ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2846/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

SC R. Brașov SA a chemat în judecată pe pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Brașov, și a solicitat obligarea acesteia la

plata sumei de 11.678.411 lei, reprezentând diferența cantitativă ajunsă la

destinație, în urma transportului pe calea ferată și la cheltuieli de judecată.

Printr-o cerere separată, reclamanta a solicitat

introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă,

sucursala Constanța, care era stație de destinație a transportului.

Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 529/ C

din 24 aprilie 2001, a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității

procesuale active.

Instanța de fond a reținut, în esență, că expeditorul

a introdus reclamația administrativă în baza duplicatului scrisorii de trăsură

și a deschis acțiunea judiciară, fără ca destinatarul să îl autorizeze în acest

sens și fără să-i fie cesionat dreptul la acțiune.

Curtea de Apel Brașov, sesizată cu apelul declarat de

reclamantă, prin decizia nr. 515/ Ap din 14 septembrie 2001, a admis cererea, a

anulat sentința atacată și, respingând excepția lipsei calității procesuale

active, a admis acțiunea împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala

Brașov, pe care a obligat-o la 11.678.411 lei despăgubiri și la 1.009.273 lei

cheltuieli de judecată, dar a respins acțiunea împotriva celei de a doua

pârâte.

Instanța de apel a considerat aplicabile dispozițiile

art. 82.1 din Regulamentul de transport C.F.R., care stabilește răspunderea

cărăușului în condițiile în care a primit marfa însoțită de scrisoarea de

trăsură și nu sunt cauze de exonerare de răspundere.

Referitor la calitatea procesuală, a reținut că

pârâtele nu au invocat excepția lipsei calității lor procesuale rezultată din

lipsa personalității juridice, așa încât, ele pot sta în judecată în această

calitate.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta

S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala Brașov, a declarat recurs, la data de 15

octombrie 2001, fără însă a încadra motivele într-una din dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

Totuși, recurenta susține că instanța de apel a

apreciat greșit probele și a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului de

transport C.F.R.

Astfel, dreptul de a depune reclamația administrativă

aparține persoanei care are și dreptul de a introduce acțiunea judiciară, iar

aceasta este destinatarul, în condițiile în care a primit unicatul scrisorii de

trăsură.

Mai susține recurenta că expeditorul trebuia să

aplice propriile sigilii, pe care nu le-a aplicat și nu a procedat la

cântărirea mărfurilor pe un cântar C.F.R., așa încât, declararea unilaterală a

greutății, nu angajează răspunderea căii ferate.

Recursul este nefondat și va fi admis pentru

considerentele ce se vor expune.

Dispozițiile art. 87.4 din Regulamentul de transport

C.F.R. conferă dreptul de a reclama expeditorului, atât timp cât el are

opțiunea să modifice contractul de transport, adică până în momentul la care

expediția a fost eliberată destinatarului (art. 77.6).

De la momentul primirii scrisorii de trăsură la

stația de destinație, numai destinatarul poate face reclamația administrativă

însoțită de unicatul scrisorii de trăsură și poate introduce acțiune judiciară.

Pentru ca expeditorului să i se recunoască dreptul de

a reclama, trebuiesc întrunite cumulativ, două condiții: cesiunea dreptului și

predarea unicatului scrisorii de trăsură. Numai în aceste condiții,

expeditorului i se recunoaște calitatea procesuală activă, iar instanța de fond

a interpretat judicios normele relative la această instituție.

Analiza calității procesuale pasive este lipsită de

relevanță în condițiile în care se constată lipsa identității între persoana

reclamantului și cea care este titular al dreptului în raportul judiciar dedus

judecății.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 515/ Ap din 14

septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o modifică, în

sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

În considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

Curtea va obliga pe reclamantă la 519.636 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.

Marfă SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 515 din 14 septembrie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ.

Modifică decizia atacată și respinge apelul ca

nefondat.

Obligă intimata la 519.636 lei cheltuieli de judecată

către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.