ÎCCJ, decizie (scj.ro #85148)

Bunuri importate în baza unui contract de leasing. Regim vamal suspensiv.

Rezilierea contractului de leasing. Schimarea destinației bunurilor.

Consecințe.

O.G. nr.51/1997

, art.25 alin.(1)

Legea nr.141/1997

, art.93

Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României

,

art.155 alin.(1)

Potrivit art.25 alin.(1) din O.G. nr.51/1997 privind

operațiunile de leasing și societățile de leasing, bunurile mobile, care sunt

importate în scopul utilizării în sistem de leasing, se încadrează în regimul

vamal de admitere temporară, pe toată perioada contractului de leasing, cu

exonerarea totală de obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de

import, inclusiv a garanțiilor vamale.

Potrivit art.93 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României,

titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală

asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul

vamal aprobat.

Potrivit art.155 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al

României, aprobat prin H.G. nr.1114/2001, regimul vamal suspensiv încetează

dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare

ori transformate obținute primesc, în mod legal, o altă destinație vamală sau

un alt regim vamal.

În cauză, s-a reținut că în cazul bunurilor importate în baza contractului de

leasing, ulterior rezilierii acestuia și schimbării destinației inițiale,

încetează regimul vamal suspensiv acordat în baza prevederilor susmenționate

din O.G. nr.51/1997, urmând a se aplica regimul vamal corespunzător noilor

condiții de utilizare a acestora.

I.C.C.J., Secția de contencios

administrativ și fiscal,

decizia nr.3975 din 1 iulie 2005

Notă

: Instanța a avut în vedere

prevederile art.25 alin.(1) din O.G. nr.51/1997, în forma modificată și

completată prin Legea nr.90/1998. În forma republicată a ordonanței, publicată

în

publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr.9 din 12 ianuarie 2000, art.25 alin.(1) a devenit

art.27

alin.(1).

Prin sentința civilă nr.787 din 22 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova –

Secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.

„S.E.A.L.M.” S.R.L. și a anulat decizia nr.347 din 29 octombrie 2003 emisă de

direcția de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Totodată, a admis contestația formulată de reclamantă împotriva

procesului-verbal de control nr.19850 din 12 septembrie 2003, încheiat de

organele de control din cadrul Direcției Regionale Vamale Craiova, pe care l-a

anulat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

- În baza contractului de leasing încheiat la data de 7.06.1999 cu firma

suedeză „S. 6163AB”, devenită ulterior S.C. „S.L.T.C. AB”, reclamanta a derulat

prin Biroul Vamal Târgu Jiu, în perioada iulie – august 1999, un număr de 4

importatori având ca obiect utilaje și echipamente pentru prelucrarea lemnului,

solicitând regim vamal de import temporar în regim de leasing.

Astfel, reclamanta a depus declarațiile vamale de import temporar cu nr.I 1251

din 13.07.1999, cu termen limită de încheiere la 13.07.2002; nr.I 1255 din

14.07.1999 cu termen limită de încheiere la 14.07.2002; nr.I 1300 din

20.07.1999, cu termen limită de încheiere la 20.07.2002 și nr.I 1396 din

2.08.1999, cu termen limită de încheiere la data de 02.08.2002.

În urma controlului efectuat în perioada august-septembrie 2003, Direcția

Regională Vamală Craiova a încheiat procesul verbal nr.19850 din 12 septembrie

2003 prin care s-a constatat că bunurile care au făcut obiectul celor 4

importuri au fost transferate de către societatea comercială reclamantă fără

anunțarea autorității vamale și fără acordul acesteia, astfel că s-a procedat

la încheierea din oficiu a regimului vamal al bunurilor, cu calcularea

obligațiilor vamale în sumă totală de 7.802.587.471 lei reprezentând taxe

vamale, comisioane vamale, T.V.A., cu dobânzile și penalitățile de întârziere

aferente.

Contestația formulată împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă

prin decizia nr.347 din 29.10.2003, reclamanta  adresându-se instanței de

contencios administrativ.

În motivarea soluției de admitere a acțiunii, instanța de fond a reținut, în

esență, că regimul juridic al bunurilor importate a fost schimbat ca urmare a

rezilierii contractului de leasing de către firma suedeză furnizoare până la

împlinirea termenului fixat de autoritatea vamală, astfel că reclamanta nu se

găsește în nici una dintre situațiile prevăzute de Codul vamal și O.G.

nr.51/1997.

A mai motivat instanța de fond că neglijența reclamantei care, ca utilizator al

bunurilor care formau obiectul contractului de leasing, a omis să informeze

autoritatea vamală, conform art.93 din Codul vamal, asupra modificărilor care

au influențat derularea operațiunii, nu poate fi sancționată cu obligația de a

achita drepturile vamale corespunzătoare, cu atât mai puțin cu cât aceasta nu a

folosit bunurile respective.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Dolj, în nume propriu și pentru Agenția Națională de

Administrare Fiscală, precum și Direcția Regională Vamală Craiova, în nume

propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, care au susținut, în

esență, că instanța de fond a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită

a prevederilor legale incidente în cauză, omițând să se pronunțe asupra

mijloacelor de apărare și asupra dovezilor administrate de către autoritățile

vamale și fiscale.

Recursurile sunt întemeiate.

Este necontestat că bunurile importate în baza contractului de leasing în

perioada iulie-august 1999 au fost puse, la cererea intimatei-reclamante, sub

regim vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de leasing, cu

exonerarea totală de la obligarea de plată a sumelor aferente drepturilor de

import, inclusiv a garanțiilor vamale, potrivit prevederilor art.25 din O.G.

nr.51/1997 privind operațiunile la leasing și societățile de leasing.

De asemenea, este necontestat că, în urma rezilierii contractului de leasing,

bunurile importate au primit o altă destinație, ceea ce impunea ca

intimata-reclamantă să procedeze în conformitate cu prevederile art.93 din

Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și să informeze de îndată

autoritatea vamală asupra modificărilor survenite care au influențat derularea

operațiunii sub regimul vamal acordat.

Astfel, potrivit art.156 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al

României, aprobat prin H.G. nr.626/1997, în vigoare la data respectivă, în

cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal

respectiv, titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în

evidența căruia se află operațiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim

vamal sau unei alte destinații vamale.

În conformitate cu art.155 alin.(1) din același act normativ, regimul vamal

suspensiv încetează dacă bunurile plasate sub acest regim primesc, în  mod

legal, o altă destinație vamală sau un alt regim, iar la alin.(2) se prevede

că, în caz contrar, taxele vamale și alte drepturi de import datorate se

încasează din oficiu în baza unui act constatator.

Astfel fiind, concluzia instanței de fond, cum că neglijența

intimatei-reclamante de a informa autoritatea vamală conform art.93 din Codul

vamal al României nu se sancționează cu obligația de a achita drepturile vamale

corespunzătoare, este lipsită de temei legal.

Recursul va fi admis, hotărârea instanței de fond va fi casată, iar acțiunea

reclamantei va fi respinsă ca nefondată.