ÎCCJ, decizie (scj.ro #82819)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82819) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

. Hotărâre

pronunțată într-o acțiune în anularea unei hotărâri

arbitrale. Recurs formulat în temeiul art. 304

1

din Codul de

procedură civilă. Limitele controlului

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic:

acțiune în anulare

-

hotărâre arbitrală

-

recurs

C.

proc. civ., art. 304

1

, art. 364 lit. f), h), i)

În

conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii,

nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare

prevăzute în art. 304 din același cod, instanța putând să

examineze cauza sub toate aspectele.

Astfel,

deși aceste prevederi permit instanței de recurs ca, în anumite

situații, să depășească sfera motivelor de

nelegalitate și să examineze temeinicia hotărârii recurate, în

situația recursului exercitat împotriva hotărârii pronunțate în

acțiunea în anularea unei sentințe arbitrale, un astfel de control nu

este permis atât timp cât însăși judecata acțiunii în anulare nu

are un caracter devolutiv

.

Secția  a II-a

civilă, Decizia nr. 1836 din 25 aprilie 2013

Notă

: În decizie au

fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură

civilă, care a fost abrogat de Legea nr. 76/2012 la data de 15 februarie

2013

Prin

sentința arbitrală nr. 179 pronunțată la 26.07.2011 în

dosarul xx5/2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe

lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte

cererea arbitrală formulată de reclamanta SC J.T.M. SA Bucuresti în

contradictoriu cu intimata SC I.R.I.D.E.I. SA. Pe cale de consecință,

a modificat în cuprinsul art. 1 al contractului nr. 62 din 19.10.2005 textul cu

denumirea marginală "Spațiul închiriat", text care va avea

următorul cuprins: "înseamnă întreaga clădire de la nr. 3

și o parte din clădirea de la nr. 1 A, cu o suprafață internă netă globală stabilită de 7.101,26 m.p. din care 5360 m.p. vor fi considerați în cadrul clădirii 1 A, iar 1.741,26 m.p. reprezintă suprafața clădirii nr.3". Prezenta

sentință ține loc de modificare a contractului prin voința

părților, potrivit art. 1, denumirea marginală „chiria",

teza finală, din contractul nr. 62 încheiat la 19.10.2005; a respins

capătul de acțiune privind pronunțarea unei hotărâri

arbitrale în care să se menționeze chiria, taxa de servicii,

impozitul pe clădiri și asigurările aferente spațiului

închiriat; a respins excepția ridicată de pârâtă referitoare la

prescripția dreptului material la acțiune în ce privește

capătul al doilea de cerere din cererea formulată de reclamant; a

obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.586.456,63 lei

plus TVA, cu titlu de plată primită nedatorat, reprezentând

contravaloare chirie nedatorată (1.454.166,59 lei), taxa servicii

nedatorate (49.213,321ei), impozit pe clădiri nedatorat (77.460,73 lei)

și asigurări bun, nedatorate ( 5.616 lei); a obligat pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 178.986,83 lei reprezentând dobânzi la

sumele datorate, potrivit pct. 2 de mai sus; a obligat pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 120.000 lei cu titlu de cheltuieli de

arbitrare, constând în 69.500 lei taxă arbitrală, 1.500 lei onorarii

expertize și 49.000 lei onorariu avocat.

Pentru

a pronunța această sentință arbitrală, tribunalul

arbitral a reținut în principal, următoarele concluzii:

Referitor

la primul capăt al cererii, în privința refuzului pârâtei de a

proceda la modificarea clauzelor contractuale privind suprafața

închiriată, reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de act adițional la contract, în sensul de

a menționa suprafața exactă închiriată aferentă

clădirii nr. 3. S-a stabilit că suprafața reală - și

necontestată de părți - este, potrivit expertizei topografice,

de 1.741,26 m.p. în timp ce contractul se referea la o suprafață

considerată a fi de 2.700 m.p. Pe cale de consecință,

instanța arbitrală a dispus modificarea definiției

"spațiul închiriat" cuprinsă în art. l al contractului în

sensul menționării unei suprafețe interne nete de 7.101,26 m.p. din care 1.741,26 m.p. reprezintă suprafața clădirii nr. 3.

Reclamanta

a solicitat, de asemenea, menționarea prin hotărârea arbitrală a

chiriei, taxei de servicii, impozitului pe clădiri și a

asigurării aferente spațiului închiriat. Acest petit a fost respins

considerându-se că, spre deosebire de rectificarea suprafeței

închiriate, cuantumul chiriei și al celorlalte obligații conexe sau

atașate acesteia este rezultatul unor simple calcule aritmetice care au

luat în considerare două criterii: suprafața închiriată și

tariful pe m.p.

Referitor

la capătul doi al cererii, s-a apreciat că în cauză nu este

vorba de o acțiune în dezdăunări născută din angajarea

răspunderii contractuale pentru vicii ascunse, ci de o cerere de înapoiere

a plății nedatorate, încasate de către pârâta cu titlu de chirie

aferentă unor spații inexistente. Sub aspectul dreptului material la

acțiune, s-a apreciat că acesta a fost exercitat în termenul general

de prescripție, de 3 ani, iar pârâta a fost obligată la plata sumei

de 1.586.456,63 lei plus TVA, cu titlu de plată nedatorată.

Referitor

la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a stabilit că pârâta

datorează dobânzi pentru perioada ulterioară

încunoștințării pârâtei despre plățile nedatorate pe

care le-a încasat, moment de la care reaua-credință a pârâtei este

manifestă, pârâta fiind obligată cu titlu de dobânzi la sumele

încasate fără temei, în total suma de 178.986,83 lei.

Cu

privire la cel de-al patrulea capăt de cerere, s-au acordat cheltuieli de

arbitrare proporțional cu admiterea în parte a acțiunii.

Petenta

SC I.R.I.D.E. SA a formulat acțiune în anulare împotriva sentinței

arbitrale menționate, solicitând anularea în parte a acesteia și

respingerea acțiunii în integralitatea sa.

În

motivarea acțiunii în anulare s-a arătat, în esență, mai

întâi în raport cu prevederile art. 364 lit. h) C. proc. civ., că

sentința arbitrală conține dispoziții care nu se pot aduce

la îndeplinire. Printr-un al doilea motiv petenta a susținut, în baza art.

364 lit. f) C. proc. civ., că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut. Printr-un ultim motiv, formulat în temeiul art. 364

lit. i) C. proc. civ. petenta a susținut încălcarea dreptului la

apărare și a principiului egalității de tratament.

Analizând

actele dosarului cauzei, Curtea de Apel București a constatat că

acțiunea în anulare formulată este nefondată, având în vedere,

în rezumat, următoarele considerente:

Argumentările

referitoare la pretinsa netemeinicie și nelegalitate a hotărârii

arbitrale prin care tribunalul arbitral a soluționat fondul litigiului nu

se circumscriu, în realitate, motivelor prevăzute de art. 364 C. proc. civ., constituind doar critici pe fond asupra hotărârii arbitrale.

În ceea ce

privește motivul prevăzut de art. 364 lit. h) C. proc. civ., în

raport cu formularea dispozitivului hotărârii arbitrale, s-a apreciat

că nu se poate reține că acesta ar conține dispoziții

care nu s-ar putea aduce la îndeplinire. Prevederile art. 10 și 11 din

contract, în sensul că modificarea acestuia trebuia semnată de

părți și se poate interveni doar asupra variantei în limba

engleză, sunt în măsură să cenzureze conduita

părților exclusiv în simpla calitate de cocontractanți,

fără să fi urmărit însă excluderea

posibilității obținerii modificării pe calea unei acțiuni

în instanță.

De asemenea,

instanța a apreciat că scopul stipulării în contract a

dispozițiilor art. 11 a fost acela de a prevede prevalența variantei

în limba engleză a contractului în ceea ce privește interpretarea

acestuia în cazul litigiului dintre părți, iar nu sub aspectul

efectuării modificării contractului.   S-a apreciat deci că

necesitatea traducerii în limba engleză a sentinței arbitrale nu

constituie un impediment în privința executării acesteia.

Referitor

la motivul prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., Curtea de apel a

reținut respingerea în mod implicit a excepției prescripției

și în raport cu capetele 1 și 3 din cererea arbitrală în raport

cu interdependența existentă între capetele de cerere sub aspectul

obiectului lor, precum și față de faptul că tribunalul

arbitral a admis toate cele trei capete de cerere pe fondul litigiului.

În

legătură cu motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ.

s-a stabilit că aspectul respingerii administrării probei cu martori

privește o chestiune care ține de soluționarea în fond a

litigiului și, prin urmare, acest motiv nu se circumscrie prevederilor

legale menționate.

Având

în vedere considerentele arătate, Curtea a respins acțiunea în

anulare ca nefondată și a obligat petenta la plata către intimată

a sumei de 27.777,82 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de

avocat.

În

termen legal, împotriva sentinței civile nr. 28 din 8.03.2012

pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a

comercială, a declarat recurs petenta SC I.R.I.D.E. SA care a solicitat

admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii

acțiunii în anulare și a respingerii acțiunii arbitrale, iar în

subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.

După

o scurtă prezentare a situației de fapt și a evoluției

litigiului, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 364 lit. f), h) și i) C. proc. civ., motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din același act normativ. Au fost

invocate și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

S-a

învederat, în esență, faptul că sentința arbitrală

conține dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire, fiind

aplicate greșit dispozițiile art. 364 lit. h), întrucât orice

modificare a contractului, conform art. 11, trebuia realizată în limba

engleză, din moment ce nu există o variantă în limba română

a convenției părților.

S-a

invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 364 lit.

f) C. proc. civ., în sensul că tribunalul arbitral nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției prescripției

dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul capăt

de cerere al acțiunii arbitrale, iar Curtea de apel a apreciat eronat

că excepția a fost soluționată în mod implicit.

Recurenta

a învederat și aplicarea greșită a prevederilor art. 364 lit. i)

C. proc. civ. în sensul că tribunalul arbitral a soluționat cauza cu

încălcarea dreptului la apărare și a principiului

egalității de tratament, prin respingerea probei testimoniale, în

condițiile în care a apreciat că susținerile pârâtei sunt

nedovedite.

Prin

întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că instanța a respectat întocmai atribuțiile

stabilite în sarcina instanței de judecată în acțiunea în

anulare, soluționând-o numai prin prisma motivelor de nelegalitate

invocate de petentă.

Analizând

sentința recurată din perspectiva criticilor recurentei, subsumate

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor expune în continuare.

O

primă observație a instanței supreme vizează faptul că

recurenta prezintă în recurs aceleași critici ca și în

acțiunea în anulare, invocând pretinsa aplicare sau încălcare a

dispozițiilor art. 364 lit. f), h) și i) C. proc. civ.

Invocarea

în recurs a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. nu poate extinde sfera examinării la motivele de netemeinicie a hotărârii,

respectiv la examinarea pe fond a cauzei din moment ce nici în acțiunea în

anulare nu este permisă examinarea fondului litigiului, judecata

acțiunii arbitrale presupunând numai analiza legalității

sentinței arbitrale.

Deși

art. 304

1

C. proc. civ. permite instanței de recurs ca, în

anumite situații, să depășească sfera motivelor de

nelegalitate și să examineze temeinicia hotărârii recurate, în

situația recursului exercitat împotriva hotărârii prin care s-a

exercitat acțiunea în anularea sentinței arbitrale, un astfel de

control nu este permis atât timp cât însăși judecata acțiunii în

anulare nu are un caracter devolutiv.

În

consecință, așa cum a reținut și Curtea de apel, toate

argumentele prezentate în memoriul de recurs care tind a aduce în discuție

fondul litigiului nu pot fi examinate, fiind inadmisibile atât în acțiunea

în anulare, cât și în recursul declarat împotriva sentinței prin care

a fost soluționată această acțiune.

În ceea

ce privește criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se remarcă faptul că texul de lege evocat se

referă la două ipoteze, respectiv la lipsa de temei legal a

hotărârii și la încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Din

prima perspectivă nu se poate susține că sentința este

lipsită de temei legal din moment ce toate susținerile recurentei au

fost examinate prin prisma motivelor de nelegalitate care fac obiectul

controlului judiciar.

Cea

de-a doua ipoteză, care vizează situațiile în care instanța

evocă norme de drept substanțial, dar le încalcă sau le

aplică în mod greșit, nu poate fi primită în cauză.

Astfel,

nu se arată în ce mod instanța de judecată a încălcat

dispozițiile imperative ale legii, respectiv ale art. 364 C. proc. civ. În situația în care criticile de nelegalitate vizează menținerea

soluției tribunalului arbitral, acestea apar ca fiind neîntemeiate.

Sub

aspectul încălcării dispozițiilor art. 364 lit. f) C. proc.

civ., Înalta Curte a constatat că sentința este legală întrucât

motivul invocat sancționează depășirea obiectului cererii,

respectiv nerespectarea principiului disponibilității acțiunii

reclamantului și, în raport de aceasta, nu se poate susține că

tribunalul arbitral nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

În

cauză a fost soluționată acțiunea în limitele cererii de

arbitrare, iar tribunalul arbitral a soluționat excepția

prescripției dreptului material la acțiune prin calificarea

acțiunii și prin respingerea argumentelor prezentate de intimată

referitor la toate capetele de cerere.

De

asemenea, nu se constată nici încălcarea prevederilor art. 364 lit.

h) C. proc. civ., întrucât criticile petentei referitoare la imposibilitatea

aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii arbitrale, respinse de

prima instanță, nu au nici un suport.

Împrejurarea

că părțile au convenit ca procedura arbitrală să se

desfășoare în limba română atrage pronunțarea unei

hotărâri redactate în limba română, care urmează a fi

executată pe teritoriul României. Din lectura dispozitivului rezultă

că acesta este clar, iar punerea în aplicarea a sentinței arbitrale

presupune în realitate efectuarea unor operațiuni matematice. De altfel,

părțile au convenit prevalența versiunii în limba engleză

pentru interpretarea contractului în caz de litigiu, și nu pentru

modificarea acestuia (care a făcut obiectul arbitrajului).

În ceea

ce privește încălcarea dispozițiilor imperative ale legii referitoare

la administrarea probelor, la nesocotirea dreptului la apărare și la

încălcarea principiului egalității de tratament, Înalta

Curte a constatat că judecătorul

acțiunii în anulare a apreciat în mod corect că instanța

arbitrală nu a încălcat aceste

principii ce guvernează

arbitrajul.

Așa

cum s-a reținut în jurisprudență, împrejurarea că unele

probe au fost admise, iar altele nu au fost încuviințate, nu conduce de

plano la concluzia încălcării dreptului pârâtei la un proces

echitabil și la principiul egalității armelor, ca element al

dreptului său la un proces echitabil.

Concludența

și utilitatea probei solicitate au fost apreciate în mod concret de

către arbitrii cauzei, iar acțiunea a fost soluționată în

urma administrării unui probatoriu complex. Critica recurentei în sensul

de a se aprecia asupra necesității administrării probei

testimoniale ar presupune, în opinia Înaltei Curți, o analiză a unor

argumente de fond care vizează temeinicia pretențiilor reclamantei,

incompatibile cu natura acțiunii în anulare și cu prezenta etapă

procesuală.

Față

de considerentele expuse pe larg mai sus, apreciind că nu subzistă

niciuna dintre criticile evocate, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., a respins recursul ca nefondat.

Întrucât

intimata nu a făcut dovada că a efectuat în prezenta cauză

cheltuielile de judecată, prin depunerea facturii în temeiul căreia a

fost efectuată plata onorariului de avocat, s-a respins cererea acesteia

de acordare a cheltuielilor de judecată.