faptul că recurenta prezintă în recurs aceleași critici ca și în acțiunea în anulare, invocând pretinsa aplicare sau încălcare a dispozițiilor art. 364 lit. f), h) și i) C. proc. civ. Invocarea în recurs a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. nu poate extinde sfera examinării la motivele de netemeinicie a hotărârii, respectiv la examinarea pe fond a cauzei din moment ce nici în acțiunea în anulare nu este permisă examinarea fondului litigiului, judecata acțiunii arbitrale presupunând numai analiza legalității sentinței arbitrale. Deși art. 304 1 C. proc.

civ. permite instanței de recurs ca, în anumite situații, să depășească sfera motivelor de nelegalitate și să examineze temeinicia hotărârii recurate, în situația recursului exercitat împotriva hotărârii prin care s-a exercitat acțiunea în anularea sentinței arbitrale, un astfel de control nu este permis atât timp cât însăși judecata acțiunii în anulare nu are un caracter devolutiv. În consecință, așa cum a reținut și Curtea de apel, toate argumentele prezentate în memoriul de recurs care tind a aduce în discuție fondul litigiului nu pot fi examinate, fiind inadmisibile atât în acțiunea în anulare, cât și în recursul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată această acțiune. În ceea ce privește criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se remarcă faptul că texul de lege evocat se referă la două ipoteze, respectiv la lipsa de temei legal a hotărârii și la încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din prima perspectivă nu se poate susține că sentința este lipsită de temei legal din moment ce toate susținerile recurentei au fost examinate prin prisma motivelor de nelegalitate care fac obiectul controlului judiciar. Cea de-a doua ipoteză, care vizează situațiile în care instanța evocă norme de drept substanțial, dar le încalcă sau le aplică în mod greșit, nu poate fi primită în cauză. Astfel, nu se arată în ce mod instanța de judecată a încălcat dispozițiile imperative ale legii, respectiv ale art. 364 C. proc. civ. În situația în care criticile de nelegalitate vizează menținerea soluției tribunalului arbitral, acestea apar ca fiind neîntemeiate.

Sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că sentința este legală întrucât motivul invocat sancționează depășirea obiectului cererii, respectiv nerespectarea principiului disponibilității acțiunii reclamantului și, în raport de aceasta, nu se poate susține că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut. În cauză a fost soluționată acțiunea în limitele cererii de arbitrare, iar tribunalul arbitral a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune prin calificarea acțiunii și prin respingerea argumentelor prezentate de intimată referitor la toate capetele de cerere. De asemenea, nu se constată nici încălcarea prevederilor art. 364 lit. h) C. proc.

civ., întrucât criticile petentei referitoare la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii arbitrale, respinse de prima instanță, nu au nici un suport. Împrejurarea că părțile au convenit ca procedura arbitrală să se desfășoare în limba română atrage pronunțarea unei hotărâri redactate în limba română, care urmează a fi executată pe teritoriul României. Din lectura dispozitivului rezultă că acesta este clar, iar punerea în aplicarea a sentinței arbitrale presupune în realitate efectuarea unor operațiuni matematice. De altfel, părțile au convenit prevalența versiunii în limba engleză pentru interpretarea contractului în caz de litigiu, și nu pentru modificarea acestuia (care a făcut obiectul arbitrajului).

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor imperative ale legii referitoare la administrarea probelor, la nesocotirea dreptului la apărare și la încălcarea principiului egalității de tratament, Înalta Curte a constatat că judecătorul acțiunii în anulare a apreciat în mod corect că instanța arbitrală nu a încălcat aceste principii ce guvernează arbitrajul. Așa cum s-a reținut în jurisprudență, împrejurarea că unele probe au fost admise, iar altele nu au fost încuviințate, nu conduce de plano la concluzia încălcării dreptului pârâtei la un proces echitabil și la principiul egalității armelor, ca element al dreptului său la un proces echitabil. Concludența și utilitatea probei solicitate au fost apreciate în mod concret de către arbitrii cauzei, iar acțiunea a fost soluționată în urma administrării unui probatoriu complex.

Critica recurentei în sensul de a se aprecia asupra necesității administrării probei testimoniale ar presupune, în opinia Înaltei Curți, o analiză a unor argumente de fond care vizează temeinicia pretențiilor reclamantei, incompatibile cu natura acțiunii în anulare și cu prezenta etapă procesuală. Față de considerentele expuse pe larg mai sus, apreciind că nu subzistă niciuna dintre criticile evocate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat. Întrucât intimata nu a făcut dovada că a efectuat în prezenta cauză cheltuielile de judecată, prin depunerea facturii în temeiul căreia a fost efectuată plata onorariului de avocat, s-a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.