ÎCCJ, decizie (scj.ro #86818)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86818) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

pentru acordarea de daune materiale si morale pentru condamnarea

pronunțată printr-o hotărâre, desființată apoi pe

calea revizuirii.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Obligații izvorând din cauzarea de

prejudicii. Răspunderea statului pentru erori penale judiciare. Daune

materiale și morale.

Index alfabetic

. Drept civil

-  daune materiale

-   daune

morale

C.civ

. :

art

. 998

Nu poate fi vorba de o eroare judiciară, privită ca faptă

ilicită, cauzatoare a prejudiciului, atunci când revizuirea unei decizii a

fost posibilă ca urmare a evoluției științifice, care a

integrat în activitatea judiciară noi mijloace de investigație,

generatoare a unei certitudini în stabilirea paternității, așa

cum este examinarea ADN. Desființarea efectelor sentinței

exclude culpa acelora pentru care statul este chemat să

răspundă, deoarece noile mijloace de investigație generate de

progresul științific – necunoscute la data pronunțării au

constituit în accepțiunea

art

. 322 pct.5

C.proc.civ

., mijloacele de probațiune –

imposibil  de a fi  înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților.

Eroarea judiciară nu poate fi  cantonată la interpretarea

probelor sau  la refuzul mult sau mai puțin justificat al

instanței de a încuviința administrarea unor probe solicitate de

părți, atâta timp cât acestea nu implică reaua

credință sau neglijența gravă a judecătorului în

exercitarea funcției.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 5626 din 8 octombrie 2008.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Vaslui

,

T.V. a solicitat obligarea Statului Român reprezentat prin Ministerul

Finanțelor Publice la plata sumei de 5.000.000

euro

,

echivalent în lei cu titlu de daune materiale și la suma de l5.000.000

euro

echivalent în lei cu titlu de daune morale.

Reclamantul a arătat că prin sentința civilă

nr

. 105/1982 a Judecătoriei

Bârlad

s-a constatat că  este tatăl minorului I.G., s-a

încuviințat  ca acesta să poarte numele de T. și  a

fost obligat la plata pensiei de întreținere.

În urma admiterii cererii de revizuire a sentinței

nr

.

105/1982, prin

sentința

nr

. 2061/2006 a

Judecătoriei

Bârlad

,

rejudecându-se

acțiunea pentru stabilirea paternității, a fost respinsă

constatându-se că

revizuentul

nu este tatăl

copilului.

Reclamantul pretinde că hotărârea

nr

.

105/1982 l-a prejudiciat material,

deoarece pe durata existenței sentinței a fost

lipsit de o parte importantă a

veniturilor bănești, la început mai mari,

deoarece a trebuit să suporte atât cheltuielile inerente derulării

procesului, cât și pensia de întreținere la care a fost obligat, la

care s-a adăugat diminuarea veniturilor, datorită reducerii

capacității de muncă, în urma  unui șoc nervos cauzat

de proces.

Mai arată reclamantul că prin acest proces i s-a lezat onorarea,

demnitatea, prestigiul profesional, afectată fiind și familia în urma

repetatelor invitații la poliție pentru abandon.

Tribunalul

Vaslui

, prin sentința

nr

. 724/2007 a respins acțiunea.

S-a reținut că prin revizuirea sentinței

nr

.

105/1982 a Judecătoriei

Bârlad

, în temeiul

art

. 322

pct

. 5

C.proc.civ

.,  proba nouă fiind expertiza

medico-legală de examinarea ADN, s-a stabilit cu certitudine că

reclamantul este exclus de la paternitatea minorului T.I.G.

A reținut  instanța că nu este vorba de o eroare

judiciară în condițiile în care  hotărârea de stabilire a

paternității a fost pronunțată în baza unui raport de

expertiză, așa cum aceasta se efectua la acel moment. Faptul că

mai târziu reclamantul a avut posibilitatea efectuării examenului ADN, nu

este culpa  statului. Evoluția științei medicale a permis

în anul 2006 ca reclamantul să facă examenul ADN, care a stabilit cu

precizie că acesta este exclus de la paternitatea copilului.

Soluția  tribunalului a

fost confirmată prin decizia

nr

. 121 din 12

septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, care a înlăturat

motivarea instanței de fond, precizând  că, în speță,

nu se poate pune în discuție existența unei erori judiciare,

respectiv o greșeală gravă de judecată, deoarece proba

științifică  în temeiul căreia  s-a admis cererea

de revizuire a sentinței

nr

. 105/1982 a

fost imposibil de efectuat la momentul judecării cauzei în fond.

Totodată s-a reținut că proba științifică a fost

administrată într-o cale extraordinară de atac, astfel că

apelantul nu a fost prejudiciat, deoarece în cauză nu sunt întrunite

condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul declarat.

Împotriva deciziei Curții de Apel Iași a declarat recurs motivat în

drept pe dispozițiile

art

. 304

pct

. 9 și

pct

. 7

C.proc.civ

. T.V., susținând că a demonstrat legal

și științific cu raportul de expertiză ADN culpa

statului.

Nu există nici un text de lege care să precizeze că prin

evoluția ulterioară  a mijloacelor de investigare este

înlăturată culpa statului care rezidă și din faptul că

la momentul judecării cauzei, instanța a respins

neargumentat

și

nemotivat

în drept cererea pârâtului din acel

proces, de efectuare a unei contraexpertize.

Recursul este

nefondat

.

Potrivit

art

. 52 alin. (3) din Constituție,

statul răspunde patrimonial pentru  prejudiciile cauzate prin erorile

judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile

legii și nu înlătură  răspunderea magistraților

care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă

neglijență.

În cauză, reclamantul și-a întemeiat acțiunea privitoare

la răspunderea statului pentru eroarea judiciară comisă prin

soluția din sentința

nr

. 105/1982, pe

dispozițiile

art

. 998

C.civ

.

Aceasta presupune administrarea probelor necesare dovedirii existenței

și întinderii prejudiciului generat de fapta ilicită, aflată în

raport de cauzalitate cu prejudiciul. Sub aspect subiectiv, această

răspundere a statului are un caracter obiectiv, de garanție pentru

faptele altora.

În speță, așa cum corect s-a reținut prin hotărârile

pronunțate în precedent, nu poate fi vorba de o eroare judiciară,

privită ca faptă ilicită, cauzatoare a prejudiciului, deoarece

revizuirea sentinței civile

nr

. 105/1982 a fost

posibilă ca urmare a evoluției științifice, care a integrat

în activitatea judiciară noi mijloace de investigație, generatoare a

unei certitudini în stabilirea paternității, așa cum este

examinarea ADN. Desființarea efectelor sentinței  nr.105/1982

exclude culpa acelora pentru care statul este chemat să

răspundă, deoarece noile mijloace de investigație generate de

progresul științific – necunoscute la data pronunțării

sentinței

nr

. 105/1982 au constituit în

accepțiunea

art

. 322 pct.5

C.proc.civ

.,

mijloacele de probațiune – imposibil  de a fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

Eroarea judiciară nu poate fi  cantonată la interpretarea

probelor sau  la refuzul mult sau mai puțin justificat al

instanței de a încuviința administrarea unor probe solicitate de

părți, atâta timp cât acestea nu implică reaua

credință sau neglijența gravă a judecătorului în

exercitarea funcției.

Or, reclamantul nu a probat nici unul din elementele răspunderii civile

delictuale prevăzute de textul legal,

art

. 998

C.civ

. pe care și-a întemeiat acțiunea, căci

simpla desființare prin revizuire a sentinței nu presupune

existența lor.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt

nefondate

,

motiv pentru care s-a făcut în cauză aplicarea

art

.

312

C.proc.civ

.