ÎCCJ, decizie (scj.ro #82572)

Proprietate

preluată de stat. Despăgubiri solicitate pentru teren și contrucțiile demolate.

Obligație ce revine deținătorului imobilului.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de

stat. Măsuri reparatorii prin echivelent. Obligație a deținătorului imobilului

în legătură cu despăgubirile cuvenite persoanei îndreptățite.

Index

alfabetic. Drept civil.

-

Imobil preluat de stat

-

Măsuri reparatorii prin echivalent

-

Despăgubiri. (Obligații ce revin deținătorului imobilului)

Legea nr. 10/2001: art. 36 alin.

(3)

În

cazul în care pentru imobilul preluat în mod abuziv de stat, se solicită măsuri

reparatorii în echivalent, deținătorul bunului are obligația de a stabili

valoarea estimativă  a bunului, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, iar nu să se limiteze a comunica că se va stabili de o comisie la

nivelul prefecturii.

Î.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6897 din 8 decembrie

2004.

Prin notificarea întocmită conform Legii nr. 10/2001 și adresată

Prefecturii Județului Bacău și Direcției Sanitar-Veterinară Bacău - actuala

Direcție Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bacău – T.L. a cerut să fie

despăgubită pentru: casa de locuit preluată de stat, demolată, în scopul de a

se construi dispensarul veterinar din satul Plopana, județul Bacău și locuință

de serviciu a medicului veterinar; terenul intravilan, în suprafață de 2500 mp,

pe care este construit dispensarul veterinar.

Prin decizia nr. 24 din 14 februarie 2002, Direcția

Sanitar-Veterinară Bacău a recunoscut că solicitanta are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent, însă a menționat că „la această dată nu deținem

elementele necesare efectuării unei evaluări care să stabilească valoarea reală

a imobilului, acest lucru urmând a fi stabilit de comisia abilitată,

constituită în acest sens la nivelul prefecturii”.

La data de 18 aprilie 2002, T.L. a atacat în justiție decizia

menționată și, chemând în judecată, alături de Direcția Sanitar Veterinară

Bacău și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a solicitat

obligarea acestora la despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 702 din 5

decembrie 2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea cu motivarea că „cererea de

despăgubiri a fost reținută în principiu de ambele pârâte, fiind în curs de

derulare procedurile legale, prevăzute de art. 16 sau ale art. 36 din Legea

nr.10/2001”.

Soluția tribunalului a fost păstrată de Curtea de Apel Bacău,

secția civilă, care, prin decizia nr.11 din 19 februarie 2003, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Prin  recursul declarat, reclamanta a criticat hotărârile

susținând că greșit instanțele nu au obligat Direcția Sanitar Veterinară Bacău

să finalizeze procedura administrativă pentru stabilirea valorii estimative a

imobilului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în

care persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a

fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deținătoare sau,

după caz, primăria va transmite decizia, respectiv dispoziția privind oferta de

acordare a despăgubirilor bănești, prefecturii în a cărei rază aceasta își are

sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea

imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa și o copie de pe expertiză,

iar dacă oferta nu a fost acceptată și persoana îndreptățită s-a adresat instanței,

se va face această mențiune.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, în cazul în care nu s-a

efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau, după

caz, dispoziția menționată în alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu valoarea

estimativă a acestuia.

Direcția Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Bacău,

recunoscând dreptul reclamantei la despăgubiri bănești, trebuia ca, în termen

de 60 de zile de la primirea notificării, să stabilească valoarea imobilului,

fie pe cale de expertiză, fie să determine o valoare estimativă a

nemișcătorului, pentru a face astfel reclamantei o ofertă concretă de

despăgubire.

Întrucât pârâta Direcția Veterinară pentru Siguranța Alimentelor

avea această obligație legală, nu putea să refuze a efectua reclamantei o

ofertă de despăgubire pe motiv că „nu deține elementele necesare efectuării

unei evaluări care să stabilească valoarea reală a imobilului…”, deoarece o

atare obligație rezultă imperativ din lege.

Față de cele ce preced, s-a admis recursul, s-au casat

hotărârile pronunțate în cauză și, prin admiterea a contestației, a fost

obligată pârâta Direcția Veterinară pentru Siguranța Alimentelor Bacău să

stabilească valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent și să facă în acest

sens oferta de despăgubire reclamantei.