ÎCCJ, decizie (scj.ro #84718)

Revizuire. Hotărâri de condamnare a unor persoane diferite pentru aceeași faptă În cazul în care condamnatul invocă, în motivarea cererii de revizuire, împrejurarea că pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv au fost trimise ulterior în judecată alte persoane, cererea trebuie soluționată în raport cu prevederile art.394 alin.1 lit.e C.proc.pen, care se referă la situația când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, examinându-se hotărârile și dosarele indicate de revizuient, iar nu în raport cu prevederile de la lit.a a aceluiași text de lege, care se referă la fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Secția penală, decizia nr.2041 din 17 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.253 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Alba, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul S.G. privind sentința prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, motivarea cererii fiind aceea că nu a comis infracțiunea și că, ulterior condamnării sale, pentru aceeași faptă au fost trimise în judecată alte persoane. Instanța a motivat că aceleași apărări au fost făcute de revizuient și la instanța care a judecat fondul, astfel că nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute în art.394 lit.a C.proc.pen.

Prin decizia penală nr.23 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, apelul declarat de condamnat a fost respins. Împotriva deciziei condamnatul a declarat recurs, susținând că instanțele nu au verificat cererea sa de revizuire în raport cu lucrările dosarului de fond al cauzei și nici nu au examinat pe cele din dosarul în care, pentru aceeași faptă, au fost trimiși ăn judecată alți inculpați. Recursul declarat de condamnat este fondat. După cum rezultă din cererea de revizuire, condamnatul a susținut că pentru aceeași faptă au fost trimise în judecată, separat,două gruprui de făptuitori, un grup din care făcea parte revizuientul și un grup format din alți inculpați și că, astfel, au fost condamnați prin hotărâri judecătorești diferite, inculpați pentru aceeași faptă.

Prin urmare, condamnatul se referea în cererea sa de revizuire la cazul prevăzut în art.394 alin.1 lit.e C.proc.pen., și anume existența a două hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia și, deci, instanța avea obligația să solicite dosarele menționate de revizuient pentru a examina dacă există ori nu două hotărâri cu privire la aceeași faptă, ce nu se pot concilia. Or, instanțele au procedat la judecarea cererii de revizuire fără a verifica situația invocată de condamnat, motiv pentru care recursul a fost admis cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.