ÎCCJ, decizie (scj.ro #85428)

Taxă pe valoare adăugată. Bunuri importate în sistem de leasing Scutirea de taxe vamale a operațiunilor de leasing, conform Ordonanței Guvernului nr.51/1997, nu atrage și scutirea de plată a TVA datorată în baza Ordonanței Guvernului nr.3/1992. Decizia nr.291 din 30 ianuarie 2002 Reclamanta Societatea Comercială „P” a solicitat anularea pct.2 lit.b din procesul-verbal de control nr.2664 din 4 mai 1999 întocmit de Garda Financiară – Secția Dâmbovița și a deciziei nr.102 din 17 ianuarie 2000 emisă de Ministerul Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, susținând că, prin aceste acte administrative, nelegal a fost obligată să plătească statului sumele de 137,593,884 lei reprezentând TVA și 30.270.655 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente ratelor datorate pentru importul unor bunuri introduse în țară în regim de leasing.

Curtea de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial a admis acțiunea, prin sentința nnr.226 din 11 septembrie 2000, și a anulat actele contestate, reținând că, potrivit Ordonanței Guvernului nr.51/1997, cu modificările ulterioare, operațiunile de leasing sunt exonerate de plata TVA. Au declarat recursuri pârâtele Garda Financiară – Secția Dâmbovița și D.G.F.P. a județului Dâmbovița. Recursurile sunt întemeiate. În baza contractului de leasing din 2 noiembrie 1995, a fost importat echipament de panificație și patiserie în valoare totală de 616.329,59 DEM, sumă care trebuia achitată în șase rate semestriale. Modul de determinare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru primele cinci rate a fost stabilit prin procesul-verbal încheiat la 6 noiembrie 1998 de organele de control ale Curții de Conturi.

Pentru ultima rată, în sumă de 625.426.747 lei, reprezentând contravaloarea a 93.710,93 DEM, plătită cu ordinul de plată din 12 ianuarie 1999, în actele de control, contestate în cauză, s-a reținut că intimata-reclamantă nu a achitat TVA și în temeiul art.25 lit.D din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 republicată, a fost stabilită obligația de a se vira cu acest titlu la bugetul statului suma de 137.593.655 lei. Obligația intimatei-reclamante de a plăti TVA a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art.25 lit.D/C din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanțele Guvernului nr.34/1997 și nr.2/1998 și în care se prevede că plătitorii de TVA au obligația să achite TVA aferentă bunurilor din import introduse în țară în regim de leasing.

Instanța de fond nu a avut în vedere aceste dispoziții legale,, invocate în întâmpinările depuse la dosar de recurentele-pârâte și pe care s-au întemeiat actele lor de control, considerând eronat că intimata reclamantă beneficiază de scutire de plata TVA aferentă ratelor de leasing în baza Ordonanței Guvernului nr.51/1997. Potrivit art.25 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997, bunurile mobile importate în scopul utilizării în sistem de leasing se încadrează în regimul vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de lasing, cu exonerarea totală de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale. Pentru bunurile importate în sistem de leasing a fost astfel instituit un regim vamal suspensiv, care are ca efect suspendarea plății drepturilor de import până la termenul fixat de închidere a operațiunii de import.

A fost exonerată de plata drepturilor de import numai operațiunea de import temporar, în care decizia de import este condiționată de evenimente ulterioare introducerii bunurilor în țară. Această reglementare are un obiect diferit de cea cuprinsă în Ordonanța Guvernului nr.3/1992, referitoare la TVA și care, se aplică tuturor utilizatorilor de bunuri în sitem de leasing, indiferent dacă operațiunea a fost încheiată cu locatori și finanțatori români sau străini. În reglementarea dată prin Ordonanța Guvernului nr.3/1992, baza de calcul a TVA nu este valoarea în vamă a bunului importat, ci rata de leasing, ca redevență plătită de utilizatorul român pentru folosința mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport importate.

În consecință, instanța de fond a exonerat greșit societatea intimată de plata TVA aferentă ultimei rate de leasing, confundând operațiunea de import cu cea de leasing, care reprezintă un contract de finanțare și de închiriere de bunuri. S-au admis ambele recursuri și s-a modificat hotărârea instanței de fond, în sensul că s-a respins acțiunea.