ÎCCJ, decizie (scj.ro #83747)

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Recunoașterea pe cale

incidentală

Cuprins pe materii

: Drept

procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Recunoașterea

hotărârilor penale străine

Indice alfabetic

: Drept

procesual penal

-

recunoașterea

hotărârilor penale străine

-

recunoașterea pe cale

incidentală

Legea

nr. 302/2004,

art. 134

C.

proc. pen.,

art. 449

În

conformitate cu dispozițiile art. 134 din Legea nr. 302/2004 și cu Decizia nr.

9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în

recurs în interesul legii, recunoașterea unei hotărâri penale străine se poate

face pe cale incidentală, de către instanța sesizată cu o cerere de modificare

a pedepsei, formulată în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În

acest caz, dacă persoana condamnată se află în stare de deținere, recunoașterea

pe cale incidentală a hotărârii penale străine se face de instanța

corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul

de deținere.

I.C.C.J., Secția penală,

încheierea nr. 1402 din 22 octombrie 2012

Prin sentința penală nr. 373 din 17 mai 2012, Tribunalul Argeș a

admis excepția necompetenței materiale, iar în baza art. 42 și art. 39 alin.

(1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a

declinat competența de soluționare a cererii formulată de condamnatul C.F. în

favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la data de 26

martie 2012 pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrată contestația la

executare formulată de condamnatul C.F. împotriva sentinței penale nr. 1140 din

25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia

penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București și

a mandatului de executare a pedepsei.

Petentul a solicitat ca, în baza dispozițiilor art. 1 alin. (1)

lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, să se recunoască

hotărârea penală de condamnare pronunțată de către instanțele de judecată din

Montreal - Canada, iar în baza dispozițiilor art. 88, art. 89 C. pen., art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., să se dispună computarea pedepsei de un an și 6

luni executată în Canada, din pedeapsa de 12 ani și 6 luni în a cărei executare

se află.

În fapt, petentul a arătat că se află în executarea unei

pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1140

din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin

decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București. Petentul a mai arătat că pedeapsa aplicată de instanțele canadiene

este concurentă cu cea aplicată de instanțele române și că la pronunțarea

sentinței penale a Tribunalului București nu s-a avut în vedere acest lucru și

nu s-a dispus computarea pedepsei executate în Canada.

S-a reținut că, deși petentul și-a intitulat cererea sa drept

contestație la executare, din conținutul acesteia rezultă că ceea ce dorește,

în primul rând, condamnatul este recunoașterea hotărârii autorităților

canadiene. De asemenea, s-a reținut că fiind vorba de o cerere de recunoaștere

a unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine

competența aparține, așa cum o arătă dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004, judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află

condamnatul care, în speța de față, este Judecătoria Sectorului 2 București,

conform informațiilor furnizate de petent în ceea ce privește domiciliul.

Prin sentința penală nr. 649 din 17 iulie 2012, Judecătoria

Sectorului 2 București, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de

contopire formulată de petentul-condamnat C.F. în favoarea Tribunalului Argeș,

a constatat ivit conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență.

Analizând excepția de necompetență teritorială invocată din

oficiu, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată, petentul C.F. a solicitat contopirea

pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1140

din 25 septembrie 2008 de către Tribunalul București, definitivă prin decizia

penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, cu pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare la care petentul a fost condamnat de instanța

judecătorească din Montreal - Canada și pe care a executat-o în aceeași țară.

S-a reținut că petentul a mai solicitat, în temeiul art. 1 alin.

(1) lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea

hotărârii de condamnare pronunțată de instanța judecătorească din Canada.

Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că cererea

principală formulată de petent are ca obiect contopirea celor două pedepse,

iar, pe cale incidentală, instanța învestită cu soluționarea acestei cereri

trebuie să dispună și recunoașterea hotărârii pronunțată de instanța

judecătorească din Canada.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că Tribunalul Argeș este instanța competentă să soluționeze

cererea formulată de condamnatul C.F.

Instanța reține că cererea principală formulată de condamnat are

ca obiect contopirea pedepselor, iar, pe cale incidentală, instanța învestită

cu soluționarea acestei cereri este competentă să dispună și asupra

recunoașterii hotărârii autorităților canadiene.

Potrivit dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004,

recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din

străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face pe cale

incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către instanța de judecată

în fața căreia cauza este pendinte, iar potrivit dispozițiilor art. 133 din

același act normativ, recunoașterea unor astfel de hotărâri se poate face și pe

cale principală, de către instanța de judecată sesizată în acest scop de către

condamnat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că în cauză ne aflăm în situația reglementată în art. 134

din Legea nr. 302/2004, întrucât obiectul principal al cererii formulate de

petent îl reprezintă contopirea celor două pedepse, recunoașterea hotărârii

pronunțată de instanța judecătorească din Canada fiind o cerere ce trebuie

soluționată de instanța învestită cu soluționarea cererii de contopire, pe cale

incidentală.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 9 din 15

noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în

interesul legii, în care se arată că actuala reglementare a art. 134 din Legea

nr. 302/2004 prevede că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine

se face de instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, fără nicio

distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării. Or, într-o astfel de

redactare ermetică se impune în mod vădit a se interpreta textul în sensul că

legiuitorul a voit a se înțelege prin cauză pendinte orice dosar penal aflat în

una dintre cele 3 faze procesuale de bază, indiferent dacă se referă doar la

situații ce impun modificarea pedepsei intervenite la punerea în executare a

hotărârii sau în cursul executării pedepsei.

De aceea orice cerere de modificare a pedepselor întemeiată pe

dispozițiile art. 449 C. proc. pen., precum și contestația la executare

reglementată în art. 461 C. proc. pen., întrunesc trăsăturile unui proces penal

în curs, în accepțiunea prevederilor art. 134 din Legea nr. 302/2004,

susceptibile să le dea atribut de cauze pendinte în fața instanței de judecată

căreia îi revine competența să le soluționeze.

Potrivit art. 449 C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi

modificată, dacă în cursul executării pedepsei se constată existența

concursului de infracțiuni

.

Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este

instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se

află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție

se află locul de deținere.

Având în vedere că petentul se află în stare de deținere, în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 449 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.,

care reglementează competența de soluționare a unor astfel de cereri în

favoarea instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei rază

teritorială se află locul de deținere.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit

competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de contopire a

pedepselor formulată de condamnatul C.F. în favoarea Tribunalului Argeș,

instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Colibași, locul unde este

încarcerat condamnatul, instanță căreia i s-a trimis dosarul.