ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3045/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul S.M.A. a

chemat în judecată pârâții Guvernul României – A.N.R.P. și C.C.S.D. solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să

soluționeze cererea de restituire a proprietății intr-un termen rezonabil și să

statueze care este perioada de timp rezonabilă pentru soluționarea cererilor de

restituire a proprietății, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a mai

arătat că prin dispozițiile nr. 2275/2008, respectiv nr. 2276/2008, Primăria

Municipiului Orșova a soluționat notificările formulate, privind acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Municipiul Orșova, orașul vechi,

ținând cont de cele dispuse de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința

civilă nr. 250 din 12 aprilie 2010, rămasă definitivă și irevocabilă.

Dosarul aferent

dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Prin sentința civilă

nr. 3113 din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamant, a obligat pârâta C.C.S.D. să emită, în termen de 6 luni de la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, titlul de despăgubire în favoarea

reclamantului pentru imobilele ce fac obiectul dispozițiilor, ambele din 16

august 2007, emise de Primarul Municipiului Orșova, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. respingând ca atare acțiunea

față de această pârâtă și a obligat pârâta C.C.S.D. la 1.000 RON cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.N.R.P., invocată din oficiu, a apreciat-o ca fiind întemeiată

în condițiile în care prin capătul principal de cerere s-a solicitat obligarea pârâtelor

la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, iar potrivit art. 16 alin.

(7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire este dată în competența C.C.S.D.

Analizând actele dosarului

pe fondul cauzei, Curtea de Apel a apreciat că există refuz nejustificat al pârâtei

C.C.S.D., în înțelesul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, în privința emiterii

titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului, în condițiile în care aceasta

are o obligație legală de a emite titlul, în raport de dispozițiile art. 16

alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu există nici un impediment legal

pentru îndeplinirea acestei obligații.

În opinia Curții de Apel,

pârâta C.C.S.D. nu are posibilitatea legală de a proceda la verificarea legalității

restituirii în natură în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 250 din

12 aprilie 2007 a Tribunalului Mehedinți secția civilă, definitivă și irevocabilă,

s-a stabilit cu putere de lucru judecat dreptul reclamantului la acordarea de despăgubiri

în echivalent valoric pentru imobilele din Mun. Orșova.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul

rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența

instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului

rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților

competente și importanța litigiului pentru reclamant.

S-au făcut referiri la

etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului

notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa evaluării

s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului

în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie

2008 a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul

egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul C.C.S.D.

Recurenta critică hotărârea

instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord

cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea

notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii

și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în

arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului

Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai

târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul

prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite

de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior

exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau,

după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri

sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași

art. prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice

a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire.

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului

de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul

art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,

în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența

sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu

indicele de inflație.

Criticile din motivele

de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt

nefondate.

După cum s-a arătat, Legea

nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele

în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia Centrală

a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia nr. 2815

din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate

va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul

celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus

de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când

posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern,

de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul

în speță.

Pentru respectarea termenului

rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât

să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori

care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile

recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate criticile recurentei

deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie

organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure

rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei

de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire

se aduc grave prejudicii acesteia.

Nici motivul de recurs

privind greșita acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi primit.

Având în vedere soluția

pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod corect aceasta a

obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta la plata sumei

de 1.000 RON către intimat, reprezentând cheltuieli de judecată, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. , împotriva sentinței civile nr. 3113 din 29 aprilie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 RON,

către intimatul S.M.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie

2012.