ÎCCJ, decizie (scj.ro #85182)

Suspendarea

autorizației de funcționare a unei case de schimb valutar. Legalitatea

sancțiunii aplicate

Sancțiunea aplicată

reclamantei se justifică  în raport de faptele consemnate  în actul

de control, cu atât mai mult cu cât  reclamanta însăși a recunoscut că

toate deficiențele semnalate au fost  remediate pe parcursul controlului.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.235 din 23 ianuarie 2004

Prin acțiunea formulată la 13 august 2003, reclamanta SC Casa de schimb valutar

„N.E.” SRL a solicitat în contradictoriu cu B.N.R. anularea hotărârii nr.14 din

14 iulie 2003, prin care s-a menținut sancțiunea cu suspendarea pentru 30 de

zile  a autorizației de  funcționare  ce i-a fost aplicată prin

Ordinul viceguvernatorului B.N.R. emis cu nr. 18 din 10 aprilie 2003.

In motivarea cererii sale, reclamanta  a susținut că sancțiunea este mult

prea gravă, față de împrejurarea că nu a mai fost sancționată  niciodată

și o  împovărează din punct de  vedere financiar cu cheltuielile

pentru  plata obligațiilor salariale, a acțiunilor și a  dărilor către

bugetul de stat. Totodată, reclamanta a mai susținut că toate problemele

reținute  de  echipele de  control în luna noiembrie 2002

au fost  remediate, personalul, reinstruit și atenționat în legătură cu

aplicarea strictă a prevederilor din  NMR.V.2 la Regulamentul nr.3/1977.

Din analiza  actelor depuse la dosar se reține că prin procesul-verbal din

20 noiembrie2002 încheiat de inspectori ai B.N.R., sucursala Bacău s-au

consemnat o serie de nereguli în activitatea reclamantei – inclusiv a punctelor

de  schimb valutar din  județul Neamț.

S-a reținut astfel că prin nerespectarea prevederilor autorizației B.N.R. II/3/II/5312/1

din 7 septembrie  2000, de la data  autorizării  și până

în octombrie 2002, reclamanta nu a informat  Sucursala Bacău a B.N.R. cu

privire la modificarea sediului social, astfel încât  la 1 octombrie 2000

se regăsesc două certificate de inmatriculare  pentru aceeași

societate  cu adrese diferite.

Tot astfel s-a reținut că nu s-au respectat prevederile

Regulamentului  Valutar  nr.3/1977 în sensul  raportării

eronate  a listei lunare  cuprinzând amplasamentele unde  se

efectuează operațiuni de  schimb valutar pentru persoanele fizice.

Din verificarea  prin sondaj a raporturilor bancare privind operațiunile

de schimb valutar, organele de  control au reținut raportări eronate, în

sensul că la  situația  raportată pentru operațiuni efectuate

în luna septembrie 2002, rubrica „Total disponibilități bănești în

echivalent  lei la data raportării” nu cuprindea sumele

existente  în contul  deschis la B.C.R.,sucursala Piatra Neamț precum

și pe cele din soldul final corect al casieriei.

Prin nerespectarea prevederilor Regulamentului valutar nr.3/1977 cu

modificările ulterioare, Casa de schimb valutar „N.E.” SRL în perioada  25

octombrie 2002 – 7 noiembrie 2002, nu a  întocmit  bonuri fiscale cu

ajutorul aparatelor  electronice fiscale  și a emis

buletine  de schimb valutar ; după 7 noiembrie 2002, bonurile fiscale

emise nu purtau seria, semnătura casierului și ștampila punctului de

schimb valutar, iar la rubrica „denumirea emitentului” era menționat

numele  societății pentru că la  rubrica „adresa emitentului” să

figureze adresa  punctul  punctului de  schimb valutar.

Același act de control a mai reținut nerespectarea Regulamentului nr.3/1977 și

în situațiile   încetării definitive  a unor puncte de

schimb valutar  când reclamanta a omis să notifice B.N.R. acest

aspect  în termen de 5 zile de la data  încetării activității

deficiența remediată până la finalizarea controlului.

Pentru neregulile constatate prin ordinul nr.58 din 10 aprilie 2003 al

viceguvernatorului B.N.R. s-a dispus sancționarea reclamantei cu suspendarea

pentru 30 de zile a autorizării de funcționare.

Măsura a fost menținută de  Consiliul de Administrației al B.N.R. prin

hotărârea nr.14 din 14 iulie 2003.

Contestând  această hotărâre, SC Casa de schimb valutar „N.E.” SRL a

reiterat în fapt motivele invocate în contestația depusă la Consiliul de

Administrație  al  B.N.R.

Astfel, reclamanta nu a contestat  împrejurarea că după  aproape doi

ani de la  înscrierea mențiunii referitoare la  schimbarea sediului

său social a încunoștiințat B.N.R., dar a  considerat că vinovat  se

face Registrul Comerțului Neamț care a  înscris o dată greșită pe

certificatul de înmatriculare. Susținerea reclamantei este nefondată și

de  altfel, corect înlăturată prin Hotărârea nr.14 din 14 iulie

2003,  întrucât  ei îi revenea obligația  de a solicita

îndreptarea erorii materiale în timp util pentru a putea fi comunicată B.N.R.,

obligație de care însă nu s-a  achitat.

Tot astfel, reclamanta se face vinovată și de nerespectarea dispozițiilor Cap.

III pct. (8) din  NRV 2 la Regulamentul B.N.R. nr.3/1997, în sensul că nu

a urmărit cum și dacă s-au notificat B.N.R. încetarea  activității unor

puncte de  schimb valutar.

Referitor la perioada 15 octombrie 2002- 7 noiembrie 2002 pentru care s-a

reținut  că nu s-au emis  bonuri fiscale cu ajutorul aparatelor

electronice, reclamanta a invocat lipsa  funcționarilor autorizați

pentru  instalarea acestor aparate și care în perioada respectivă s-ar fi

aflat într-un  program de instruire   la B.N.R. Or,

obligația  emiterii unor astfel de bonuri a fost introdusă prin Circulara

B.N.R. 37/2002, publicată în M. Of.700 din 25 septembrie 2002 și care a intrat

în vigoare la 30  de zile de la publicare, timp  suficient pentru a

da posibilitatea dotării corespunzătoare.

In ce privește  constatările organelor de  control cu privire la

faptul că   bonurile fiscale nu  conțin toate elementele

prevăzute  de pct. (30) NRV 2 la Regulamentul privind efectuarea

operațiunilor valutare, reclamanta a  susținut  că aceasta se

datorează faptului că programul  ce  emite bonul  fiscal nu

cuprinde  aceste elemente, precum și  că ele nu sunt  necesare,

Ministerul Finanțelor însușindu-și acest program.

Or, pentru asemenea situații, direcția de  specialitate a indicat

modalitatea prin care să se asigure respectarea prevederilor legale și anume

aplicarea pe fiecare bon fiscal emis a semnăturii casierului, a ștampilei cu

codul statistic aferent punctului  de schimb.

Referitor la calculul disponibilităților casei se schimb,  în

conformitate  cu dispozițiile pct. (3.2) și anexa 2 la NRV 2,

disponibilitățile  existente  în conturi deschise la  bănci se

includ  în disponibilitățile totale  ale casei.  Astfel fiind,

calculul realizat  de reclamantă prin excluderea acestor  conturi, în

mod justificat a fost apreciat ca nelegal.

In raport  de  aceste  considerente, urmează  a se

reține  că sancțiunea aplicată reclamantei se justifică  în raport de

faptele consemnate  în actul de control, cu atât mai mult cu cât,

reclamanta însăși a recunoscut că toate deficiențele semnalate au fost

remediate pe parcursul controlului.

În consecință, recursul a fost respins.