ÎCCJ, decizie (scj.ro #84244)

Mărturie mincinoasă. Elemente constitutive

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor

activități reglementate de lege. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea

justiției. Mărturia mincinoasă

Indice alfabetic

: Drept penal

-

mărturie mincinoasă

C. pen.,

art. 260

Potrivit art. 260 alin. (1)

C. pen., fapta martorului care, participând în această calitate într-o cauză,

face afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a

fost întrebat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie

mincinoasă, indiferent dacă instanța care a soluționat cauza a înlăturat din

ansamblul probator administrat declarațiile date de acesta ca fiind nesincere,

întrucât infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă în momentul în care

s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la împrejurările esențiale,

neavând relevanță dacă au influențat sau nu soluția pronunțată.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1319

din 28 februarie 2006

Prin sentința penală nr. 35 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, între

altele, a condamnat pe inculpații P.S. și F.P. pentru săvârșirea infracțiunii

de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 alin. (1) C. pen.

Instanța a reținut, pe baza

probelor administrate, că inculpații P.S. și F.P. au fost audiați în calitate

de martori în dosarul nr. 2371/2003 al Curții de Apel Oradea, în care au fost

cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție G.G., B.A. și P.I.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații P.S. și F.P., la termenul din

24 octombrie 2003, au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările

esențiale asupra cărora au fost  întrebați, cu scopul de a zădărnici și

îngreuna cercetarea judecătorească, în folosul inculpaților B.A. și P.I.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs, între alții,

inculpații P.S. și F.P., solicitând achitarea.

Recursurile formulate nu sunt fondate.

În cursul cercetării judecătorești la Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.

2371/2003, la termenul de judecată din 24 octombrie 2003, inculpații P.S. și

F.P. au fost audiați în calitate de martori propuși prin rechizitoriu, ambii

făcând afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora

au fost întrebați, în scopul de a zădărnici și îngreuna cercetarea

judecătorească, în folosul inculpaților B.A. și P.I.

Potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., mărturia mincinoasă este fapta martorului

care, în cauza în care participă în această calitate, face afirmații mincinoase

sau nu spune tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a

fost întrebat.

Prin sintagma împrejurări  esențiale se înțeleg orice fapte, date,

situații sau circumstanțe care au legătură cu fondul cauzei, fiind determinante

în soluția care se dă în procesul respectiv.

Caracterul esențial al împrejurărilor asupra cărora martorul relatează se

determină prin raportare la obiectul probei, probă necesară rezolvării cauzei.

În cauză a fost dovedit caracterul mincinos al mărturiilor inculpaților de la

termenul din 24 octombrie 2003, prin raportarea  afirmațiilor acestora la

celelalte probe administrate.

Împrejurarea că instanța care a soluționat cauza nr. 2371/2003 a înlăturat din

ansamblul probator administrat declarațiile de martori date de inculpații din

prezenta cauză ca fiind nesincere nu înseamnă că infracțiunii îi lipsește unul

din elementele sale constitutive, ci constituie o dovadă în plus atât a

existenței faptei, cât și a comiterii acesteia de către recurenții inculpați.

Acest aspect rezultă și din faptul că infracțiunea de mărturie mincinoasă se

consumă în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la

împrejurările esențiale, neavând importanță dacă au avut relevanță sau nu

asupra soluției pronunțate.

În consecință, cum în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt, soluția de

condamnare a inculpaților P.S. și F.P. nefiind în contradicție cu ansamblul

probator administrat, ci se întemeiază pe probele cauzei, recursurile declarate

de inculpați au fost respinse.