ÎCCJ, decizie (scj.ro #84898)

Fondul pentru mediu. Contribuția de 2% din valoarea substanțelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu. Stabilirea bazei de calcul. Legea nr. 73/2000, art. 8 alin.1 lit.e ) O.U.G. nr. 196/2005, art. 9 alin.5 Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006, art. 41 alin (1) Potrivit art. 41 alin (1) din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu aprobată prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006, „baza de calcul la care se aplică contribuția de 2% la Fondul pentru mediu reprezintă valoarea de vânzare și/sau valoarea de import a substanțelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piață, exclusiv taxa pe valoarea adăugată”.

Din aceste reglementări rezultă că la calculul cotei de contribuție de 2% aferentă substanțelor chimice periculoase se are în vedere valoarea de comercializare a acestor substanțe, care este valoarea din facturile de vânzare - așadar valoarea de comercializare cu toate elementele sale componente, respectiv materii prime, costuri cu forța de muncă, utilități, transport, ambalaj, etc. - din care se scade TVA aferentă. Decizia 5221 din 24 noiembrie 2010 Notă: ♦ Legea nr. 73/2000, privind Fondul pentru mediu, republicată în M.Of . nr. 889 din 09/12/2002 a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 196/2005, publicată în M.Of . nr.1193 din 30/12/2005 ♦ ulterior pronunțării deciziei, Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, publicat în M.Of . nr. 516 din 14 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1032/2011, publicat în M.Of . nr. 196 din 22 martie 2011. Dispozițiile art. 41 alin. (1) din Metodologia de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu aprobată prin Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006 au corespondent în art. 32 alin. (2) din Metodologia aprobată prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1032/2011.

Prin acțiunea înregistrată la 20 iunie 2008, reclamanta S.C. „CX” S.A. a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală nr. 25/5513/24.03.2008 și decizia de impunere nr. 17/5514/24.03.2008 întocmite de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu cu privire la obligații de plată suplimentare în sumă de 2.497.663 lei, reprezentând contribuții la Fondul pentru Mediu și accesorii ale acestora, calculate pentru perioada 7 iunie 2002 – 29 decembrie 2005. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că produce substanța chimică „tricloretilenă”, înregistrată conform legislației europene sub nr. CAS 79-01-6, număr EC: 201-167-4, pentru care nu datorează contribuții la Fondul pentru Mediu, întrucât nu se regăsește în Anexa nr. 3 la Legea nr. 293/2002.

Din acest motiv, reclamanta a susținut că nu datorează suma stabilită de pârâtă prin asimilarea greșită a denumirii de „ tricloretilen ” prevăzută de Lega nr. 293/2002 cu denumirea de „tricloretilenă”, produs fabricat de societate. Reclamanta a considerat că este nelegală și impunerea sumei de 284.869,58 lei rezultată ca urmare a includerii în prețul de vânzare a substanțelor clasificate ca fiind periculoase a valorii ambalajelor, chiriilor pentru cisternele utilizate la transportarea acestor produse și a cheltuielilor de transport efectuate în cazul contractelor DAF/FOB.

În condițiile în care valoarea obținută din vânzarea substanțelor periculoase pentru mediu diferă pentru același produs în funcție de contravaloarea operațiunilor de pregătire pentru comercializare, de mijlocul de transport utilizat al clientului sau al vânzătorului și de condiția de livrare, respectiv DAF/FOB sau FCA, reclamanta a arătat că este incorectă asimilarea prețului produsului pentru care se datorează obligații la fondul de mediu și a prețului serviciilor incluzând valoarea ambalajelor, chiriilor pentru cisternele utilizate la transportarea acestor produse și a cheltuielilor de transport efectuate în cazul contractelor DAF/FOB.

Reclamanta a contestat și obligația de plată stabilită pentru majorări și penalități de întârziere aferente obligațiilor bugetare în perioada 2002-2005, arătând că acestea au fost calculate nelegal prin aplicarea retroactivă a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 pentru perioada în care era în vigoare Legea nr. 73/2000, care nu prevedea la capitolul „Sancțiuni” calcularea accesoriilor respective. Curtea de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată prin sentința nr. 184/17 decembrie 2009, constatând legalitatea actelor administrative deduse judecății.

Instanța de fond a reținut că a fost corect stabilită obligația de plată a cotei de 2% reglementată de art. 8 alin.1 lit.e din Legea nr. 73/2000 pentru produsul tricloretilenă, înlăturând apărarea reclamantei că această substanță nu este prevăzută în Anexa nr. 3 a legii susmenționate cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori. În acest sens au fost considerate pe deplin lămuritoare informațiile comunicate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie ICECHIM București, Institutul de Chimie Timișoara al Academiei Române și de Facultatea de chimie industrială din cadrul Universității Politehnice București, informații potrivit cărora ca denumire științifică există doar substanța chimică „tricloretilenă”, fără a exista și substanța tricloretilen , iar cuprinderea acesteia din urmă în lista anexă a Legii nr. 73/2000 se datorează unei erori cu privire la denumirea corectă a produsului.

Referitor la baza de calcul a contribuției la Fondul pentru mediu, instanța de fond a înlăturat apărările reclamantei și concluziile raportului de expertiză față de dispozițiile art. 8 alin.6 din Legea nr. 73/2000, care au prevăzut că baza de calcul la care se aplică cota de contribuție reprezintă valoarea încasată, exclusiv taxa pe valoare adăugată aferentă. De asemenea, în art. 9 alin.5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 s-a prevăzut că baza de calcul la care se aplică procentele de contribuții reprezintă valoarea de vânzare, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

În raport de aceste prevederi legale, instanța de fond a constatat că suma reprezentând cota de 2% se aplică la valoarea de vânzare încasată de vânzător, cu toate elementele sale (materii prime, costuri cu forța de muncă, utilități, transport, ambalaj, cheltuieli de depozitare, contribuții la bugetul de stat), excepție făcând doar taxa pe valoare adăugată, iar excepțiile sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse la alte situații cum sunt cele invocate de reclamantă cu privire la condițiile de livrare.

Instanța de fond a apreciat ca fiind corect stabilite și obligațiile de plată pentru accesorii, cu motivarea că Fondul pentru mediu face parte din bugetul general consolidat, iar veniturile sale sunt de natura celor definite prin art. 2 pct.42 din Legea nr. 500/2002, astfel că sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 61/2002, iar după abrogarea acesteia, dispozițiile Codului de procedură fiscală cu privire la plata accesoriilor aferente creanțelor bugetare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative întocmite de pârâtă.

În primul motiv de recurs s-a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde considerente contradictorii cu privire la perioada supusă controlului, la dispozițiile legale aplicabile și la substanța chimică pentru care se datorează contribuția la Fondul pentru mediu, conform prevederilor Legii nr. 73/2000. Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost criticată opinia instanței de fond privind înscrierea greșită a unei substanțe chimice, respectiv denumirea de tricloretilen în loc de tricloretilenă în cuprinsul Anexei nr. 3 la Legea nr. 73/2000, greșeală reluată apoi și în Anexa nr. 3 la Legea nr. 293/2002, astfel cum a fost preluată în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 86/2003.

În dezvoltarea acestei critici s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit adresele primite de la institutele chimice sesizate și nu a analizat conținutul adresei nr. 874553/9 martie 2007 a Direcției Generale Deșeuri și Substanțe Periculoase, din cadrul Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, din care rezultă că denumirea corectă a substanței chimice este cea menționată în fișa tehnică de securitate transmisă de societatea recurentă, respectiv tricloretilenă.

În ultimul motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 lit.e din Legea nr. 73/2000, respectiv art. 9 lit.e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 și a înlăturat fără temei concluziile expertizei efectuate în cauză, deoarece nu a avut în vedere că substanța este periculoasă, iar nu produsul care se comercializează, astfel că baza de calcul pentru contribuția la Fondul pentru mediu trebuia stabilită la valoarea substanței chimice clasificate ca fiind periculoasă și nu la valoarea de comercializare a produsului chimic. Prin includerea în valoarea substanței chimice supuse taxării a altor cheltuieli accesorii, cum sunt cele pentru ambalaje, transport, etichete etc., recurenta a arătat că se realizează o dublă impunere față de agentul economic pentru aceeași valoare comercializată.

De asemenea, recurenta a susținut că în mod nelegal a fost obligată să plătească accesoriile calculate retroactiv de către intimată pentru perioada 7 iunie 2002- 31 decembrie 2005, dat fiind că, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 nu exista temei egal pentru calculul acestor sume de către inspectorii din cadrul Administrației pentru Mediu, astfel cum rezultă din adresele nr. 635133/23.06.2005 și nr. 321379/04.08.2004 întocmite de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, inclusiv adresele comunicate de institutele de chimie, concluziile raportului de expertiză tehnică și a interpretat corect dispozițiile legale incidente în raport de obiectul pricinii, constatând în mod judicios legalitatea actelor administrative întocmite de intimata Administrația Fondului pentru Mediu cu privire la debitul în sumă de 2.497.663 lei, reprezentând contribuții la Fondul pentru mediu și accesorii ale acestora.

Hotărârea astfel pronunțată nu cuprinde considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, fiind corect argumentată cu privire la perioada supusă controlului, la substanța chimică pentru care se datorează contribuția la Fondul pentru mediu și la dispozițiile legale care reglementează baza de calcul a contribuției respective. Susținerea societății recurente că substanța tricloretilenă nu se regăsește în Anexa nr.3 la Legea nr. 293/2002 de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 93/2001, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 73/2000, a fost corect respinsă de instanța de fond cu motivarea că, atât denumirea din lege, cât și denumirea de tricloretilen sunt folosite pentru a defini aceeași substanță chimică periculoasă.

În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei răspunsurile comunicate instanței de către specialiștii institutelor de chimie, precum și adresa nr. 487.453/09.03.2007 prin care Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, ca autoritate centrală cu atribuții în domeniul protecției mediului, a precizat că, ambele denumiri, respectiv cea de tricloretilen din Anexa nr. 3 la Legea nr. 73/2000, cât și cea de tricloretilenă din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 sunt folosite pentru a caracteriza aceeași substanță chimică. În consecință, este corectă concluzia instanței de fond că denumirea „tricloretilenă”, înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC: 201-167-4 se referă la una și aceeași substanță chimică organică și este identică cu substanța tricloretilen , care este prevăzută în Anexa nr. 3 la Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru Mediu.

Din acest motiv, se constată că au fost corect înlăturate concluziile raportului de expertiză tehnică, fiind în contradicție cu dispozițiile legale aplicate la întocmirea actelor administrative contestate cu privire la obligația recurentei de a plăti contribuția la Fondul pentru Mediu. Pentru aceleași considerente au fost corect înlăturate și concluziile expertului tehnic în privința bazei de calcul la care se aplică procentele legale de contribuții la Fondul pentru Mediu. În art.8 alin.6 din Legea nr. 73/2000 s-a prevăzut expres că baza de calcul a acestor contribuții reprezintă valoarea încasată, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

Metodologia de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu, aprobată prin Ordinul MMGA nr. 578/6 iunie 2006, a prevăzut de asemenea în art. 41 că, baza de calcul la care se aplică procentul de contribuție de 2% la Fondul pentru mediu reprezintă valoarea de vânzare și/sau valoarea de import a substanțelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piață, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Față de aceste reglementări, se reține că la calculul cotei de contribuție de 2% aferentă substanțelor chimice periculoase se are în vedere valoarea de comercializare a acestor substanțe, care este valoarea din facturile de vânzare, din care se scade TVA aferentă.

Apărarea recurentei privind aplicarea cotei de 2% numai pe valoarea substanței chimice periculoase, prin excluderea cheltuielilor cu ambalaje, transport, etichete și chirii pentru cisternele aferente transportului au fost corect respinse de instanța de fond ca fiind lipsite de temei legal. Actele contestate în cauză au fost legal întocmite de către administrația intimată și în privința majorărilor și penalităților de întârziere aferente contribuției datorate de recurentă la Fondul pentru mediu în perioada care a făcut obiectul controlului. Prevăzând sancțiuni contravenționale pentru neplata sumelor datorate la Fondul pentru Mediu, Legea nr. 73/2000 nu exclude răspunderea fiscală a debitorului, astfel că nu poate fi reținută apărarea din recurs privind aplicarea unei duble impuneri pentru aceeași sumă.

Atât sub imperiul Legii nr. 73/2000, cât și ulterior, sub imperiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 196/2005, contribuțiile la Fondul pentru mediu au avut natura juridică de resurse financiare ale statului, contribuția potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 73/2006 și art. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, fiind creanțe bugetare. În consecință, prin actele administrative deduse judecății administrația intimată a calculat corect obligațiile accesorii datorate de recurentă în temeiul cap.4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 și ulterior, cap.5 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 și cap.3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin.3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.