ÎCCJ, decizie (scj.ro #82705)

Despăgubiri. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea nr.10/2001 Nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază de către autorități și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001, iar nu de instanța judecătorească, aceasta având competența numai în cazul în care există conflict cu privire la despăgubirile stabilite. Secția civilă, decizia nr.4740 din 14 noiembrie 2003 Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.197 din 22 mai 2002 a admis acțiunea fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, de restituire în natură a 5/24 părți indivize dintr-un imobil naționalizat pe numele altei persoane. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.129 din 28 octombrie 2002, a admis apelul pârâților și a schimbat sentința în sensul stabilirii dreptului reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Instanța de apel a stabilit, examinând probatoriile administrate că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la numitul M.L., care nu era proprietar exclusiv ci unul dintre coproprietari, altul fiind M.V., antecesorul reclamanților, cu o cotă de 5/24 din imobil. În aceste condiții, naționalizarea imobilului a fost apreciată ca fiind nelegală. Cu toate acestea, Curtea a considerat că soluția instanței de fond, de a restitui în natură cota ideală din drept, este greșită. S-a reținut, în primul rând, că imobilul în litigiu s-a aflat în proprietatea Regiei Autonome Locale Dej, conform prevederilor art. 5 și 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Prin reorganizarea acestei persoane juridice, pârâtele S.C.

„A” S.A. Dej și S.C. „T” S.A. Dej au preluat părți din activ și pasiv, inclusiv imobilul în litigiu (Hotărârile Consiliului Local Dej nr. 100 și respectiv 101 din 26 noiembrie 1998). S-a mai arătat și că restituirea în natură a unei cote ideale din drept este practic imposibilă, astfel că și sub acest aspect soluția măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc este cea legală. La data de 22 noiembrie 2002, reclamanții au formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din decizie, întemeiată pe prevederile art. 281 cod procedură civilă, solicitând ca instanța să stabilească valoarea despăgubirilor bănești cuvenite la 108.333 USD.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins cererea cu motivarea că nu s-a comis nici o eroare materială iar pe de altă parte că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (art. (24), (31), (36) și urm.) competența de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu revine instanțelor judecătorești ci autorităților prevăzute de acest act normativ. Împotriva încheierii au declarat recurs reclamanții, reiterând cererea ca instanța să stabilească nivelul despăgubirilor la 108.333 USD. Recursul este nefondat. În mod corect și cu o motivare amplă, Curtea de Apel Cluj, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, a stabilit că nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază de către autorități și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din actul normativ menționat, această operațiune nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Doar dacă, în condițiile și ipotezele reglementate de aceste dispoziții, există conflicte de drepturi și de interese cu privire la nivelul despăgubirilor stabilite, există accesul la justiție al celor ce se consideră nedreptățiți. Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.