ÎCCJ, decizie (scj.ro #85568)

Recurs inadmisibil Recursul declarat împotriva încheierii prin care Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, ca instanță de recurs, a suspendat executarea deciziei recurată a curții de apel, este inadmisibil. Completul de 9 judecători, decizia nr.248 din 22 septembrie 2003 Prin decizia civilă nr. 126 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Constanța, secția civilă a admis apelul declarat de reclamanții V.I. și alții împotriva sentinței civile nr. 844 din 27 decembrie 2001 a Tribunalului Constanța în contradictoriu cu pârâta SC Metachim SA Constanța, a schimbat în tot sentința, iar în fond a admis acțiunea reclamanților și a anulat dispoziția nr. 1 din 31 august 2001, prin care SC Metachim SA a respins cererea reclamanților de a le restitui imobilul revendicat.

Ca urmare, pârâta a fost obligată să restituie în natură reclamanților un imobil situat în municipiul Constanța. Împotriva deciziei menționate, pârâta a declarat recurs, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia, la secția civilă a Curții Supreme de Justiție, la data de 3 octombrie 2003. La data de 7 ianuarie 2003, întemeindu-se pe prevederile art. 300 alin. 2 și 3 C. proc. civ., recurenta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei pronunțate în apel. În motivarea cererii, s-a susținut că în imobilul ce face obiectul litigiului funcționează birouri și casieria unității, iar evacuarea acestora, împreună cu funcționarii, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, ar crea prejudicii recurentei.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin încheierea din 17 martie 2003, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei civile nr. 126 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția civilă până la judecarea recursului declarat împotriva acesteia. S-a motivat că, în raport cu prevederile art. 300 alin.2 C. proc. civ., se impune admiterea cererii deoarece, fiind începută executarea deciziei instanței de apel, recurenta a fost somată să evacueze imobilul, ceea ce constituie un motiv temeinic de suspendare a executării, pentru a se asigura egalitatea părților litigante în proces până la soluționarea recursului. Împotriva încheierii, intimații reclamanți au declarat recurs, susținând, în esență, că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea legii și că este și netemeinică.

Recursul nu este admisibil. Este adevărat că prin art. 300 alin.3 C. proc. civ. se prevede că, în cazul suspendării, la cerere, a executării hotărârii, „dispozițiile art. 403 alin.(3)…se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit acestor din urmă dispoziții instanța se pronunță, asupra cererii de suspendare, prin încheiere, care poate fi atacată, cu recurs, în mod separat. Dar, prin art. 24 din Legea nr. 56/1993, în care este reglementată competența Completului de 9 judecători din cadrul instanței supreme, se prevede imperativ restrictiv că acest complet „judecă recursurile în cauzele judecate în primă instanță de secțiile Curții Supreme de Justiție și recursul în anulare în cauzele în care secțiile Curții au pronunțat sentințe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluționarea recursurilor ordinare”.

Așa fiind și cum încheierea vizată prin calea de atac a recursului exercitată de intimații reclamanți a fost pronunțată de o secție a Curții Supreme de Justiție, ca instanță de recurs, este evident că aceasta, în raport cu prevederile imperative menționate, nu mai era susceptibilă de a fi supusă unei asemenea căi de atac, cu a cărei soluționare să fie învestită o altă instanță ierarhic superioară decât cea firească să judece recursul. În consecință, urmează ca recursul, declarat împotriva încheierii prin care a fost suspendată executarea deciziei atacate cu recurs de către pârâtă, să fie respins ca inadmisibil.