ÎCCJ, decizie (scj.ro #84538)

Mărturie

mincinoasă. Condiții

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor

activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea

justiției. Mărturia mincinoasă

Indice alfabetic:

Drept penal

-

mărturie mincinoasă

C. pen.,

art. 260

Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracțiunea de mărturie

mincinoasă, între altele, fapta martorului care într-o cauză penală nu spune

tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Prin urmare, dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejurări esențiale

pentru soluționarea cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmații cu privire la

o astfel de împrejurare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de mărturie mincinoasă.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5430 din 22 octombrie 2004

Prin sentința penală nr. 179 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat

pe inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., pe inculpatul E.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C.

pen. și pe inculpata O.S. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă

prevăzută în art. 260 din același cod.

Instanța a reținut că, la 6 iulie 2002, în timp ce se afla într-o piață,

inculpatul O.C. a smuls din mâna părții vătămate o borsetă și s-a suit în

autoturismul condus de inculpatul E.C., care a asigurat părăsirea de către

inculpatul O.C. a locului faptei.

Inculpata O.S., fiind audiată ca martor, a declarat că în ziua săvârșirii

faptei ar fost plecată într-o altă localitate, împreună cu soțul acesteia,

inculpatul O.C.

Prin decizia penală nr. 188 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul

inculpatei O.S. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, constatând că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, și a respins apelurile inculpaților O.C.

și E.C.

Recursul declarat, între alții, de procuror, cu privire la greșita achitare a

inculpatei O.S., este nefondat.

Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracțiunea de mărturie

mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau

în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori

nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost

întrebat.

Prin urmare, întrebarea expresă adresată

martorului asupra împrejurărilor esențiale constituie o condiție pentru

realizarea laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata O.S. a fost ascultată o

singură dată în cursul urmăririi penale. În declarația care i-a fost luată,

inculpata nu a susținut decât că la 5 iulie 2002 a plecat împreună cu soțul

său, inculpatul O.C., în localitatea unde domiciliază părinții acesteia și că,

în această localitate, au stat circa 10 zile. Inculpata nu a fost întrebată în

mod expres asupra datei de 6 iulie 2002 și nici nu a afirmat că inculpatul O.C.

nu ar fi plecat din localitate în perioada cât au stat la părinții ei.

Din declarația inculpatei rezultă, deci, că aceasta nu a fost întrebată asupra

împrejurărilor esențiale, și anume dacă la 6 iulie 2002 inculpatul O.C. a fost

plecat din localitatea unde domiciliază părinții acesteia. Nefiind întrebată

asupra acestei împrejurări, inculpatei nu i se poate imputa faptul că

declarația a fost dată la modul general și sumar.

Întrucât faptul că declarația de martor nu este completă și detaliată, fără să

se fi adresat întrebările necesare asupra unor împrejurări esențiale, nu poate

atrage răspunderea penală a persoanei care a făcut declarația, recursul

procurorului a fost respins.