ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85401)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85401) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Recurs

declarat împotriva unui act administrativ-jurisdicțional.

Termenul de recurs al actului administrativ-jurisdicțional. Tardivitate

Legea

nr. 21/1996,

art.60 alin.5

Legea

nr. 29/1990,

art.4

C.

proc. civ.,

art.302

Conform art. 4 din Legea

nr. 29/1990, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs,

după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la

comunicare.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.4404 din

4 decembrie 2003)

S.C. „LC” S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 77 din 3 martie

2003 emisă de Comisia Consiliului Concurenței prin care a fost individualizată

sancțiunea, fiindu-i aplicată o amendă de 20.000.000 lei, la Președintele

Consiliului Concurenței.

În

urma analizei contestației, Președintele Consiliului Concurenței a decis prin

Decizia nr. 169 din 24 martie 2003 respingerea contestației și menținerea

deciziei nr. 77/2003.

Împotriva acestei decizii cu nr. 169 din 24 martie 2003, reclamanta S.C. „LC”

S.R.L. a declarat recurs, criticând soluția Președintelui Consiliului Concurenței

ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. În acest sens, a

precizat că recurenta nu a determinat eliminarea sau denaturarea concurenței,

nu a obligat clienții la semnarea unor angajamente, iar aplicarea sancțiunii

este prescrisă în raport de dispozițiile art. 13 pct. 1 din O.G. nr. 2/2002.

Curtea, în prealabil analizei motivelor de casare, constată că recursul este

tardiv declarat.

Așa cum rezultă din actele de la dosar, decizia nr. 169/din 24 martie 2003 emisă

de Președintele Consiliului Concurenței a fost comunicată recurentei la 5 mai

2003 cu reclamația nr. 2132/5 mai 2003.

Potrivit prevederilor art. 60 alin. 5 din Legea nr. 21/1996 a concurenței,

Deciziile Președintelui Consiliului Concurenței pot fi atacate la Înalta Curte

de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ în termen de 15 zile de

la comunicare, ori recursul s-a depus la 19 iunie 2003 direct la Înalta Curte

de Casație și Justiție, fiind supus prevederilor art. 302 C. proc. civ., dar

restituit recurentei care a înaintat recursul instanței a cărei hotărâre o

critică la 30 iunie 2003 - fila 11.

Analiza

acestor acte demonstrează că la 1 iunie 2003 când a redactat și datat recursul,

recurenta primise comunicarea Deciziei 169/2003, iar declararea acestuia și

depunerea la Consiliul Concurenței s-a făcut la 30 iunie 2003, fiind

înregistrat la nr. RG 1926 din 7 iulie 2003, deci cu depășirea termenului de 15

zile prevăzut de lege.

Este de precizat că activitatea de control cu caracter contencios realizată de

Președintele Consiliului Concurenței se finalizează prin emiterea unui act cu

caracter jurisdicțional, iar Legea 29/1990 consacră regula atacării în fața

instanțelor judecătorești de contencios administrativ, mai exact cu recurs la

secția de contencios administrativ și a actelor administrativ-jurisdicționale,

după epuizarea căilor prevăzute de lege.

În acest sens este și prevederea din art. 60 alin. 5 din Legea 21/1996 care

stipulează că Decizia Președintelui Consiliului Concurenței poate fi atacată în

fața secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în termen de 15 zile de la comunicare.

Și Legea contenciosului administrativ stabilește că actele

administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor

administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare, prevedere

cuprinsă în art. 4 din Legea nr. 29/1990.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că recurenta a primit

comunicarea la 5 mai 2003, iar recursul a fost depus la instanța a cărei

hotărâre se critică la 30 iunie 2003, astfel că recursul este tardiv declarat.

Aceeași soluție se impune și în cazul în care recurenta ar pretinde că a depus

recursul din eroare la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 19 iunie

2003, termenul de 15 zile fiind depășit și în această teză.

Recursul a fost respins ca tardiv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2003
Raportului, iar prin anularea sa de către SC T. SA, la numai 4 zile de la semnare, nu este întrunită condiția esențială a legii și anume, de urmărire a unui scop sau efect anticoncurențial, astfel că învinuirea de a fi încălcat art. 5 din L
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86973)
în condițiile legii contenciosului administrativ. În raport cu susținerile reclamantei, prima instanță a constatat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 6 din Legea nr. 21/1996, întrucât acestea se referă exclusiv la deci
ÎCCJ 2003-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin petiția de recurs înregistrată pe data de 7 noiembrie 2002, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, SC O. SA a solicitat a
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84999)
nța instanței de judecată. Prin adresa nr.1017 din 28 martie 2005, Consiliul Concurenței și-a menținut punctul de vedere în sensul că „aspectele semnalate nu intră în sfera de competență a acestuia”. Refuzul recurentei-pârâte de a da curs p
ÎCCJ 2015-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3807/2015
Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor prevăzute la art. 56 din Legea concurenței nr. 21/1996, aspecte necontestate în cauză, iar Decizia nr. 39 a fost emisă la 7.09.2010 de Consiliul Concurenței. Însă ulterior acestui fapt, c
Sursă