ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4197/2011

Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția comercială, la data de 15 martie 2010, reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta Banca Italo-Romena, Agenția Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligată pârâta la plata sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune morale. Î n motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de administrator unic al SC F.A. SRL și în exercitarea atribuțiilor sale a emis OP din 22 mai 2007, prin care a solicitat pârâtei schimbul valutar lei - Euro a unei sume de bani aflați în contul societății, precum și plata unui furnizor, însă a refuzat să procedeze la plata furnizorului, invocând existența unei hotărâri AGA de revocare a reclamantului din funcția de administrator al societății.

Reclamantul a apreciat această faptă a băncii ca ilicită, întrucât SC F.A. SRL era reprezentată în raporturile cu terții de el, în calitate de administrator unic, raporturile dintre asociați și administrator fiind raporturi interne ale societății, banca neavând competența legală de a analiza legalitatea sau oportunitatea acțiunilor unui asociat. Reclamantul a mai arătat că a acționat în calitate de administrator potrivit atribuțiilor stabilite prin actul constitutiv al societății, banca având un comportament ilicit care a continuat și după data de 22 mai 2007. Cu privire la prejudiciul cauzat, reclamantul a invocat faptul că, refuzul băncii de a onora un ordin de plată, confirmat de reclamant i-a subminat credibilitatea ca om de afaceri, punându-l într-o situație dezonorantă de a nu-și putea respecta promisiunea făcută în condițiile în care reputația sa în mediul de afaceri, a fost ireproșabilă pe parcursul multor ani.

La data de 11 mai 2010 pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Arad care nu poate fi titular de drepturi și obligații întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică, înființată de Banca Italo Romena SPA Italia Treviso conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; raporturile de subordonare în care se află societatea mamă și agenția impun acesteia din urmă obligația de a încheia acte juridice numai în numele societății mamă, care este și titulara drepturilor și obligațiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală; că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. nu-i sunt aplicabile agenției, pentru că exclud raportul de subordonare.

Prin sentința comercială nr. 1501 din 8 iunie 2010 Tribunalul Arad a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca Italo-Romena Spa - Agenția Arad și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R.F. A respins acțiunea formulată de reclamantul R.F. în contradictoriu cu pârâta Banca Italo-Romena Spa, Agenția Arad. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Arad a reținut că excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Banca Italo-Romena Spa, Agenția Arad, este neîntemeiată, întrucât agențiile, la fel ca și sucursalele, sunt forme societare care desfășoară activități comerciale, dependente economic de societatea mamă, ambele forme fiind extensii comerciale ale acesteia în teritoriu, înființate cu scopul obținerii informațiilor asupra cerințelor pieții și dezvoltării relațiilor de afaceri, realizării în condiții de eficientă a desfacerii produselor și serviciilor oferite și obținerii unui profit mai mare.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului instanța a reținut că, calitatea de administrator al SC F.A. SRL îi conferă legitimare procesuală de a formula acțiune în instanță. În ce privește fondul acțiunii, s-a constatat că fapta pretins ilicită a pârâtei nu există, fiind respectate prevederile contractuale precizate în cuprinsul art. 1 pct. 14 din Condițiile de afaceri clienți persoane juridice Versiunea 3. Împotriva menționatei sentințe a declarat apel reclamantul R.F., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Banca Italo-Romena, Agenția Arad, a solicitat respingerea apelului. În ședința publică din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de ordine publică a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca Italo-Romena, Agenția Arad.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 60/A din 17 februarie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul R.F. împotriva sentinței comerciale nr. 1501 din 8 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1682/108/2010. A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca Italo – Romena, Agenția Arad, și a respins acțiunea reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, iar ca atare a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, însușindu-și opinia reclamantului, în sensul că agenția reprezintă o extensie comercială în teritoriu a societății mamă.

Curtea a reținut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată și că textul impune existența capacității de folosință a reclamantului, ca o condiție a accesului la justiție. În egală măsură, principiul contradictorialității, ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. pen. impune ca cerința capacității procesuale să fie îndeplinită și în persoana pârâtului. Excepția lipsei capacității procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii și chiar de către instanță, conform art. 43 alin. (1) C. proc. pen., fiind lovite de nulitate atât actele de procedură ale incapabilului, cât și hotărârea pronunțată în aceste condiții.

În speță, pârâta are statut de agenție, care este un sediu secundar, definit de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 441/2006, agenția fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății comerciale. Fiind un dezmembrământ al societății, agenția nu poate fi o societate ori o asociație în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. pen. ce prevede că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Angajarea răspunderii delictuale presupune săvârșirea unei fapte culpabile, în sensul art. 998 C. civ. Cum în cauză reclamantul a solicitat angajarea răspunderii directe a agenției care nu are personalitatea juridică și funcționează în baza unei împuterniciri de a reprezenta sau promova societatea, agenția fiind un sediu secundar, cât timp răspunderea delictuală exclude prin ipoteză existența unui mandat, acțiunea reclamantului a fost respinsă pe fond.

Împotriva menționatei decizii, reclamantul R.F. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În criticile formulate recurentul reclamant susține în esență următoarele: 1. Decizia Curții de Apel Timișoara a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale cu privire la soluționarea excepțiilor invocate în cauză, cu referire la art. 295 C. proc. pen. Recurentul reclamant precizează că în mod nelegal a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a intimatei pârâte Banca Italo Romena, Agenția Arad, invocată din oficiu de instanță în condițiile în care această excepție nu a fost pusă în discuție de nici una din părțile în litigiu, iar criticile formulate prin cererea de apel vizau respingerea pe fond a acțiunii.

Curtea de Apel Timișoara a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, care presupune analiza apelului numai în limitele cererii de apel, adică în limitele criticilor formulate, astfel că instanța de apel nu putea să soluționeze excepțiile menționate în lipsa unei cereri exprese a părților, în acest sens. 2. Pe fond, hotărârea instanței de apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, cu referite la art. 41 alin. (2) C. proc. pen. și la practica judiciară care certifică faptul că entitățile fără personalitate juridică prin care băncile sau asigurătorii desfășoară comerț pot sta în judecată în calitate de pârâte. În mod eronat instanța de apel face distincție cu privire la capacitatea procesuală a pârâtei în funcție de tipul răspunderii contractuală sau delictuală și consideră că răspunderea delictuală este atrasă doar de fapta organelor de conducere a persoanei juridice.

Intimata pârâtă Banca Italo Romena, Agenția Arad, prin notele scrise, depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere corecta soluționare a excepțiilor menționate, care sunt excepții de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță în orice fază procesuală a litigiului. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele aflate la dosar și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că motivele invocate de recurentul reclamant nu se încadrează în art. 304 C. proc. pen. care să conducă la modificarea acesteia, astfel că recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. pen., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Recurentul reclamant critică a doua ipoteză, încălcarea, aplicarea greșită a legii. În argumentarea acestui motiv, recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 295 C. proc. pen. în soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte Banca Italo-Romena Spa, Agenția Arad, critică ce se dovedește a fi nefondată. Excepțiile procesuale constituie un mijloc prin care, în condițiile legii și fără a pune în discuție fondul, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la dreptul material la acțiune. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte Banca Italo-Romena Spa, Agenția Arad, este o excepție de ordine publică, referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, ce poate fi pusă în discuție în orice stare a pricinii inclusiv în calea de atac a recursului și, cu atât mai mult în calea de atac a apelului.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul legal definește prin urmare capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă alături de capacitatea procesuală de exercițiu o condiție de exercițiu a acțiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat. Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen. lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Susținerea recurentului reclamant în sensul că instanța de apel nu putea să soluționeze excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei pârâte în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de nici una din părți, nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art.295 alin. (1) care instituie în sarcina acesteia obligația invocării din oficiu a motivelor de ordine publică și avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului. Referitor la dezlegarea dată excepției lipsei capacității de folosință a intimatei-pârâte, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. care reglementează folosința și exercițiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate, astfel că agenția nu are capacitate procesuală de folosință de a sta în judecată în calitate de pârâtă.

Nici critica privind greșita aplicare a legii asupra fondului excepției nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., avându-se în vedere că agenția, ca dezmembrământ al băncii, nu poate fi asimilată unei asociații, cu structură de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională și patrimonială, niciuna dintre aceste trăsături nefiind întrunite în cazul agenției. Pe de altă parte, agenția nu poate fi asimilată nici unei societăți fără personalitate juridică, de vreme ce și această entitate beneficiază de putere de decizie, patrimoniu și autonomie, ceea ce nu este cazul în materia agenției, văzută doar ca un dezmembrământ operațional în teritoriu al societății, care păstrează mai departe, toate prerogativele de decizie, angajare și control cu privire la activitatea personalului din agenție.

În raport de specificul raportului litigios dedus judecății – răspundere civilă delictuală – este cu neputință de admis că autorul faptei ilicite, cu o răspundere proprie, să fie agenția unei persoane juridice, în condițiile în care o atragere a acestei răspunderi ar implica, în mod inevitabil, angajarea patrimonială a societății, ca autor al faptului ilicit, fără însă ca aceasta să fie parte în proces, prin organele sale de conducere. Față de această situație, Înalta Curte cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. pen., urmează să respingă recursul reclamantului. Cum recurentul-reclamant este în culpă, în temeiul art. 274 C. proc. pen. acesta urmează a fi obligat și la plata sumei de 10.741 lei cheltuieli de judecată către intimata Banca Italo Romena, Agenția Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.F. împotriva deciziei civile nr. 60/A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant R.F. la plata sumei de 10.741 lei cheltuieli de judecată către intimata BANCA ITALO ROMENA, AGENȚIA ARAD. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.