ÎCCJ, decizie (scj.ro #81999)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81999) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cheltuieli de judecată. Buna
credință a părții care a pierdut procesul.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Hotărârile. Cheltuieli de
judecată. Buna credință a părții care a pierdut
procesul.
Index alfabetic
.
Drept procesual civil.
-
Hotărârile.
-
Cheltuieli de judecată.
-
Buna credință a părții
care a pierdut procesul
Cod procedură civilă: art. 274
alin. 1
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă
„partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să
plătească cheltuielile de judecată”.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de
judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a
purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat,
de partea câștigătoare. Din acest punct de vedere este
irelevantă buna-credință a părții care a pierdut
procesul
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 5046 din 20 iunie 2007.
Prin sentința nr.1054 din 4 octombrie 2006
Tribunalul Alba –Secția civilă a admis contestația
formulată de reclamanții T.J. și T.K. împotriva dispoziției
nr.1635 din 6 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Sebeș. A fost
anulată dispoziția atacată și a fost menținută
dispoziția nr.1164 din 29 martie 2006 emisă de același pârât.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de
Primarul Municipiului Sebeș, județul Alba, a fost respins ca tardiv
prin decizia nr.90/A din 28 februarie 2007 pronunțată de Curtea
de Apel Alba Iulia- Secția civilă. Prin aceeași decizie pârâtul
a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2000 lei
reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei dată în apel a declarat recurs
Primarul Municipiului Sebeș care a criticat hotărârea atacată
numai sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, cu
motivarea că această plată „nu este justificată atâta timp
cât apelul nu s-a judecat efectiv, apelul fiind respins ca tardiv”.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă
„partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să
plătească cheltuielile de judecată”.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de
judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a
purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat,
de partea câștigătoare. Din acest punct de vedere este
irelevantă buna-credință a părții care a pierdut
procesul, după cum este lipsit de importanță aspectul invocat de
recurent și anume că apelul nu s-a judecat pe fond, ci a fost respins
ca tardiv formulat. Pârâtul datorează cheltuielile de judecată tocmai
pentru că este în culpă procesuală, odată ce a
formulat un apel peste termenul defipt de lege și a obligat pe
reclamanți să avanseze, anticipat, o anumită sumă de
bani, astfel că ei au dreptul să o recupereze de la partea care
a pierdut litigiul.
Față de cele ce preced, recursul a fost
respins ca nefondat.