ÎCCJ, decizie (scj.ro #83696)

Contract de transport. Scrisoarea de trăsură. Regulament T.F. Potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F., expeditorul răspunde de exactitatea datelor înscrise prin grija sa în scrisoarea de trăsură, revenindu-i și obligația achitării tarifelor de transport și accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există o convenție contrară. Secția comercială, decizia nr.7385 din 5 decembrie 2002 Prin sentința civilă nr.1705 din 21 iunie 2000 a Tribunalului Constanța – secția comercială a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC „D” SA Constanța, iar acțiunea reclamantei SNCFR – SMF SA Agenția Teritorială Constanța prin care aceasta solicitase obligarea pârâtei la tarife de transport, accesorii și penalități de întârziere a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr.1080 din 19 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța – secția comercială. Instanța de apel a reținut că din scrisoarea de trăsură rezultă că destinatarul transporturilor efectuate de reclamantă este SC „M.J.C.O.” SRL iar nu pârâta și întrucât terța societate figurează în scrisoarea de trăsură și în calitate de expeditor al mărfurilor transportate, potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F., expeditorul răspunde de exeactitatea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură, tot expeditorului revenindu-i și obligația achitării tarifelor de transport și accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există convenție contrară, ceea ce nu s-a dovedit în speță.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că pârâta este cea care a ridicat marfa, având calitatea de destinatar. Recursul este nefondat. Din scrisoarea de trăsură pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea rezultă că predătorul mărfii este SC „M.J.C.O.” SRL Focșani, societate care figurează și în calitate de destinatar. Această neregularitate în ceea ce privește completarea scrisorii de trăsură nu afectează însă valabilitatea contractului de transport, după cum prevăd dispozițiile art.59 din Regulamentul T.F., cum corect au reținut și instanțele. Răspunderea în achitarea tarifelor de transport, în speță, revine expeditorului mărfii în temeiul dispozițiilor art.62.1 din același regulament, nefăcându-se dovada de către reclamantă a unei convenții contrare între expeditor și calea ferată.

Mai mult, la interogatoriul luat reclamantei la 9 mai 2000, cu ocazia rejudecării fondului, aceasta a recunoscut că scrisoarea de trăsură este în posesia ei, situație în care, chiar dacă s-ar admite că pârâta este destinatarul mărfii, aceasta nu răspunde de achitarea tarifelor, după cum prevăd dispozițiile art.62.2 din același regulament. În apel, reclamanta a susținut că pârâta ar avea calitatea de comisionar, invocând dispozițiile art.406 alin.2 C.com., calitate pe care nu a dovedit-o, acțiunea sa fiind întemeiată pe dispozițiile art.62 din Regulament. În consecință, Curtea a stabilit că instanța de apel, în mod corect, a constatat răspunderea pârâtei, motiv pentru care criticile formulate sunt nefondate, recursul fiind respins.