ÎCCJ, decizie (scj.ro #85426)

Recurs. Tardivitatea recursului în raport cu caracterul nulității prevăzute în art.302 din codul de procedură civilă Este tardiv recursul depus direct la instanța de recurs, iar nu la instanța a cărei hotărâre este recurată, nulitatea prevăzută în art.302 din Codul de procedură civilă fiind de ordine publică . Decizia nr.286 din 29 ianuarie 2002 Înainte de a se analiza motivele de recurs invocate, se procedează la verificarea introducerii în termen a recursului. Potrivit dispozițiilor art.82 din Legea Curții de Conturi nr.94/1992, republicată, „împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme”.

Art.83 din aceeași lege prevede că „recursurile prevăzute la art.81 și 82 se formulează în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanțele de jurisdicție”. În cauza de față decizia recurată a fost comunicată recurentului la 7 aprilie 2001, iar recursul a fost înregistrat la Curtea de Conturi la 8 mai 2001, deci peste termenul legal de 15 zile. Împrejurarea că, inițial, recursul a fost depus direct la Curtea Supremă de Justiție nu prezintă relevanță, având în vedere dispozițiile art.302 Cod procedură civilă, care prevăd, în mod imperativ, că „recursul se depune la instanța a cărei hotărâri se atacă sub sancțiunea nulității”.

Or, nulitatea prevăzută de art.302 Cod procedură civilă, nu este o nulitate de protecție-relativă, care să vizeze un interes personal al unei persoane, ci este o nulitate de ordine publică absolută, care are în vedere o bună administrare a justiției, prin delimitarea clară a modului de exercitare a căilor de atac în sistemul român de jurisdicție. Data depunerii recursului direct la instanța competentă să soluționeze recursul nu poate fi avută în vedere la calcularea termenului legal de recurs, de vreme ce această neregularitate este sancționată cu nulitatea. În consecință, recursul a fost respins ca tardiv formulat.