ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din 3 aprilie 2000

a Curții Supreme de Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 20 din 10 februarie 2001 a Completului de 9 judecători al instanței

supreme au fost condamnați inculpații general maior D.D. la pedeapsa de 8 ani

închisoare, general maior G.G. și căpitan Z.I. la pedepse de câte 6 ani

închisoare, toate pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută

de art. 178 alin. (2) și (5) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la

art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva

inculpaților G.G. și Z.I. pentru săvârșirea a 13 infracțiuni de vătămare

corporală din culpă.

Cei trei inculpați au fost obligați, în

solidar cu Ministerul Apărării Naționale la plata despăgubirilor civile și a

daunelor morale către părțile civile din cauză.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere

de revizuire numiții K.I., K.L., M.D. și B.A., susținând în baza art. 394 lit. d)

C. proc. pen. că procurorul care a întocmit rechizitoriul de trimitere în

judecată a inculpaților a comis infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 249

C. pen., prin neintroducerea lor în cauză ca părți vătămate și că astfel nu

s-au putut constitui părți civile.

Astfel, s-a menționat că revizuienții K.I. și

K.L. sunt părinții eroului martir K.L., împușcat mortal în decembrie 1989 în

timp ce apăra Aeroportul Otopeni, M.D. este mama eroului martir M.P.D., mort

prin împușcare la 23 decembrie 1989 în timp ce se afla în misiune la Aeroportul

Otopeni și B.A. este mama eroului martir B.V., mort prin împușcare la 23 decembrie

1989, că aceste persoane nu se regăsesc în rechizitoriu și că astfel nu s-au

putut constitui părți civile.

În urma actelor de cercetare efectuate

potrivit art. 399 C. proc. pen. procurorul Secției Parchetelor Militare din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat

instanța cu concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă,

nerezultând că procurorul care a întocmit rechizitoriul a săvârșit faptele

reclamate.

Examinând în baza art. 403 alin. (1) C. proc.

pen. cererea de revizuire formulată se constată că aceasta nu este admisibilă

în principiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 393 C.

proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu

privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar conform art. 394

alin. (1) lit. d) din același cod revizuirea poate fi cerută când un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Cazul de la lit. d) constituie motiv de

revizuire dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și poate

fi dovedit, în baza art. 395 prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța

procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei sau se

constată că în procedura de revizuire acest lucru nu este posibil.

În raport cu dispozițiile art. 396 C. proc.

pen. revizuirea poate fi cerută de oricare parte din proces, în limitele

calității sale procesuale, de soțul sau rudele apropiate ale condamnatului ori

de procuror.

Din examinarea actelor dosarului se constată

că prin rechizitoriul nr. 59/P/1990 din 17 decembrie 1993 al Parchetului

General, Secția Parchetelor Militare, s-a dispus trimiterea în judecată a celor

trei inculpați general maior D.D., general maior G.G. și căpitan Z.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (2) și (5) și art. 184

alin. (2) și (49 C. pen., reținându-se că aceștia, în exercitarea atribuțiilor

funcțiilor pe care le-au îndeplinit la 23 decembrie 1989 au manifestat lipsa de

prevedere în luarea măsurilor ce se impuneau, ceea ce a avut ca rezultat

moartea a 50 persoane și vătămarea corporală a altor 13 persoane, rezultat pe

care deși nu l-au prevăzut puteau și trebuiau să îl prevadă.

Actul de sesizare a instanței supreme a vizat

incidentul produs în fața Aerogării Otopeni în dimineața zilei de 23 decembrie

1989.

În rechizitoriul au fost menționate ca părți

vătămate numitul M.P., instanța luând act că nu s-a constituit parte civilă și B.I.

– în favoarea căruia au fost stabilite daune materiale de 8 milioane lei și

daune morale de 30 milioane lei, inculpatul D.D. fiind obligat în solidar cu

Ministerul Apărării Naționale la plata acestor sume.

Recursul declarat de partea civilă B.I. a

fost admis, majorându-se daunele morale la 100 milioane lei.

Privitor la recursul declarat de partea

vătămată M.P., acesta a fost respins cu motivarea că el nu s-a constituit parte

civilă.

Relativ la decesul numitului K.L., împușcat

mortal în seara de 24 decembrie 1989, a rezultat că nu a făcut obiectul

dosarului nr. 59/P/1990 care s-a referit la evenimentele produse în fața

Aerogării Otopeni în dimineața zilei de 23 decembrie 1989.

Ca atare petiționarii K.I. și K.L. nu au

calitatea procesuală prevăzută de art. 396 C. proc. pen. pentru a promova

această cale extraordinară de atac.

În raport cu cele mai sus reținute nu rezultă

existența în materialitatea lor a faptelor imputate de petiționari

magistratului procuror care a întocmit rechizitoriul în dosarul nr. 59/P/1990 și

nici calitatea procesuală prevăzută de dispozițiile legale evocate, astfel că

cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu.

În consecință, Curtea, în baza art. 403 alin.

(3) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de petiționarii K.I., K.L., M.D. și B.A., cu

obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenții K.I., K.L., M.D. și B.A. împotriva deciziei

nr. 20 din 19 februarie 2001 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 9 Judecători, în dosarul nr. 840/2000.

Obligă revizuienții la plata sumei de câte 50

lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

septembrie 2011.