ÎCCJ, decizie (scj.ro #82705)

Despăgubiri. Măsuri reparatorii reglementate prin Legea

nr.10/2001

Nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază de către

autorități și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din Legea nr.

10/2001, iar nu de instanța judecătorească, aceasta având competența numai în

cazul în care există conflict cu privire la despăgubirile stabilite.

Secția civilă, decizia nr.4740 din 14

noiembrie 2003

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr.197 din 22 mai 2002 a admis acțiunea

fondată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, de restituire în natură a 5/24 părți

indivize dintr-un imobil naționalizat pe numele altei persoane.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.129 din 28 octombrie 2002,

a admis apelul pârâților și a schimbat sentința în sensul stabilirii dreptului

reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor

bănești.

Instanța de apel a stabilit, examinând probatoriile administrate

că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950

de la numitul M.L., care nu era proprietar exclusiv ci unul dintre

coproprietari, altul fiind M.V., antecesorul reclamanților, cu o cotă de 5/24

din imobil.

În aceste condiții, naționalizarea imobilului a fost apreciată

ca fiind nelegală.

Cu toate acestea, Curtea a considerat că soluția instanței de

fond, de a restitui în natură cota ideală din drept, este greșită.

S-a reținut, în primul rând, că imobilul în litigiu s-a aflat în

proprietatea Regiei Autonome Locale Dej, conform prevederilor art. 5 și 20

alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Prin reorganizarea acestei persoane juridice,

pârâtele S.C. „A” S.A. Dej și S.C. „T” S.A. Dej au preluat părți din activ și

pasiv, inclusiv imobilul în litigiu (Hotărârile Consiliului Local Dej nr. 100

și respectiv 101 din 26 noiembrie 1998).

S-a mai arătat și că restituirea în natură a unei cote ideale

din drept este practic imposibilă, astfel că și sub acest aspect soluția

măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc este cea legală.

La data de 22 noiembrie 2002, reclamanții au formulat o cerere

de îndreptare a erorii materiale din decizie, întemeiată pe prevederile art.

281 cod procedură civilă, solicitând ca instanța să stabilească valoarea

despăgubirilor bănești cuvenite la 108.333 USD.

Prin încheierea din 27

noiembrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins cererea cu motivarea că nu s-a

comis nici o eroare materială iar pe de altă parte că potrivit dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 (art. (24), (31), (36) și urm.) competența de stabilire a

cuantumului despăgubirilor nu revine instanțelor judecătorești ci autorităților

prevăzute de acest act normativ.

Împotriva încheierii au

declarat recurs reclamanții, reiterând cererea ca instanța să stabilească

nivelul despăgubirilor la 108.333 USD.

Recursul este nefondat.

În mod corect și cu o

motivare amplă, Curtea de Apel Cluj, invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, a

stabilit că nivelul despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari se apreciază

de către autorități și după procedura instituită prin art. 36 și urm. din actul

normativ menționat, această operațiune nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Doar dacă, în condițiile și ipotezele reglementate de aceste dispoziții, există

conflicte de drepturi și de interese cu privire la nivelul despăgubirilor

stabilite, există accesul la justiție al celor ce se consideră nedreptățiți.

Așa fiind, recursul a fost

respins ca nefondat.