ÎCCJ, decizie (scj.ro #85401)

Recurs declarat împotriva unui act administrativ-jurisdicțional. Termenul de recurs al actului administrativ-jurisdicțional. Tardivitate Legea nr. 21/1996, art.60 alin.5 Legea nr. 29/1990, art.4 C. proc. civ., art.302 Conform art. 4 din Legea nr. 29/1990, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.4404 din 4 decembrie 2003) S.C. „LC” S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 77 din 3 martie 2003 emisă de Comisia Consiliului Concurenței prin care a fost individualizată sancțiunea, fiindu-i aplicată o amendă de 20.000.000 lei, la Președintele Consiliului Concurenței.

În urma analizei contestației, Președintele Consiliului Concurenței a decis prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2003 respingerea contestației și menținerea deciziei nr. 77/2003. Împotriva acestei decizii cu nr. 169 din 24 martie 2003, reclamanta S.C. „LC” S.R.L. a declarat recurs, criticând soluția Președintelui Consiliului Concurenței ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. În acest sens, a precizat că recurenta nu a determinat eliminarea sau denaturarea concurenței, nu a obligat clienții la semnarea unor angajamente, iar aplicarea sancțiunii este prescrisă în raport de dispozițiile art. 13 pct. 1 din O.G. nr. 2/2002. Curtea, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este tardiv declarat.

Așa cum rezultă din actele de la dosar, decizia nr. 169/din 24 martie 2003 emisă de Președintele Consiliului Concurenței a fost comunicată recurentei la 5 mai 2003 cu reclamația nr. 2132/5 mai 2003. Potrivit prevederilor art. 60 alin. 5 din Legea nr. 21/1996 a concurenței, Deciziile Președintelui Consiliului Concurenței pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare, ori recursul s-a depus la 19 iunie 2003 direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind supus prevederilor art. 302 C. proc.

civ., dar restituit recurentei care a înaintat recursul instanței a cărei hotărâre o critică la 30 iunie 2003 - fila 11. Analiza acestor acte demonstrează că la 1 iunie 2003 când a redactat și datat recursul, recurenta primise comunicarea Deciziei 169/2003, iar declararea acestuia și depunerea la Consiliul Concurenței s-a făcut la 30 iunie 2003, fiind înregistrat la nr. RG 1926 din 7 iulie 2003, deci cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege. Este de precizat că activitatea de control cu caracter contencios realizată de Președintele Consiliului Concurenței se finalizează prin emiterea unui act cu caracter jurisdicțional, iar Legea 29/1990 consacră regula atacării în fața instanțelor judecătorești de contencios administrativ, mai exact cu recurs la secția de contencios administrativ și a actelor administrativ-jurisdicționale, după epuizarea căilor prevăzute de lege.

În acest sens este și prevederea din art. 60 alin. 5 din Legea 21/1996 care stipulează că Decizia Președintelui Consiliului Concurenței poate fi atacată în fața secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție în termen de 15 zile de la comunicare. Și Legea contenciosului administrativ stabilește că actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare, prevedere cuprinsă în art. 4 din Legea nr. 29/1990. În raport de considerentele expuse, Curtea constată că recurenta a primit comunicarea la 5 mai 2003, iar recursul a fost depus la instanța a cărei hotărâre se critică la 30 iunie 2003, astfel că recursul este tardiv declarat.

Aceeași soluție se impune și în cazul în care recurenta ar pretinde că a depus recursul din eroare la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 19 iunie 2003, termenul de 15 zile fiind depășit și în această teză. Recursul a fost respins ca tardiv.