ÎCCJ, decizie (scj.ro #83053)

Acțiune formulată împotriva unei agenții bancare. Lipsa capacității procesuale de folosință Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Părțile Index alfabetic: daune morale - excepția lipsei capacității procesuale de folosință - agenție bancară C. proc. civ., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) Legea nr. 31/1990, art. 43 alin. (3) Capacitatea procesuală de folosință reprezintă alături de capacitatea procesuală de exercițiu o condiție de exercițiu a acțiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat. O agenție înființată de o instituție bancară, conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu poate fi titulară de drepturi și obligații întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică.

Raporturile de subordonare în care se află agenția față de societatea mamă determină obligația agenției de a încheia acte juridice numai în numele societății mamă, doar aceasta din urmă având, capacitate procesuală ca titular de drepturi și obligații. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4197 din 16 decembrie 2011 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, Secția comercială, reclamantul F.R. a chemat în judecată pe pârâta Banca I.R. - Agenția Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligată pârâta la plata sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale. Î n motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de administrator unic al SC F.A.

SRL și în exercitarea atribuțiilor sale a emis OP din 22 mai 2007, prin care a solicitat pârâtei schimbul valutar lei - euro a unei sume de bani aflați în contul societății, precum și plata unui furnizor, însă a refuzat să procedeze la plata furnizorului, invocând existența unei hotărâri AGA de revocare a reclamantului din funcția de administrator al societății. Reclamantul a apreciat această faptă a băncii ca ilicită, întrucât SC F.A. SRL era reprezentată în raporturile cu terții de el, în calitate de administrator unic, raporturile dintre asociați și administrator fiind raporturi interne ale societății, banca neavând competența legală de a analiza legalitatea sau oportunitatea acțiunilor unui asociat.(…) Pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Agenției Arad care nu poate fi titular de drepturi și obligații întrucât este o entitate lipsită de personalitate juridică, înființată de Banca I.R.

SPA Italia Treviso conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; raporturile de subordonare în care se află societatea mamă și agenția impun acesteia din urmă obligația de a încheia acte juridice numai în numele societății mamă, care este și titulara drepturilor și obligațiilor, astfel că numai societatea mamă are capacitate procesuală; că dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. nu-i sunt aplicabile agenției, pentru că exclud raportul de subordonare. Prin sentința comercială nr. 1501/2010, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca I.R. Spa - Agenția Arad și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.R. A respins acțiunea formulată de reclamantul F.R.

în contradictoriu cu pârâta Banca I.R. Spa - Agenția Arad.(…) Împotriva menționatei sentințe a declarat apel reclamantul F.R., solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.(…) Curtea de Apel Timișoara a invocat excepția de ordine publică a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca I.R. - Agenția Arad. Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială, prin decizia civilă nr. 60/A/2011 a admis apelul declarat de reclamantul F.R. împotriva sentinței comerciale nr. 1501/2010 pronunțată de Tribunalul Arad. A schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Banca I.R. - Agenția Arad și a respins acțiunea reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, iar ca atare a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei, însușindu-și opinia reclamantului, în sensul că agenția reprezintă o extensie comercială în teritoriu a societății mamă. Curtea a reținut că, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată și că textul impune existența capacității de folosință a reclamantului, ca o condiție a accesului la justiție. În egală măsură, principiul contradictorialității, ce guvernează procesul civil conform art. 129 alin. (4)-(5) C. proc. civ., impune ca cerința capacității procesuale să fie îndeplinită și în persoana pârâtului.

Excepția lipsei capacității procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii și chiar de către instanță, conform art. 43 alin. (1) C. proc. civ., fiind lovite de nulitate atât actele de procedură ale incapabilului, cât și hotărârea pronunțată în aceste condiții. În speță, pârâta are statut de agenție, care este un sediu secundar, definit de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, modificat prin Legea nr. 441/2006, agenția fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății comerciale. Fiind un dezmembrământ al societății, agenția nu poate fi o societate ori o asociație în sensul art. 41 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Angajarea răspunderii delictuale presupune săvârșirea unei fapte culpabile, în sensul art. 998 C. civ. Cum în cauză reclamantul a solicitat angajarea răspunderii directe a agenției care nu are personalitate juridică și funcționează în baza unei împuterniciri de a reprezenta sau promova societatea, agenția fiind un sediu secundar, cât timp răspunderea delictuală exclude prin ipoteză existența unui mandat, acțiunea reclamantului a fost respinsă pe fond. Împotriva menționatei decizii, reclamantul F.R. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.(…) Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele aflate la dosar și de dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că motivele invocate de recurentul reclamant nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. care să conducă la modificarea acesteia, astfel că recursul este nefondat. Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurentul reclamant critică a doua ipoteză, încălcarea, aplicarea greșită a legii.

În argumentarea acestui motiv, recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 295 C. proc. civ. în soluționarea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte Banca I.R. Spa - Agenția Arad, critică ce se dovedește a fi nefondată. Excepțiile procesuale constituie un mijloc prin care, în condițiile legii și fără a pune în discuție fondul, partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă neregularități procedurale sau lipsuri referitoare la dreptul material la acțiune. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte Banca I.R. Spa - Agenția Arad este o excepție de ordine publică, referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, ce poate fi pusă în discuție în orice stare a pricinii inclusiv în calea de atac a recursului și, cu atât mai mult în calea de atac a apelului.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul legal definește prin urmare capacitatea de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual. Capacitatea procesuală de folosință reprezintă alături de capacitatea procesuală de exercițiu o condiție de exercițiu a acțiunii civile în lipsa căreia procesul civil nu poate fi început sau continuat. Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. civ. lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.(…) Referitor la dezlegarea dată excepției lipsei capacității de folosință a intimatei-pârâte, dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc.

civ. care reglementează folosința și exercițiul drepturilor procesuale au fost corect aplicate, astfel că agenția nu are capacitate procesuală de folosință de a sta în judecată în calitate de pârâtă. Nici critica privind greșita aplicare a legii asupra fondului excepției nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) C.proc.civ., avându-se în vedere că agenția, ca dezmembrământ al băncii, nu poate fi asimilată unei asociații, cu structură de conducere de sine stătătoare, cu autonomie decizională și patrimonială, niciuna dintre aceste trăsături nefiind întrunite în cazul agenției.

Pe de altă parte, agenția nu poate fi asimilată nici unei societăți fără personalitate juridică, de vreme ce și această entitate beneficiază de putere de decizie, patrimoniu și autonomie, ceea ce nu este cazul în materia agenției, văzută doar ca un dezmembrământ operațional în teritoriu al societății, care păstrează mai departe, toate prerogativele de decizie, angajare și control cu privire la activitatea personalului din agenție. În raport de specificul raportului litigios dedus judecății – răspundere civilă delictuală – este cu neputință de admis că autorul faptei ilicite, cu o răspundere proprie, să fie agenția unei persoane juridice, în condițiile în care o atragere a acestei răspunderi ar implica, în mod inevitabil, angajarea patrimonială a societății, ca autor al faptului ilicit, fără însă ca aceasta să fie parte în proces, prin organele sale de conducere.

Față de această situație, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefundat recursul reclamantului.