ÎCCJ, decizie (scj.ro #82999)

Suspendarea

de drept a cauzei în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Abrogarea

textului legal. Cerere de repunere pe rol a cauzei. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept comercial. Alte materii

Index alfabetic: excepție de neconstituționalitate

-

principiul neretroactivității legii

-

suspendare

Legea nr.47/1992, art. 29

C. proc. civ., art. 725 alin. (1) (4)

Legea nr. 177/2010

Constituția României, art. 15 alin. (2), art. 78

Din economia art. 725 C. proc. civ. rezultă că

„dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul

intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub

acea lege”, iar „actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în

vigoare a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi.”

Astfel, abrogarea alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

care reglementa suspendarea de drept a judecării cauzei pe perioada

soluționării excepției de neconstituționalitate, nu

prezintă relevanță în ceea ce privește soluționarea

cererii de repunere pe rol, întrucât, în virtutea principiului

neretroactivității legii, noua lege nu se aplică unor fapte

constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice consumate

sub imperiul vechii legi, precum și efectelor produse înainte de intrarea

în vigoare a legii noi.

Secția comercială, Decizia nr. 1622 din 14 aprilie

2011

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 octombrie

2009, reclamantul E.C. a chemat în judecată pârâta SC M. CF SA pentru ca

în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată să se

dispună anularea hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.

Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 30 din 2

martie 2010, dată în Cameră de Consiliu, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului și

excepția puterii de lucru judecat ridicate de pârâtă, iar pe fond a

admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a

hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.

Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta, și

în ședința publică din 5 mai 2010 a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 125 alin. (1)

din Legea nr. 31/1990.

Prin încheierea din 20 mai 2010, Curtea de Apel Pitești,

Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a admis sesizarea formulată de SC M. CF SA în contradictoriu cu E.C., a

trimis cauza Curții Constituționale în vederea soluționării

excepției de neconstituționalitate și, pe această

perioadă, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a suspendat judecata

cauzei.

La data de 21 ianuarie 2011, reclamantul-intimat E.C. a formulat

cerere de repunere pe rol a cauzei motivat de faptul că prin Legea nr.

177/2010 din 28 septembrie 2010 s-au adus modificări Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

în sensul abrogării dispozițiilor art. 29, situație în care se

impune continuarea judecății.

Aceeași instanță, prin încheierea

ședinței publice din 9 februarie 2011, a considerat că subzistă motivele prevăzute la data luării măsurii

suspendării și a menținut cauza având ca obiect judecarea

apelului suspendată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

intimatul-reclamant E.C., criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

După prezentarea expunerilor de motive a Legii nr. 177/2010

printre care sunt menționate considerentele legiuitorului privind

abrogarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,

considerând că scopul urmărit a fost accelerarea judecării

proceselor, soluționarea acestora urmând să se facă „într-un

termen rezonabil” conform art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

S-a adus ca argument și introducerea unei noi situații

de revizuire la art. 322 pct. 10 potrivit căruia „dacă, după ce

hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a

pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând

neconstituțională legea, ordonanța ori a dispoziției

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei

excepții ori alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar

și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate cu

sesizare”.

Se consideră că modificarea legislativă

intervenită este una de procedură, de imediată aplicare, în

sensul dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai susținut că încheierea nu a fost

motivată.

Recursul este nefondat.

Procedura excepției de neconstituționalitate este

reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992 care avea următorul

cuprins „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în

vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază

a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Înainte de apariția Legii nr. 177/2010, alin. (5) al art.

29 prevedea că „Pe perioada soluționării excepției de

neconstituționalitate, judecarea cauzei se suspendă”.

În speță, nu se poate reține aplicarea

dispozițiilor art. 725 alin. (1), abrogarea textului de lege în baza

căruia s-a făcut suspendarea nefiind echivalentul unei noi legi de

procedură de aplicare imediată.

Mai mult, potrivit alin. (4) al aceluiași articol „actul de

procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi

rămâne supus dispozițiilor vechii legi. În cazul în care acest act de

procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi el nu va fi

menținut, „chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil”.

În speță, măsura suspendării cauzei nu putea

fi anulată sub imperiul vechii legi, ci se putea dispune repunerea pe rol

numai după soluționarea excepției de neconstituționalitate

de către Curtea Constituțională.

Mai mult, Înalta Curte consideră că abrogarea

dispozițiilor legale care reglementau suspendarea de drept a

judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de

neconstituționalitate nu prezintă relevanță în ceea ce

privește soluționarea cererii de repunere pe rol, întrucât, în

virtutea principiului neretroactivității legii, noua lege nu se

aplică unor fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de

situații juridice consumate sub imperiul vechii legi, precum și

efectelor produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Cu alte

cuvinte, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2)

„Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau

contravenționale mai favorabile”, iar art. 78 stabilește că „Legea se publică în Monitorul Oficial al României și

intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată

ulterioară prevăzută în textul ei”.

Nu se poate reține nici critica privind nemotivarea

încheierii atacate, având în vedere cele expuse anterior, instanța

făcând referire la menținerea măsurii suspendării

constatând că subzistă dispozițiile pentru care a fost

suspendată cauză.

În consecință, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul E.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca

nefondat.