ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea
instanței de fond
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.C. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T., obligarea acestuia la
recunoașterea diplomei de licență, având în vedere că a urmat cursurile
Universității S.H. București, specializarea Geografie, în anul 2005 și a
finalizat studiile prin examenul de licență din anul 2008, forma de învățământ
I.D.
Soluția instanței
de fond
Curtea de Apel Galați,
secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 323 din 28 iunie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat autoritatea pârâtă să recunoască diploma
de licență a reclamantei, cu efectele juridice ce decurg din acest fapt, precum
și la cheltuieli de judecată către aceasta în suma de 2500 lei, reținând că
reclamanta este titulara diplomei de licență nr. 18695 din 30 septembrie 2009
eliberată de Universitatea S.H., facultatea de geografie, forma de învățământ
la distanță.
Această diplomă de
licență este valabilă în sensul că nicio autoritate administrativă sau instanță
judecătorească nu s-a pronunțat pentru revocarea sau constatarea nulității sau
anulării acestei diplome. Apărările autorității pârâte referitoare la faptul că
Universitatea S.H. avea obligația să parcurgă procedura de autorizare
provizorie și ulterior de acreditare, nu pot fi primite întrucât diploma
reclamantei nu este declarată nulă sau anulată și nici în cauza de față nu s-a
pus această problemă.
Calea de atac
exercitată
Împotriva
acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs M.E.C.T.,
considerând-o nelegală și netemeinică.
Primul
motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C. civ. pentru
că sentința a fost pronunțată cu depășirea atribuțiile puterii judecătorești.
În
cadrul acestui motiv de recurs s-a arătat că organizarea și coordonarea
sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor
de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M.E.C.T.S.,
conform H.G. nr. 536/2011.
S-a
precizat că actele de studii pot fi recunoscute doar pentru acei absolvenți
care au promovat examene de licență și care au urmat o specializare la o formă
de învățământ acreditată și autorizată să funcționeze provizoriu conform
legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate, iar
aceste acreditări/ autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern
care se actualizează anual.
Potrivit
Legii nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se
stabilește de M.E.C. și se aprobă prin hotărâre de Guvern.
Instanța
de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru că a obligat
M.E.C.T.S. să recunoască o diplomă eliberată unei persoane care a urmat studii
cu încălcarea prevederilor legale și astfel instanța s-a substituit organismelor
de certificare a calității studiilor universitare și M.E.C.T.S. care poate
acredita anumite forme de învățământ.
Au fost
invocate ca motive de recurs și prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
S-a
arătat că instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt
acreditate/ autorizate să funcționeze provizoriu studiile și specializările
universitare cu formele de învățământ respective dar a luat în considerare
„Contractele de studii” încheiate cu Universitatea S.H. și „Metodologia
organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor” emisă de Universitatea
S.H., documente care nu sunt opozabile ministerului și nu pot constitui temei
pentru acordarea diplomelor de licență pentru cei care au urmat forme de
învățământ organizare cu încălcarea codului legal.
Atât
H.G. nr. 353/1999, H.G. nr. 1011/2011 cât și Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3306
din 8 iunie 2011, confirmă faptul că pentru formele de învățământ F.R. și I.D.,
Universitatea S.H. avea obligația să parcurgă procedura de autorizare
provizorie și, ulterior, acreditare, conform prevederilor legale.
Instanța
de fond a analizat exclusiv doar susținerile reclamantului, fără să facă măcar
vreo referire la apărările invocate de M.E.C.T.S. și fără a arăta, cu argumente
legale pertinente care sunt motivele pentru care nu s-au luat în considerare aceste
apărări, iar în doctrină s-a subliniat că o motivare superficială echivalează
cu o nemotivare, fiind încălcată și jurisprudența C.E.D.O. referitoare la
dreptul la un proces echitabil.
Au fost
invocate prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 și faptul că M.E.C.T.S. nu
poate să acopere, prin recunoașterea diplomelor, activitatea nelegală
organizată de Universitatea S.H.
4.
Soluția instanței de recurs
După
examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,
Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente:
Instanța
de fond a fost, inițial, investită cu soluționarea unei cereri prin care se
solicită obligarea M.E.C.T.S. să elibereze reclamantei o adeverință din care să
rezulte că diploma acesteia de licență este recunoscută oficial, în sensul că
este valabilă și își poate produce efectele, iar ulterior, a modificat cererea
și a solicitat obligarea M.E.C.T.S. la recunoașterea diplomei și la plata
cheltuielilor de judecată.
Unul
dintre motivele de recurs invocate este cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., respectiv nelegalitatea hotărârii atacate pentru că nu ar fi motivată.
Potrivit
art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanței de fond trebuie să
cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest
text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate,
iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304
pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună
administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de
către instanțele superioare.
De
altfel, chiar C.E.D.O. subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are
pentru respectarea art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și arată că dreptul la un
proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților
sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un
examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel
puțin de a le aprecia.
A nu
motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate
susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
În
cauză, instanța de fond a motivat în două fraze soluția de admitere a cererii,
dar nu a făcut nicio referire la apărările intimatului M.E.C.T.S., astfel că
soluția este nemotivată.
De
aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004,
va fi admis recursul, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre
rejudecare la aceeași instanță.
La
rejudecare, instanța va solicita reclamantei să indice temeiul de drept al
cererii sale de chemare în judecată, iar în cazul în care cererea va fi
întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, instanța de fond va verifica
îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 lit. 8) din acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de M.E.C.T. împotriva Sentinței nr. 323 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 aprilie 2013.