ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1622/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 20 octombrie 2009 reclamantul E.C. a chemat în judecată pârâta SC M.B. CF SA
pentru ca în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată să se dispună
anularea hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.
Tribunalul Comercial Argeș prin
sentința nr. 30 din 2 martie 2010, dată în Cameră de Consiliu, a respins
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, și excepția
puterii de lucru judecat ridicate de pârâtă, iar pe fond a admis acțiunea și a
constatat nulitatea absolută a hotărârii AGEA nr. 5 din 22 septembrie 2006.
Împotriva acestei soluții a promovat
apel pârâta, și în ședința publică din 5 mai 2010 a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Prin încheierea din 20 mai 2010
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
a admis sesizarea formulată de SC M.B. CF SA în contradictoriu cu E.C., a
trimis cauza Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate și pe această perioadă în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992
a suspendat judecata cauzei.
La data de 21 ianuarie 2011
reclamantul-intimat E.C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei motivat
de faptul că prin Legea nr. 177/2010 din 28 septembrie 2010 s-au adus
modificări Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale în sensul abrogării dispozițiilor art. 29 situație în care se
impune continuarea judecății.
Aceiași instanță, prin încheierea
ședinței publice din 9 februarie 2011, a considerat că subzistă motivele prevăzute la data luării măsurii suspendării și a menținut cauza având ca obiect
judecarea apelului suspendată.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs intimatul-reclamant E.C., criticile vizând aspecte de
nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După prezentarea expunerilor de
motive a Legii nr. 177/2010 printre care sunt menționate considerentele
legiuitorului privind abrogarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
considerând că scopul urmărit a fost accelerarea judecării proceselor
soluționarea acestora urmând să se facă „într-un termen rezonabil” conform art.
6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a adus ca argument și introducerea
unei noi situații de revizuire la art. 322 pct. 10 potrivit căruia „dacă, după
ce hotărârea a devenit definitivă Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra
excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța
ori a dispoziției dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul
acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și
evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate cu sesizare”.
Se consideră că modificarea
legislativă intervenită este una de procedură, de imediată aplicare, în sensul
dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea se mai susține că
încheierea nu a fost modificată.
Recursul este nefondat.
Procedura excepției de
neconstituționalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992 care
avea următorul cuprins „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor
ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind
neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare, care are legătură cu
soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul
acestuia”.
Înainte de apariția Legii nr. 177/2010
alin. (5) al art. 29 prevedea că „Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate,
judecarea cauzei se suspendă”.
În speță nu se poate reține
aplicarea dispozițiilor art. 725 alin. (1) abrogarea textului de lege în baza
căruia s-a făcut suspendarea nefiind echivalentul unei noi legi de procedură de
aplicare imediată.
Mai mult potrivit alin. (4) al
aceluiași articol „actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare
a legii noi rămâne supus dispozițiilor vechii legi. În cazul în care acest act
de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi el nu va fi menținut,
„chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil”.
În speță măsura suspendării cauzei
nu putea fi anulată, sub imperiul vechii legi, ci se putea dispune repunerea pe
rol numai după soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea
Constituțională.
Mai mult Înalta Curte consideră că
abrogarea dispozițiilor legale care reglementau suspendarea de drept a
judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate nu
prezintă relevanță în ceea ce privește soluționarea cererii de repunere pe rol,
întrucât, în virtutea principiului neretroactivității legii, noua lege nu se
aplică unor fapte constitutive, modificatoare sau extinctive de situații
juridice consumate sub imperiul vechii legi, precum și efectelor produse înainte
de intrarea în vigoare a legii noi.
Cu alte cuvinte potrivit
dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) „Legea dispune numai pentru
viitor cu excepția legii penale mai favorabile” iar art. 78 stabilește că
„Legea se aplică în Monitorul Oficial al României intră în vigoare la data
publicării sau la data prevăzută în textul ei”.
Nu se poate reține nici critica
privind nemotivarea încheierii atacate, având în vedere cele expuse anterior,
instanța făcând referire la menținerea măsurii suspendării constatând că
subzistă dispozițiile pentru care a fost suspendată cauză.
În consecință, văzând dispozițiile
art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul E.C. împotriva încheierii din 9 februarie 2011 pronunțată de Curtea
de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, în
dosar nr. 1588/1259/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14
aprilie 2011.