ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2846/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC R. Brașov SA a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Brașov, și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 11.678.411 lei, reprezentând diferența cantitativă ajunsă la destinație, în urma transportului pe calea ferată și la cheltuieli de judecată. Printr-o cerere separată, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Constanța, care era stație de destinație a transportului. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 529/ C din 24 aprilie 2001, a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale active.

Instanța de fond a reținut, în esență, că expeditorul a introdus reclamația administrativă în baza duplicatului scrisorii de trăsură și a deschis acțiunea judiciară, fără ca destinatarul să îl autorizeze în acest sens și fără să-i fie cesionat dreptul la acțiune. Curtea de Apel Brașov, sesizată cu apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr. 515/ Ap din 14 septembrie 2001, a admis cererea, a anulat sentința atacată și, respingând excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Brașov, pe care a obligat-o la 11.678.411 lei despăgubiri și la 1.009.273 lei cheltuieli de judecată, dar a respins acțiunea împotriva celei de a doua pârâte.

Instanța de apel a considerat aplicabile dispozițiile art. 82.1 din Regulamentul de transport C.F.R., care stabilește răspunderea cărăușului în condițiile în care a primit marfa însoțită de scrisoarea de trăsură și nu sunt cauze de exonerare de răspundere. Referitor la calitatea procesuală, a reținut că pârâtele nu au invocat excepția lipsei calității lor procesuale rezultată din lipsa personalității juridice, așa încât, ele pot sta în judecată în această calitate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Brașov, a declarat recurs, la data de 15 octombrie 2001, fără însă a încadra motivele într-una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Totuși, recurenta susține că instanța de apel a apreciat greșit probele și a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului de transport C.F.R.

Astfel, dreptul de a depune reclamația administrativă aparține persoanei care are și dreptul de a introduce acțiunea judiciară, iar aceasta este destinatarul, în condițiile în care a primit unicatul scrisorii de trăsură. Mai susține recurenta că expeditorul trebuia să aplice propriile sigilii, pe care nu le-a aplicat și nu a procedat la cântărirea mărfurilor pe un cântar C.F.R., așa încât, declararea unilaterală a greutății, nu angajează răspunderea căii ferate. Recursul este nefondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Dispozițiile art. 87.4 din Regulamentul de transport C.F.R. conferă dreptul de a reclama expeditorului, atât timp cât el are opțiunea să modifice contractul de transport, adică până în momentul la care expediția a fost eliberată destinatarului (art. 77.6).

De la momentul primirii scrisorii de trăsură la stația de destinație, numai destinatarul poate face reclamația administrativă însoțită de unicatul scrisorii de trăsură și poate introduce acțiune judiciară. Pentru ca expeditorului să i se recunoască dreptul de a reclama, trebuiesc întrunite cumulativ, două condiții: cesiunea dreptului și predarea unicatului scrisorii de trăsură. Numai în aceste condiții, expeditorului i se recunoaște calitatea procesuală activă, iar instanța de fond a interpretat judicios normele relative la această instituție. Analiza calității procesuale pasive este lipsită de relevanță în condițiile în care se constată lipsa identității între persoana reclamantului și cea care este titular al dreptului în raportul judiciar dedus judecății.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 515/ Ap din 14 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o modifică, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. În considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga pe reclamantă la 519.636 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 515 din 14 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia atacată și respinge apelul ca nefondat. Obligă intimata la 519.636 lei cheltuieli de judecată către recurentă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.