ÎCCJ, decizie (scj.ro #84718)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84718) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuire.
Hotărâri de condamnare a unor persoane diferite pentru aceeași faptă
În cazul
în care condamnatul invocă, în motivarea cererii de revizuire, împrejurarea că
pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv au fost
trimise ulterior în judecată alte persoane, cererea trebuie soluționată în
raport cu prevederile art.394 alin.1 lit.e C.proc.pen, care se referă la
situația când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot
concilia, examinându-se hotărârile și dosarele indicate de revizuient, iar nu
în raport cu prevederile de la lit.a a aceluiași text de lege, care se referă
la fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei.
Secția penală, decizia nr.2041 din 17
aprilie 2002
Prin sentința penală nr.253 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba, a fost
respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul S.G. privind
sentința prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
furt calificat, motivarea cererii fiind aceea că nu a comis infracțiunea
și că, ulterior condamnării sale, pentru aceeași faptă au fost trimise în
judecată alte persoane.
Instanța a motivat că aceleași apărări au fost făcute de revizuient și la
instanța care a judecat fondul, astfel că nu s-au descoperit fapte sau
împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite
cerințele prevăzute în art.394 lit.a C.proc.pen.
Prin decizia penală nr.23 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia,
apelul declarat de condamnat a fost respins.
Împotriva deciziei condamnatul a declarat recurs, susținând că instanțele nu au
verificat cererea sa de revizuire în raport cu lucrările dosarului de fond al
cauzei și nici nu au examinat pe cele din dosarul în care, pentru aceeași
faptă, au fost trimiși ăn judecată alți inculpați.
Recursul declarat de condamnat este fondat.
După cum rezultă din cererea de revizuire, condamnatul a susținut că pentru
aceeași faptă au fost trimise în judecată, separat,două gruprui de făptuitori,
un grup din care făcea parte revizuientul și un grup format din alți inculpați
și că, astfel, au fost condamnați prin hotărâri judecătorești diferite,
inculpați pentru aceeași faptă.
Prin urmare, condamnatul se referea în cererea sa de revizuire la cazul
prevăzut în art.394 alin.1 lit.e C.proc.pen., și anume existența a două
hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia și, deci, instanța
avea obligația să solicite dosarele menționate de revizuient pentru a examina
dacă există ori nu două hotărâri cu privire la aceeași faptă, ce nu se pot
concilia.
Or, instanțele au procedat la judecarea cererii de revizuire fără a verifica
situația invocată de condamnat, motiv pentru care recursul a fost admis cu
trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.