ÎCCJ, Decizia nr. 108/1960

Restituirea în natură sau prin echivalent a proprietății naționalizate. Procedură prevăzută de Legea nr.10/2001. Refuzul de a se răspunde la notificarea adresată persoanei obligată a se pronunța.Măsurile ce pot fi luate de instanța sesizată Dacă persoana notificată nu răspunde, în termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001, la notificarea ce i-a fost adresată, conform art.21 alin.1 din aceeași lege, instanța sesizată nu va respinge acțiunea ca prematură, ci va solicita persoanei notificate să emită decizia/dispoziția sa, motivată, în sensul arătat în art.24 și, în raport cu soluțiile ce vor fi adoptate de persoana notificată, va soluționa litigiul pe baza probelor administrate. Secția civilă, decizia nr.2530 din 11 iunie 2003 Reclamantele V.F., C.E., M.M.

și Ș.M. au chemat în judecată Primăria Municipiului Drăgășani, Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și pe S.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie obligați să le restituie în natură suprafața un teren, de 84 mp situată în Drăgășani, și la plata de despăgubiri pentru o clădire în prezent demolată. Imobilul în litigiu a avut destinația de hotel și restaurant și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, iar prin decizia nr.108/1960 emisă de fostul Sfat Popular al orașului Drăgășani imobilul a fost dat în administrarea Întreprinderii de Gospodărie Comunală Drăgășani. Ulterior, bunul a fost preluat de Societatea Comercială „Lefrucom” SA și vândut, la licitație publică, pentru plata unor datorii, de către Banca Agricolă pârâților Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și S.F.

Printr-o hotărâre judecătorească reclamantelor li s-a restituit o parte din teren, rămânând nerestituită suprafața de 82 m.p. și o parte din construcții, respectiv clădirea cu opt camere care a fost demolată în anul 1987. La 21 noiembrie 2001 reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că solicită, în temeiul Legii nr.10/2001, obligarea pârâților să le restituie în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, terenul de 84 m.p. și contravaloarea construcției ce a existat pe acesta și totodată, au cerut introducerea în cauză, în calitate de pârâți și a Societății Comerciale „Conral” SA Drăgășani, Societatea Comercială „Lefrucom” SA Drăgășani și a Prefecturii județului Vâlcea. Prin sentința nr. 253 din 30 aprilie 2002 Tribunalul Vâlcea, secția civilă a respins acțiunea.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 59/A din 3 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantelor. Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut, în esență, că acțiunea este prematură deoarece nu s-a solicitat printr-o notificare adresată primăriei, să se facă verificările necesare pe baza cărora să se emită o dispoziție prin care să se admită ori nu cererea de restituire în natură sau prin echivalent bănesc. Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentința tribunalului, au declarat recurs reclamantele care au invocat că în mod greșit instanțele au reținut că Primăria Municipiului Drăgășani nu a fost notificată.

Recursul este fondat. În prezentul litigiu, inițiat în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele solicită restituirea în natură sau prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, a suprafeței de teren de 84 m.p. ce a făcut parte din același imobil deținut în proprietate de autorii C.I. și C.E., teren ce este stăpânit de pârâta Societatea Comercială „Belona” SRL Drăgășani și pe care a ridicat o construcție, precum și despăgubiri bănești pentru clădirea demolată care a avut destinația de hotel, naționalizat prin Decretul nr.92/1950. Contrar celor reținute de cele două instanțe, reclamantele au întreprins demersul prevăzut de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și au notificat la data de 20 iunie 2001 Primăria Municipiului Drăgășani, prin executorul judecătoresc, cu dubla solicitare prevăzută de lege și anume restituirea în natură sau despăgubiri bănești.

Întrucât nu au primit nici un răspuns din partea Primăriei Drăgășani, la data de 29 octombrie 2001, tot prin executor judecătoresc, reclamantele au notificat și Prefectura Vâlcea. Fără a emite o decizie sau dispoziție motivată, deși avea această obligație, la data de 3 decembrie 2001 Primăria Municipiului Drăgășani a răspuns reclamantelor printr-o adresă echivocă - act fără nici o consecință de ordin juridic - că terenul și construcția sunt deținute de pârâtul S.V. și că reclamantele să se adreseze acestuia. Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Conform art. 24 alin. 1 din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. 1 să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Din prevederile legale citate rezultă, fără echivoc, că indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Cazul dedus recursului de față pune în discuție și situație în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, generată de o conduită imputabilă persoanei notificate, care, fie din neglijență, fie din rea-voință, refuză să răspundă la notificarea făcută de persoanele îndreptățite. O atare conduită culpabilă nu poate, în nici un caz, să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească în fapt de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege. Dacă persoana notificată nu răspunde în termenul de 60 de zile de la sesizarea persoanei îndreptățite și nici ulterior, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr.10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoz iției care cuprinde oferta de restituire, deoarece, prin ipoteză, aceasta lipsește, iar prevederile respective au caracter special fiind de strictă interpretare și, deci, nesusceptibile de aplicare prin analogie.

Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, aceasta fiind, de altfel, o lacună a Legii nr.10/2001, totuși cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită (să pronunțe) un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă instituită în mod imperativ.

Cum reclamantele au adresat notificări persoanelor deținătoare, în accepțiunea juridică a acestei noțiuni, și cum persoanele notificate nu au răspuns solicitării persoanelor îndreptățite în termenul prevăzut de lege, în mod greșit instanțele au respins acțiunea ca prematură, întrucât, conduita culpabilă a persoanelor notificate care nu s-au conformat legii pentru a emite o decizie sau dispoziție motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, nu poate să afecteze interesele legitime ale persoanelor solicitante. Față de cele ce preced, recursul reclamantelor se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în cauză cu trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare, tribunalul va solicita persoanelor notificate de reclamante să emită decizie sau dispoziție motivată în sensul dispozițiilor legale mai sus citate, și în raport cu soluțiile ce vor fi adoptate de persoanele notificate, instanța de trimitere va soluționa litigiul în temeiul dovezilor administrate.