ÎCCJ, decizie (scj.ro #84538)

Mărturie mincinoasă. Condiții Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției. Mărturia mincinoasă Indice alfabetic: Drept penal - mărturie mincinoasă C. pen., art. 260 Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă, între altele, fapta martorului care într-o cauză penală nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. Prin urmare, dacă martorul nu a fost întrebat asupra unei împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei, fapta acestuia de a nu face afirmații cu privire la o astfel de împrejurare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5430 din 22 octombrie 2004 Prin sentința penală nr. 179 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul O.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pe inculpatul E.C. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 alin. (1) C. pen. și pe inculpata O.S. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 din același cod. Instanța a reținut că, la 6 iulie 2002, în timp ce se afla într-o piață, inculpatul O.C. a smuls din mâna părții vătămate o borsetă și s-a suit în autoturismul condus de inculpatul E.C., care a asigurat părăsirea de către inculpatul O.C.

a locului faptei. Inculpata O.S., fiind audiată ca martor, a declarat că în ziua săvârșirii faptei ar fost plecată într-o altă localitate, împreună cu soțul acesteia, inculpatul O.C. Prin decizia penală nr. 188 din 31 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul inculpatei O.S. și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, și a respins apelurile inculpaților O.C. și E.C. Recursul declarat, între alții, de procuror, cu privire la greșita achitare a inculpatei O.S., este nefondat.

Potrivit art. 260 C. pen., constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat. Prin urmare, întrebarea expresă adresată martorului asupra împrejurărilor esențiale constituie o condiție pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata O.S. a fost ascultată o singură dată în cursul urmăririi penale. În declarația care i-a fost luată, inculpata nu a susținut decât că la 5 iulie 2002 a plecat împreună cu soțul său, inculpatul O.C., în localitatea unde domiciliază părinții acesteia și că, în această localitate, au stat circa 10 zile.

Inculpata nu a fost întrebată în mod expres asupra datei de 6 iulie 2002 și nici nu a afirmat că inculpatul O.C. nu ar fi plecat din localitate în perioada cât au stat la părinții ei. Din declarația inculpatei rezultă, deci, că aceasta nu a fost întrebată asupra împrejurărilor esențiale, și anume dacă la 6 iulie 2002 inculpatul O.C. a fost plecat din localitatea unde domiciliază părinții acesteia. Nefiind întrebată asupra acestei împrejurări, inculpatei nu i se poate imputa faptul că declarația a fost dată la modul general și sumar. Întrucât faptul că declarația de martor nu este completă și detaliată, fără să se fi adresat întrebările necesare asupra unor împrejurări esențiale, nu poate atrage răspunderea penală a persoanei care a făcut declarația, recursul procurorului a fost respins.