ÎCCJ, decizie (scj.ro #83696)

Contract de transport. Scrisoarea de trăsură. Regulament

T.F.

Potrivit art.61.1 din Regulamentul

T.F., expeditorul răspunde de exactitatea datelor înscrise prin grija sa în scrisoarea

de trăsură, revenindu-i și obligația achitării tarifelor de transport și

accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există o convenție

contrară.

Secția comercială, decizia nr.7385 din 5 decembrie 2002

Prin sentința civilă nr.1705 din 21 iunie 2000  a Tribunalului

Constanța – secția comercială a fost admisă  excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta SC „D” SA Constanța, iar acțiunea

reclamantei SNCFR – SMF SA Agenția Teritorială Constanța prin care aceasta

solicitase obligarea pârâtei la  tarife de transport, accesorii și

penalități de întârziere a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin  decizia civilă nr.1080

din 19 decembrie 2000 a Curții de Apel Constanța – secția comercială.

Instanța de apel a reținut că din scrisoarea de trăsură rezultă că destinatarul

transporturilor efectuate de reclamantă este SC „M.J.C.O.” SRL iar nu pârâta și

întrucât terța societate figurează în scrisoarea de trăsură și în calitate de

expeditor al mărfurilor transportate, potrivit art.61.1 din Regulamentul T.F.,

expeditorul răspunde de exeactitatea datelor înscrise în scrisoarea de trăsură,

tot expeditorului revenindu-i și obligația achitării tarifelor de transport și

accesorii, conform art.62 din același regulament, dacă nu există convenție

contrară, ceea ce nu s-a dovedit în speță.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că pârâta este cea care a ridicat

marfa, având calitatea de destinatar.

Recursul este nefondat.

Din scrisoarea de trăsură pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea rezultă că

predătorul mărfii este SC „M.J.C.O.” SRL Focșani, societate  care

figurează și în calitate de destinatar.

Această neregularitate în ceea ce privește completarea scrisorii de trăsură nu

afectează însă valabilitatea contractului de transport, după cum prevăd

dispozițiile art.59 din Regulamentul T.F., cum corect au reținut și instanțele.

Răspunderea în achitarea tarifelor de transport, în speță, revine expeditorului

mărfii în temeiul dispozițiilor art.62.1 din același regulament, nefăcându-se

dovada de către reclamantă a unei convenții contrare între expeditor și calea

ferată. Mai mult, la interogatoriul luat reclamantei la 9 mai 2000, cu ocazia

rejudecării fondului, aceasta a recunoscut că scrisoarea de trăsură este în

posesia ei, situație în care, chiar dacă s-ar admite că pârâta este

destinatarul mărfii, aceasta nu răspunde de achitarea tarifelor, după cum

prevăd dispozițiile art.62.2 din același regulament.

În apel, reclamanta a susținut că pârâta ar

avea calitatea de comisionar, invocând dispozițiile art.406 alin.2 C.com.,

calitate pe care nu a dovedit-o, acțiunea sa fiind întemeiată pe dispozițiile

art.62 din Regulament.

În consecință, Curtea a stabilit că instanța de apel, în mod corect, a

constatat răspunderea pârâtei, motiv pentru care criticile formulate sunt

nefondate, recursul fiind respins.