ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., obligarea acestuia la recunoașterea diplomei de licență, având în vedere că a urmat cursurile Universității S.H. București, specializarea Geografie, în anul 2005 și a finalizat studiile prin examenul de licență din anul 2008, forma de învățământ I.D.

2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 323 din 28 iunie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat autoritatea pârâtă să recunoască diploma de licență a reclamantei, cu efectele juridice ce decurg din acest fapt, precum și la cheltuieli de judecată către aceasta în suma de 2500 lei, reținând că reclamanta este titulara diplomei de licență nr. 18695 din 30 septembrie 2009 eliberată de Universitatea S.H., facultatea de geografie, forma de învățământ la distanță. Această diplomă de licență este valabilă în sensul că nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat pentru revocarea sau constatarea nulității sau anulării acestei diplome.

Apărările autorității pârâte referitoare la faptul că Universitatea S.H. avea obligația să parcurgă procedura de autorizare provizorie și ulterior de acreditare, nu pot fi primite întrucât diploma reclamantei nu este declarată nulă sau anulată și nici în cauza de față nu s-a pus această problemă. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs M.E.C.T., considerând-o nelegală și netemeinică. Primul motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C. civ. pentru că sentința a fost pronunțată cu depășirea atribuțiile puterii judecătorești. În cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M.E.C.T.S., conform H.G.

nr. 536/2011. S-a precizat că actele de studii pot fi recunoscute doar pentru acei absolvenți care au promovat examene de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată și autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar aceste acreditări/ autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Potrivit Legii nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M.E.C. și se aprobă prin hotărâre de Guvern. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru că a obligat M.E.C.T.S. să recunoască o diplomă eliberată unei persoane care a urmat studii cu încălcarea prevederilor legale și astfel instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare și M.E.C.T.S.

care poate acredita anumite forme de învățământ. Au fost invocate ca motive de recurs și prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. S-a arătat că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/ autorizate să funcționeze provizoriu studiile și specializările universitare cu formele de învățământ respective dar a luat în considerare „Contractele de studii” încheiate cu Universitatea S.H. și „Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor” emisă de Universitatea S.H., documente care nu sunt opozabile ministerului și nu pot constitui temei pentru acordarea diplomelor de licență pentru cei care au urmat forme de învățământ organizare cu încălcarea codului legal.

Atât H.G. nr. 353/1999, H.G. nr. 1011/2011 cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3306 din 8 iunie 2011, confirmă faptul că pentru formele de învățământ F.R. și I.D., Universitatea S.H. avea obligația să parcurgă procedura de autorizare provizorie și, ulterior, acreditare, conform prevederilor legale. Instanța de fond a analizat exclusiv doar susținerile reclamantului, fără să facă măcar vreo referire la apărările invocate de M.E.C.T.S. și fără a arăta, cu argumente legale pertinente care sunt motivele pentru care nu s-au luat în considerare aceste apărări, iar în doctrină s-a subliniat că o motivare superficială echivalează cu o nemotivare, fiind încălcată și jurisprudența C.E.D.O.

referitoare la dreptul la un proces echitabil. Au fost invocate prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 și faptul că M.E.C.T.S. nu poate să acopere, prin recunoașterea diplomelor, activitatea nelegală organizată de Universitatea S.H. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost, inițial, investită cu soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea M.E.C.T.S. să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că diploma acesteia de licență este recunoscută oficial, în sensul că este valabilă și își poate produce efectele, iar ulterior, a modificat cererea și a solicitat obligarea M.E.C.T.S.

la recunoașterea diplomei și la plata cheltuielilor de judecată. Unul dintre motivele de recurs invocate este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nelegalitatea hotărârii atacate pentru că nu ar fi motivată. Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.

De altfel, chiar C.E.D.O. subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. În cauză, instanța de fond a motivat în două fraze soluția de admitere a cererii, dar nu a făcut nicio referire la apărările intimatului M.E.C.T.S., astfel că soluția este nemotivată.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. La rejudecare, instanța va solicita reclamantei să indice temeiul de drept al cererii sale de chemare în judecată, iar în cazul în care cererea va fi întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, instanța de fond va verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 lit. 8) din acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva Sentinței nr. 323 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2013.