ÎCCJ, decizie (scj.ro #81701)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81701) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Proprietate tabulară în

sistemul Decretului – Lege nr. 115/1938. Acțiune în revendicare prin

compararea titlurilor. Preferabilitatea titlului de proprietate înscris într-o

carte funciară definitivă față de cel înscris într-o carte nedefinitivă.

Cuprins pe materii :

Drept

civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index alfabetic :

acțiune

în revendicare

-

carte funciară

-

proprietate imobiliară

Decret-Lege nr. 115/1938

Legea

nr. 58/1974

În sistemul cărții

funciare reglementată de Decretul-Lege nr. 115/1938, singura modalitate de

dobândire a dreptului de proprietate imobiliară era înscrierea în cartea

funciară, astfel că suprapunerea celor două sisteme de evidență a terenurilor,

cel de carte funciară și cel de cadastru agricol, nu poate aduce atingere

dreptului unor persoane de a li se atribui terenul preluat în baza Legii nr.

58/1974, întrucât aceștia au avut posesia din  perioada de aplicare a

Decretului-Lege nr. 115/1938.

Prin

deschiderea unei cărți funciare nedefinitive în favoarea unei persoane, au fost

încălcate prevederilor art. 58 alin.(1) din Legea nr. 115/1938, deoarece în

regimurile de carte funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în

cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor

continua să fie făcute în aceste cărți. Așadar, dreptul de proprietate înscris

într-o coală de carte funciară nedefinitivă nu este opozabil celor al căror

autor a fost înscris într-o carte funciară definitivă sub imperiul

Decretului-Lege nr. 115/1938.

Secția I civilă, decizia

nr. 184 din 17 ianuarie 2012

Reclamanta

S.C. G.C. SRL Arad a chemat în judecată pe pârâții B.F. și B.I., solicitând

obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de

3.237 m.p., teren situat în Arad, pe care o ocupă abuziv.

În fapt, a arătat

că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de 3.237 m.p.

aflată în litigiu a constituit parte integrantă din imobilul înscris în CF 3777

Arad, top. 4701, care consta într-un teren în suprafață de 8.992 mp și o casă,

ambele situate în municipiul Arad. În prezent, conform mențiunilor  din CF nr.

3777 Arad, pârâții sunt proprietarii tabulari asupra casei și asupra unei cote

indivize de 2/25 părți din terenul înscris în CF 3777 Arad, pe care au

moștenit-o  de la antecesorul lor M.G. Cât privește suprafața de 3.237 m.p.

aflată în litigiu, aceasta figurează ca fiind proprietatea tabulară a Statului

Român, fiind preluată de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974. Deși

pârâții sunt proprietari tabulari numai asupra unei cote de 2/25 părți din

suprafața totală a terenului, în urma cu circa un an, pârâții au pus stăpânire

pe întreaga suprafață de 8.992 m.p. teren înscrisă în CF 3777 Arad - adică

inclusiv asupra suprafeței de  3.237m.p. înscrisă în proprietatea Statului

Român pe care au

împrejmuit-o cu un gard.

Reclamanta a arătat

că, referitor la terenul în suprafață de 3.237 m.p. aflat în litigiu, deși

coala  CF 3777 Arad nu a fost sistată în privința acestui teren, mențiunile din

CF nu mai corespund realității întrucât acesta a fost preluat de către stat și

pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar. În 1994 terenul a fost

reconstituit în favoarea Parohiei Ortodoxe G. care s-a întabulat în CF 63446

nedefinitivă, Arad, reclamanta cumpărându-l ulterior.

Reclamanta

și-a completat acțiunea cu solicitarea de rectificare a CF 3777 Arad top.4701

în sensul radierii din foaia de avere a suprafeței de 3.237 m.p teren în

litigiu care a făcut obiectul Legii nr.18/1991 și pentru care există deschise

cărți funciare cu caracter nedefinitiv.

Totodată a mai

arătat că, în prezent, terenul în litigiu este evidențiat în două cărți

funciare diferite, respectiv CF 3777 Arad  top.4701 unde figurează greșit ca

fiind proprietatea Statului Român și respectiv CF 71102 – 71186 nedefinitive

Arad unde figurează proprietate tabulară a societății lor.

Reclamanții

au formulat o precizare a acțiunii în revendicare cu motivarea că situația de

carte funciară s-a modificat deoarece în baza ordinului Prefectului județului

Arad cu nr.226/2009, pârâții au fost împroprietăriți în baza Legii nr.18/1991

cu suprafața de 3.237 m.p. teren aflat în litigiu. S-a solicitat compararea

titlurilor de proprietate, reclamanții pretinzând că titlul lor este preferabil

deoarece autoarea lor Parohia Ortodoxă G. a dobândit proprietatea anterior

pârâtelor, respectiv din anul 1994.

Prin sentința

civilă nr. 102 din 18 februarie 2010, Tribunalul Arad a respins acțiunea

formulată.

Învestită

cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Timișoara,

Secția civilă, prin decizia nr. 302 din 22.09.2010 a respins calea de atac, ca

nefondată, pentru considerente ce urmează:

În

legătură cu solicitarea reclamantei apelante de desființare cu trimiterea

hotărârii primei instanțe, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată,

întrucât prima instanță a cercetat fondul cauzei, reținând în mod corect că

pârâții intimați au calitatea de proprietari tabulari și că dreptul lor de

proprietate este înscris într-o carte funciară definitivă (CF nr. 3777 Arad,

nr. top 4701), anterior dreptului antecesoarei reclamantei, înscris  în CF nr.

63446 Arad, nedefinitivă, astfel că  nu sunt incidente dispozițiile art. 297

alin.(1) C.proc.civ.

La data deschiderii

cărții funciare nedefinitive nr. 63446 Arad, terenul în litigiu în suprafață

totală de 8.995 m.p. era în coproprietatea pârâților B.F., B.I. și a Statului

Român, pârâții B. fiind proprietari asupra 5.758 mp, iar Statul Român asupra

3.237 mp, pe  care i-a dobândit în baza art. 30 din Legea nr. 30/1974.

Aceste aspecte au

intrat în puterea lucrului judecat în baza sentinței civile nr. 1449/2006 a

Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 852/2008 a Curții

de Apel Timișoara, prin care s-a stabilit că suprafața de 3.237 mp teren este

aferentă imobilului construcție proprietatea reclamanților, înscris în CF 3777

Arad, dispunându-se obligarea Primăriei Arad să înainteze Prefecturii Județului

Arad documentația în vederea atribuirii în proprietate a acestui teren în

temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată, iar în acest litigiu a avut

calitatea de parte (intervenientă) și reclamanta recurentă S.C. G.C. SRL Arad.

Prin aceeași

decizie irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că pârâții din

prezenta cauză au dreptul de a li se atribui în proprietate acest teren în baza

art. 36 din Legea nr. 18/1991, precum și faptul că „această suprapunere a celor

două sisteme de evidență a terenurilor  nu poate aduce atingere dreptului

reclamanților (pârâților din această cauză) de a solicita să li se atribuie în

proprietate terenul ce li s-a preluat în baza Legii nr. 58/1974, prin raportare

la conținutul filei de carte funciară nr. 3777 Arad și la faptul că posesia lor

și anterior a antecesorului lor asupra terenului datează din perioada de

aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938”.

Or, aceste efecte

cu caracter pozitiv ale puterii de lucru judecat nu mai pot fi contrazise de o

altă hotărâre.

Pe de altă parte,

reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe G. prin

titlul nr. 1457/1994 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 8 și cap. III

din Legea nr. 18/1991, pentru că terenul era  proprietate de stat și nu se afla

în patrimoniul cooperativei agricole de producție.

De asemenea, prin

deschiderea cărții funciare nedefinitive în favoarea reclamantei au fost

încălcate prevederile art. 58 alin.(1) din Legea nr. 115/1938, potrivit cărora

în regimurile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938,

înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz,

în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți.

Dreptul de proprietate al reclamantei înscris într-o coală de carte funciară

nedefinitivă nu le este opozabil pârâților al căror autor a fost înscris într-o

carte funciară

definitivă sub imperiul

Decretului-lege nr. 115/1938.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C.proc.civ., pentru motivele ce urmează:

Decizia

nr. 82/R/2008 a Curții de Apel Timișoara nu are autoritate de lucru judecat,

această calitatea

având-o dispozitivul hotărârii

și nu considerentele acesteia. Cele două procese au un obiect diferit, primul

având

obiect o obligație de a face,

instanța nefiind învestită cu cercetarea titlului  de proprietate al

reclamantei.

Reținând

autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 851/R/2008, instanța a încălcat

prevederile art. 1 din Primul protocol adițional al Convenției, întrucât a

ignorat titlul de proprietate al reclamantei. S-a solicitat aplicarea cu

prioritate a normei europene, în sensul de a se da preferință titlului său de

proprietate asupra terenului în litigiu.

Instanța

a încălcat principiul disponibilității atunci când a statuat asupra

nelegalității titlului de proprietate al reclamantei asupra terenului în

litigiu, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a învestit instanța cu o

astfel de petiție.

Suprafața

de teren în litigiu nu a aparținut pârâților ori antecesorilor lor anterior

emiterii titlului de împroprietărire nr. 24161/2009.

Fiind

în prezența a două titluri de proprietate emanând de la același proprietar,

Statul român, urmează a da preferință titlului de proprietate mai bine conturat

și anume cel al recurentei, deoarece antecesoarea sa, Parohia G., și-a înscris

prima dreptul de proprietate, în anul 1994, în cartea funciară.

Un alt

argument în favoarea priorității titlului său de proprietate este acela că

terenul a fost înstrăinat de 4 ori în favoarea a 4 subdobânditori  de

bună-credință.

Instanța

a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 58 alin.(1) din Legea nr.

7/1996, întrucât pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor

funciare pentru imobil se deschide o nouă carte funciară potrivit dispozițiilor

acestei legi. În acest sens sunt și prevederile art. 31 alin. (3) din Ordinul

A.N.C.P.I. nr. 633/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare și

funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară conform cărora

„Asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare deschise în baza

Decretului-Lege nr. 115/1938 …. și care actualmente fac obiectul legilor

fondului funciar … nu se vor  mai face niciun fel de mențiuni dacă aceste cărți

nu au fost actualizate după adoptarea acestor legi”.

Recurenta

apreciază că pârâții nu au avut niciodată calitatea de  proprietari asupra

terenului, spre deosebire de titlul de proprietate din 1994 emis în favoarea

Parohiei, care a fost emis în vederea reconstituirii dreptului de proprietate

al unui fost proprietar.

Înalta

Curte, analizând decizia din perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor

administrate și a temeiurilor de drept incidente cauzei, a reținut caracterul

nefondat al recursului pentru argumentele ce succed :

În

procesul finalizat prin decizia nr. 852 din 22.09.2008 a Curții de Apel

Timișoara, unde S.C. G.C. S.F.R. a avut calitatea de intervenient în interesul

pârâtului municipiul Arad, s-a  reținut că reclamanții B.F. și B.I. sunt

proprietari asupra construcției din 1986, prin moștenire. În privința terenului

înscris  în CF nr. 3777 Arad, de 8995 m.p., se arată că B.F. și B.I. sunt

proprietari asupra  a 5.758 m.p., diferența de 3.237 m.p. intrând în proprietatea

Statului român, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Cu

privire la suprafața de 3.237 m.p., instanța precizează că aceasta se afla în

posesia reclamanților, în baza contractului de închiriere din 10.11.1988

încheiat de reclamanți cu I.C.G.C.L. Arad prin care terenul le-a fost atribuit

în folosință pe durata existenței construcției.

Prin

aceeași decizie s-a reținut că suprapunerea celor două sisteme de evidență a

terenurilor, cel de carte funciară și cel de cadastru agricol, nu poate aduce

atingere dreptului reclamanților de a li se atribui terenul preluat în baza

Legii nr. 58/1974, întrucât atât ei cât și antecesorul lor au avut posesia din

perioada de aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938.

Curtea

de Apel Timișoara a dat eficiență caracterului pozitiv al puterii de lucru

judecat a deciziei arătate și nu autorității de lucru judecat cum susținea

recurenta, așa încât, neîndeplinirea cerințelor art. 1201 C.civ., invocate în

recurs, este fără semnificație juridică.

Dat

fiind puterea de lucru judecat a deciziei, opozabilă recurentei, față de

calitatea sa de parte în proces, aspectele reținute prin hotărârea

judecătorească nu mai pot fi repuse în discuție în cauza de față.

Urmare

a celor reținute prin decizia menționată, aserțiunile recurentei referitoare la

împrejurarea că terenul în litigiu nu a aparținut nici pârâtelor, nici

antecesorilor lor și, drept urmare, nu erau îndrituiți la obținerea unui titlu

de proprietate, nu pot fi primite.

Recurenta

susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.(6) C.proc.civ., apreciind

depășirea limitelor investirii și încălcarea principiului disponibilității

întrucât instanța a analizat valabilitatea titlului său de proprietate.

Instanța

a fost învestită cu o acțiune în revendicare prin comparare de titluri, în

cadrul căreia sunt cercetate titlurile de proprietate aflate în coliziune,

titluri de proprietate prezumate de doctrină și jurisprudență ca fiind valide.

În

procedura comparării titlurilor, instanța analizează în mod incidental

modalitatea de dobândire a

titlurilor de proprietate, fără

ca o atare operațiune să semnifice încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.(5)

C.proc.civ., câtă vreme consecința este lăsarea fără efecte juridice a titlului

de proprietate deținut de partea care a pierdut procesul și nu anularea titlului.

O atare cercetare nu semnifică încălcarea dreptului de proprietate a vreuneia

dintre părți și, așa cum se susține, încălcarea art. 1 din Protocolul adițional

nr. 1 al C.E.D.O., deoarece partea care a pierdut procesul, în speță

reclamanta, are remedii juridice pentru reîntregirea patrimoniului urmare a

pierderii bunului.

Recurenta

susține că titlurile de proprietate ale părților provin de la același autor,

Statul român. În sistemul cărții funciare  reglementată de Decretul-Lege nr.

115/1938, singura modalitate de dobândire a dreptului de proprietate imobiliară

era înscrierea în cartea funciară.

Așa cum

s-a arătat, proprietar tabular asupra terenului în litigiu era Statul român,

nefiind înscris în patrimoniul vreunei cooperative agricole de producție, formă

de asociere în vederea exploatării terenurilor impusă de regimul comunist.

Instanța

de apel a reținut corect încălcarea prevederilor art. 58 alin.(1) din Legea nr.

115/1938 prin deschiderea cărții funciare nedefinitive în favoarea recurentei

deoarece în regimurile de carte funciară înscrierile privitoare la imobile,

cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară,

vor continua să fie făcute în aceste cărți.

Așadar,

astfel cum a reținut și instanța superioară de fond, dreptul de proprietate al

reclamantei înscris într-o coală de carte funciară nedefinitivă nu este

opozabil pârâților al căror autor a fost înscris într-o carte funciară

definitivă sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938.

Cu

privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. art. 304 pct. 8

C.proc.civ., Înalta Curte a reținut că instanța nu a fost învestită cu

cercetarea vreunui act juridic pe care să-l fi interpretat greșit, cu

încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.(1) C.civ., potrivit căruia

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Precizarea

făcută cu ocazia dezbaterilor în fond în sensul că pct. 8 al art. 304

C.proc.civ. vizează decizia civilă nr. 852/2008 nu poate duce la o altă

concluzie. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act juridic în sensul

arătat, instanța analizând valoarea probatorie a deciziei, astfel cum deja s-a

menționat.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, a respins recursul în temeiul art.

312 alin.(1) C.proc.civ., urmare a faptului că dispozițiile art. 304 pct. 8 și

pct.9 C.proc.civ. nu sunt incidente în cauză.