ÎCCJ, decizie (scj.ro #83747)

Recunoașterea hotărârilor penale străine. Recunoașterea pe cale incidentală Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Recunoașterea hotărârilor penale străine Indice alfabetic : Drept procesual penal - recunoașterea hotărârilor penale străine - recunoașterea pe cale incidentală Legea nr. 302/2004, art. 134 C. proc. pen., art. 449 În conformitate cu dispozițiile art. 134 din Legea nr. 302/2004 și cu Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, recunoașterea unei hotărâri penale străine se poate face pe cale incidentală, de către instanța sesizată cu o cerere de modificare a pedepsei, formulată în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. În acest caz, dacă persoana condamnată se află în stare de deținere, recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii penale străine se face de instanța corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 1402 din 22 octombrie 2012 Prin sentința penală nr. 373 din 17 mai 2012, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale, iar în baza art. 42 și art. 39 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de condamnatul C.F. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că la data de 26 martie 2012 pe rolul Tribunalului Argeș a fost înregistrată contestația la executare formulată de condamnatul C.F.

împotriva sentinței penale nr. 1140 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București și a mandatului de executare a pedepsei. Petentul a solicitat ca, în baza dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, să se recunoască hotărârea penală de condamnare pronunțată de către instanțele de judecată din Montreal - Canada, iar în baza dispozițiilor art. 88, art. 89 C. pen., art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., să se dispună computarea pedepsei de un an și 6 luni executată în Canada, din pedeapsa de 12 ani și 6 luni în a cărei executare se află.

În fapt, petentul a arătat că se află în executarea unei pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1140 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București. Petentul a mai arătat că pedeapsa aplicată de instanțele canadiene este concurentă cu cea aplicată de instanțele române și că la pronunțarea sentinței penale a Tribunalului București nu s-a avut în vedere acest lucru și nu s-a dispus computarea pedepsei executate în Canada. S-a reținut că, deși petentul și-a intitulat cererea sa drept contestație la executare, din conținutul acesteia rezultă că ceea ce dorește, în primul rând, condamnatul este recunoașterea hotărârii autorităților canadiene.

De asemenea, s-a reținut că fiind vorba de o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine competența aparține, așa cum o arătă dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul care, în speța de față, este Judecătoria Sectorului 2 București, conform informațiilor furnizate de petent în ceea ce privește domiciliul. Prin sentința penală nr. 649 din 17 iulie 2012, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de contopire formulată de petentul-condamnat C.F.

în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență. Analizând excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, instanța a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea formulată, petentul C.F. a solicitat contopirea pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1140 din 25 septembrie 2008 de către Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1587 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare la care petentul a fost condamnat de instanța judecătorească din Montreal - Canada și pe care a executat-o în aceeași țară.

S-a reținut că petentul a mai solicitat, în temeiul art. 1 alin. (1) lit. d), art. 130 și art. 133 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de instanța judecătorească din Canada. Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că cererea principală formulată de petent are ca obiect contopirea celor două pedepse, iar, pe cale incidentală, instanța învestită cu soluționarea acestei cereri trebuie să dispună și recunoașterea hotărârii pronunțată de instanța judecătorească din Canada. Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Tribunalul Argeș este instanța competentă să soluționeze cererea formulată de condamnatul C.F. Instanța reține că cererea principală formulată de condamnat are ca obiect contopirea pedepselor, iar, pe cale incidentală, instanța învestită cu soluționarea acestei cereri este competentă să dispună și asupra recunoașterii hotărârii autorităților canadiene.

Potrivit dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, iar potrivit dispozițiilor art. 133 din același act normativ, recunoașterea unor astfel de hotărâri se poate face și pe cale principală, de către instanța de judecată sesizată în acest scop de către condamnat. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză ne aflăm în situația reglementată în art. 134 din Legea nr. 302/2004, întrucât obiectul principal al cererii formulate de petent îl reprezintă contopirea celor două pedepse, recunoașterea hotărârii pronunțată de instanța judecătorească din Canada fiind o cerere ce trebuie soluționată de instanța învestită cu soluționarea cererii de contopire, pe cale incidentală.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 9 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în care se arată că actuala reglementare a art. 134 din Legea nr. 302/2004 prevede că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine se face de instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, fără nicio distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării. Or, într-o astfel de redactare ermetică se impune în mod vădit a se interpreta textul în sensul că legiuitorul a voit a se înțelege prin cauză pendinte orice dosar penal aflat în una dintre cele 3 faze procesuale de bază, indiferent dacă se referă doar la situații ce impun modificarea pedepsei intervenite la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei.

De aceea orice cerere de modificare a pedepselor întemeiată pe dispozițiile art. 449 C. proc. pen., precum și contestația la executare reglementată în art. 461 C. proc. pen., întrunesc trăsăturile unui proces penal în curs, în accepțiunea prevederilor art. 134 din Legea nr. 302/2004, susceptibile să le dea atribut de cauze pendinte în fața instanței de judecată căreia îi revine competența să le soluționeze. Potrivit art. 449 C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă în cursul executării pedepsei se constată existența concursului de infracțiuni . Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Având în vedere că petentul se află în stare de deținere, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 449 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care reglementează competența de soluționare a unor astfel de cereri în favoarea instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.F. în favoarea Tribunalului Argeș, instanță în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Colibași, locul unde este încarcerat condamnatul, instanță căreia i s-a trimis dosarul.