ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2002/2011

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani,

reclamanta SC „P." SRL Botoșani, în contradictoriu cu pârâții C.I.G. și

S.A. a solicitat instanței să se constate desființat de drept antecontractul de

vânzare/cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 100 din 18 ianuarie 2008 de

Biroul Notarului Public "H.C." Botoșani având ca obiect promisiunea

de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Botoșani, format din corpul C1 -

grădinița, corpul C2 - anexă și suprafața construită la sol de 1.991 mp, teren

aferent construcției cu nr. cadastral provizoriu 5691, înscris în Cartea

Funciară a municipiului Botoșani sub nr. 17173/N, pentru nerespectarea

obligațiilor contractuale de către pârâți; obligarea pârâților la restituirea

avansului achitat de 120.000 Euro (echivalent în lei la cursul de 4,29 RON = 1

euro în sumă de 515.000 RON), echivalent în lei la data plății, precum și a

despăgubirilor contractuale a 50.000 Euro în echivalent în lei la data plății;

instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, cu obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 501 din 28 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani s-a admis în parte acțiunea, s-a dispus

rezoluțiunea contractului și au fost obligați pârâții să restituie suma de

120.000 Euro și să plătească daune de 50.000 Euro.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, potrivit art. 1020 și 1021 C. civ., condiția rezolutorie

este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din

părți nu îndeplinește angajamentul său și în acest caz, partea în privința

căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a

executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu

daune-interese.

Pârâții, promitenții - vânzători, nu

și-au îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, așa încât la data de 19

ianuarie 2009 când reprezentanții societății cumpărătoare s-au prezentat la

Biroul Notarului Public „H.C." în vederea încheierii contractului de

vânzare - cumpărare în formă autentică, acesta nu a putut fi perfectat.

În ce privește dreptul de retenție

instanța de fond a reținut că posesia și uzul imobilului ce a tăcut obiectul

promisiunii de vânzare a rămas în sarcina proprietarilor, respectiv pârâților,

societatea reclamantă neavând niciodată posesia acestuia.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții C.I.G. și S.A., criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 141 din 3 decembrie

2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții C.I.G. și S.A.,

reținând că nu sunt întemeiate susținerile privind nelegala citare a pârâtei

S.A., întrucât la prima instanță nu s-a indicat domiciliul din Olanda, acesta

fiind indicat abia în fața instanței de apel și de asemenea nu sunt întemeiate

nici susținerile privind neîndeplinirea procedurii de conciliere prevăzută de

art. *720

1

C. proc. civ. și nici susținerile privind asumarea unor

obligații imposibile, respectiv ridicarea afectațiunii clădirii și obținerea

autorizației de demolare.

Împotriva acestei decizii, au

formulat recursuri pârâții C.I.G. și S.A., ce au fost soluționate de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 3275 din 13

octombrie 2010, în sensul respingerii acestora, ca nefondate, reținându-se că

decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică.

Împotriva acestei ultime decizii

pârâtul C.I.G. a formulat, la data de 29 octombrie 2010 contestație în anulare,

solicitând în temeiul art. 318 C. proc. civ. admiterea contestației, anularea

deciziei pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea totală a pricinii.

În motivarea contestației în

anulare, contestatorul C.I.G. apreciază că instanța de recurs nu a analizat

motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și că dezlegarea dată

deciziei atacate este rezultatul unei greșeli materiale.

Potrivit art. 318 (1) C. proc. civ.,

care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței de

recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau

admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau casare.

Verificând condițiile de admisibilitate

ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres și

limitativ de dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte

constată că susținerile contestatorului în sensul ca instanța de recurs a omis

să examineze motivele de recurs cu care a fost învestită, prin cererea de

recurs, și că dezlegarea dată deciziei atacate este rezultatul unei greșeli

materiale, sunt nefondate.

Ipoteza reglementată de art. 318

teza a II-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea efectivă de examinare a

motivelor de casare sau modificare invocate.

Or, din considerentele deciziei

rezultă incontestabil că instanța de recurs a luat în examinare criticile

formulate de recurentul-pârât referitoare la nelegala îndeplinire a procedurii

de citare a pârâtei Ș.A. și la faptul că prezentul litigiu a fost soluționat cu

încălcarea normelor referitoare la competența materială în raport de natura

civilă a cauzei.

De asemenea, instanța de recurs a

analizat și a răspuns criticilor privitoare la faptul că în dosar nu ar exista

nicio dovadă care să ateste procedura concilierii directe în condițiile art.

720 C. proc. civ., precum și critica privind nelegala compunere a instanței,

ținând cont de prevederile Legii nr. 422/2001 referitoare la protejarea

monumentelor istorice, fapt ce impunea participarea reprezentantului

Ministerului Public la judecarea prezentei cauze, motiv de ordine publică

subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, se constată că

instanța de recurs a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de

nelegalitate, sens în care critica contestatorului nu se încadrează în motivul

care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din

considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico juridic al instanței în

adoptarea soluției pronunțate.

Față de cele de preced, în temeiul

dispozițiilor art. 318 - 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

contestația formulată de contestatorul C.I.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatorul C.I.G. împotriva Deciziei nr. 3.275 din 13 octombrie 2010

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 201