ÎCCJ, decizie (scj.ro #84016)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84016) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Înșelăciune. Fals în înscrisuri sub semnătură
privată. Elemente constitutive. Prescripția răspunderii penale. Încetarea
procesului penal
Cuprins
pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra
patrimoniului
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
înșelăciune
-
fals în înscrisuri sub semnătură privată
C.
pen
.,
art
.
215,
art
. 290
C.
proc
.
pen
.,
art
. 10 alin. (1)
lit
. g)
Fapta de a emite
file cec, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, pe
baza cărora făptuitorul a preluat mărfuri de la societăți comerciale,
prejudiciind
astfel patrimoniul acestora, fără ca
beneficiarii filelor cec să cunoască împrejurarea că nu există disponibilul
necesar acoperirii lor, se încadrează în dispozițiile
art
.
215 alin. (1), (2) și (4) C.
pen
.
Fapta de a întocmi
file cec, semnate sub o identitate falsă, și de a le folosi pentru ridicarea
unor mărfuri de la societăți comerciale, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în
art
. 290 C.
pen
.
În cazul în care
constată că a intervenit prescripția răspunderii penale, cauză care împiedică
exercitarea acțiunii penale prevăzută în
art
. 10
alin. (1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
., instanța de judecată dispune încetarea procesului
penal, iar nu condamnarea inculpatului urmată de încetarea procesului penal ca
efect al prescripției.
I.C.C.J., Secția penală, decizia
nr
. 4012 din 2 decembrie 2009
Prin sentința penală
nr
. 270 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara au fost
condamnați inculpații: 1) H.I. la pedepsele de un an închisoare în baza
art
. 290 alin. (1) cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
. și 6 ani închisoare în baza
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
stabilindu-se, conform
art
. 33
lit
.
a) și
art
. 34 alin. (1)
lit
.
b) C.
pen
., ca inculpatul să execute 6 ani
închisoare; 2) B.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare în baza
art
.
26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 85 C.
pen
. s-a
dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 5 luni
închisoare aplicată prin sentința penală
nr
.
1774/2005 a Judecătoriei Constanța și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată
în cauză, urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare; 3) T.N. la pedeapsa
de 4 ani închisoare în baza
art
. 26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) și
art
. 37
alin. (1)
lit
. b) C.
pen
.;
4) I.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare în baza
art
.
264 alin. (1) C.
pen
., pentru care, conform
art
. 81,
art
. 82 și
art
. 71 alin. (5) C.
pen
., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de
încercare de 2 ani și 6 luni și suspendarea executării pedepsei accesorii pe
durata suspendării executării pedepsei principale.
Inculpații H.I. și
B.D. au fost obligați în solidar la plata sumelor de 49.113,69 lei către partea
civilă societatea comercială D.; 36.302,92 lei către partea civilă societatea
comercială A.; 2.676 lei către partea civilă societatea comercială N.; 4.138,48
lei către partea civilă societatea comercială H. și 56.125,54 lei către partea
civilă societatea comercială I.
Inculpații H.I., B.D.
și T.N. au fost obligați în solidar la plata sumei de 22.464,79 lei către
partea civilă societatea comercială M.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut în fapt că, în primăvara anului 2002,
inculpatul H.I. a preluat de la numita G.E., prin cesionarea părților sociale,
societatea comercială W., firmă la care a devenit asociat unic și
administrator.
La începutul verii
anului 2002, inculpatul H.I. l-a cunoscut pe inculpatul B.D., cei doi hotărând
să cumpere cât mai multe mărfuri cu cecuri fără acoperire pentru a obține bani
din vânzarea la negru, sub prețul
pieții
, a
mărfurilor astfel dobândite.
Astfel, s-a reținut
că la îndemnul inculpatului B.D. și după obținerea unei cărți de identitate
false, pe numele lui V.I., care avea aplicată fotografia inculpatului H.I.,
acesta din urmă s-a prezentat sub falsa identitate menționată la societatea comercială
C., unde a închiriat în calitate de reprezentant al societății comerciale R. un
spațiu de depozitare și un birou.
La începutul lunii
iulie 2002, inculpatul H.I., însoțit de inculpatul B.D. și de un cetățean
străin, s-au prezentat la depozitul societății comerciale D., de unde, sub
identitatea de V.I., reprezentant al societății comerciale R., a cumpărat o
mare cantitate de măsline, evaluată la 12.500
euro
.
Marfa a fost revândută, iar banii au fost însușiți de inculpați.
Firma vânzătoare a
emis trei facturile și a încasat pe bază de chitanță un avans de 13.818.880
ROL
, primind pentru
restul de preț filele cec. Fiind introduse la plată, cecurile au fost refuzate
pentru lipsa de disponibil în cont.
Valoarea totală a
pagubei produse părții vătămate a fost de 44.530,90 RON, suma cu care aceasta
s-a constituit parte civilă, plus 2.582,79 RON despăgubiri cauzate de rata
inflației, plus penalități de 0,1 % pe zi.
S-a mai reținut că
la mijlocul lunii iulie 2002, inculpatul H.I., însoțit de inculpatul B.D., a cumpărat
de la punctul de lucru din comuna P. al societății comerciale A. o mare
cantitate de detergent în valoare de 20.604,85 RON.
Inculpatul s-a
prezentat sub aceeași identitate falsă, ca fiind V.I., reprezentant al
societății comerciale R., calitate în care a emis o filă cec pentru plata
mărfii livrată cu facturi. Cecul a fost refuzat la plată pentru lipsa
disponibilului în cont.
Marfa a fost ridicată
cu două autovehicule și transportată la depozitul de la societatea comercială
C., de unde a fost revândută, banii fiind însușiți de inculpați.
Partea vătămată
societatea comercială A. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.604,85 RON
reprezentând valoarea inițială a pagubei, plus suma de 15.698,07 RON
reprezentând dobânzi calculate la zi, în total 36.302,92 RON.
După comiterea
acestor fapte, cei doi inculpați au luat hotărârea să folosească și societatea
comercială W.
La data de 5
septembrie 2002, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul B.D.,
inculpatul H.I. s-a deplasat la sediul societății comerciale N., de unde a
solicitat o ofertă, iar în ziua următoare a emis o comandă în baza căreia s-a
încheiat contractul de furnizare
nr
. 3053 din 6
septembrie 2002.
În aceeași zi,
societatea comercială N. a livrat către societatea comercială W. o cantitate
importantă de marfă, în general produse din material plastic, cu facturi,
plătită de inculpatul H.I. cu o filă cec, refuzată ulterior la plată pentru
lipsă totală de disponibil în cont.
Marfa a fost
transferată la locuința martorului F.I., de unde a fost valorificată de către
cei doi inculpați.
Întrucât din
prejudiciu total de 5.232 RON au fost recuperate produse în valoare de 2.556
RON, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.676 RON.
S-a mai reținut că,
în baza înțelegerii cu inculpatul B.D., la 6 septembrie 2002, inculpatul H.I.
s-a prezentat la societatea comercială H., de unde a cumpărat produse chimice
(vopsea lavabilă, glet), mărfurile fiind livrate cu facturi fiscale. Pentru
plata acestor mărfuri inculpatul H.I. a emis două file cec, refuzate la plată
pentru lipsa totală de disponibil.
Marfa a fost
transportată și depozitată la domiciliul martorului F.I., dar și la depozitul
societății comerciale I., al tatălui inculpatului B.D. O parte din marfă a fost
valorificată de inculpatul B.D., iar restul de marfă a fost ridicat și
restituit părții vătămate societatea comercială H. Din prejudiciul total cauzat
părții vătămate de 21.402,91 RON s-a recuperat o parte, astfel că societatea
arătată s-a constituit parte civilă cu suma de 4.138,48 RON.
S-a reținut, de
asemenea, că în cursul lunii septembrie 2002 a fost cooptat și inculpatul T.N.,
cei trei inculpați deplasându-se la societatea comercială M., firmă
specializată în comercializarea utilajelor pentru prelucrarea lemnului.
Aici inculpatul T.N. a
luat legătura cu martorul A.V., proprietar al unui
grater
din localitatea B. și i-a oferit piese specifice, care urmau să fie luate de la
societatea comercială M.
Inculpații cu cumpărat
o primă tranșă de mărfuri la data de 20 septembrie 2002, cu o factură plătită
de inculpat cu o filă cec. Piesele astfel obținute au fost revândute în ziua de
21 septembrie 2002 de inculpații B.D., T.N. și H.I. la societatea comercială T.
cu suma de 80.000.000
ROL
, cu mult sub prețul
de achiziție, iar banii au fost împărțiți între cei trei inculpați.
La data de 27
septembrie 2002, inculpații au venit la societatea comercială M. de unde au mai
ridicat marfă (piese metalice) plătită de inculpatul H.I. cu o filă cec.
Cele două file cec au
fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil.
Din prejudiciul total
de 33.862,71 RON cauzat părții vătămate - societatea comercială M. s-au
recuperat mărfuri în valoare de 18.871,19 RON, astfel că această societate s-a
constituit parte civilă cu suma
nerecuperată
de
14.991,52 RON la care s-au adăugat 7.473,27 RON rata inflației, în total
22.464,79 RON.
Tot astfel, s-a
reținut că, la sfârșitul lunii septembrie 2002, inculpații H.I. și B.D.
însoțiți de alte persoane, printre care și inculpatul T.N., s-au deplasat la o
firmă din județul
Timiș
care se ocupa cu
comercializarea de centrale termice și calorifere.
Inculpatul H.I. s-a
prezentat la sediul societății comerciale I., unde a cumpărat 10 centrale
termice, 10 coșuri și 140 elemente de radiator aluminiu, livrate cu factură, pe
care a plătit-o cu o filă cec.
Inculpatul B.D. l-a
contactat pe inculpatul I.C. pentru a-l ajuta la valorificarea celor 10
centrale. Acesta din urmă a cumpărat 8 centrale termice, a reținut trei dintre
ele și restul le-a vândut în urma unor anunțuri publicate în presa locală la
datele de 4 și 5 octombrie 2002.
La 1 octombrie 2002,
inculpații au revenit și au cumpărat încă 20 centrale termice, 20 de coșuri și
120 elemente de radiator cu o factură plătită de inculpatul H.I. cu două file
cec.
Centralele au fost
încărcate într-un camion adus de martorul B.G. și urmau a fi valorificate în
aceeași modalitate.
Martora M.M. a avut
suspiciuni de la prima tranzacție și a făcut personal niște verificări în urma
cărora și-a dat seama că firma pentru care lucra urma să fie păgubită. Această
martoră a ținut legătura telefonic cu șoferul care transporta cele 20 centrale
livrate și i-a cerut să oprească, după care a anunțat organele de poliție care
au procedat la ridicarea și restituirea centralelor.
Filele cec au fost
refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Prejudiciul total
cauzat părții vătămate societatea comercială I. a fost de 61.337,30 RON compus
din 39.674,83 RON valoarea mărfurilor cumpărate la 1 octombrie 2002 plus 21.662,46
RON valoarea mărfurilor cumpărate la 30 septembrie 2002.
Din acest prejudiciu
s-a recuperat doar suma de 5.211,76 RON, astfel că partea vătămată s-a
constituit ca parte civilă cu suma de 56.125,54 RON.
S-a mai stabilit că
în dimineața zilei de 4 octombrie 2002, inculpații H.I., B.D. și T.N. s-au
deplasat la sediul societății comerciale T. și au cumpărat o cantitate
importantă de produse lactate livrată cu o factură. Inculpatul H.I. a plătit un
avans de 500
euro
, eliberând chitanță pentru suma de
1.948,80 RON, iar pentru diferența de 10.347,02 RON a emis o filă cec, refuzată
la plată pentru lipsa totală de disponibil.
Marfa a fost
descărcată în localitatea H., după care mare parte a fost vândută în municipiul
Brașov
de inculpatul T.N.
S-a mai stabilit că
la mijlocul lunii septembrie 2002 reprezentanții societății comerciale A. au
fost contactați de inculpați pentru cumpărarea de centrale termice și
radiatoare. Inculpații H.I. și T.N. s-au deplasat la Botoșani unde au discutat
cu administratorul L.D. Inculpatul H.I. a semnat un contract de
vânzare-cumpărare și s-a întocmit o factură, însă marfa nu a fost ridicată și
nici plătită.
La 25 septembrie 2002,
inculpații H.I., B.D. și T.N. s-au deplasat la societatea comercială B., unde
primul inculpat a încheiat un contract de vânzare-cumpărare și a făcut o
comandă pentru cumpărarea unor anvelope, însă nici în această situație
inculpații nu au ridicat marfa și nici nu au plătit-o.
Instanța a mai
reținut că, în după-amiaza zilei de 3 octombrie 2002, potrivit unei înțelegeri
telefonice prealabile, inculpatul H.I. s-a deplasat la sediul societății
comerciale In. unde s-a prezentat ca administrator la societatea comercială W.,
interesându-se de achiziționarea unor centrale termice. Cu acest prilej a prezentat
copii de pe actele societății și a dorit să ridice marfa, respectiv 10 centrale
termice, plătind cu o filă cec. Aceste centrale urmau să fie valorificate cu
ajutorul inculpatului B.D. Suspectând implicarea inculpatului în acțiuni
ilicite, martora M.G. a anunțat organele poliției care au intervenind sistând
activitatea infracțională.
În drept, faptele
inculpatului H.I. care, în perioada 1 iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a emis un
număr de 14 file cec, știind că nu există provizia necesară, în scopul obținerii
pentru sine și alții a unor foloase materiale injuste, producând astfel o
pagubă totală de 199.266,49 RON (7 acte materiale consumate descrise la
pct
. 1-7 și trei în formă tentată descrise la
pct
. 8-9) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
de înșelăciune în formă continuată, prevăzută în
art
.
215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin.
(2) C.
pen
.
Faptele aceluiași
inculpat, descrise la
pct
. 1 și 2, s-a apreciat că
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută în
art
. 290 alin. (1) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În drept, faptele
inculpatului B.D. care, în perioada 1 iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a ajutat
la emiterea în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,
de către inculpatul H.I., a unui număr de 14 file cec, știind că nu există
provizia necesară, în scopul obținerii pentru sine și alții de foloase
materiale injuste și producând astfel o pagubă totală de 199.266,49 RON (7 acte
materiale consumate descrise la
pct
. 1-7 și
trei în forma tentată descrise la
pct
. 8-9) întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în
formă continuată, prevăzută în
art
. 26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
Privitor la inculpatul
T.N. s-a apreciat că, în drept, faptele sale de a ajuta în baza aceleiași
rezoluții infracționale atât pe inculpatul H.I., cât și pe inculpatul B.D. să
comită faptele descrise la
pct
. 5, 7 și 8 (cu privire
la fapta de la
pct
. 6 nu există dovezi certe de
vinovăție) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate
la înșelăciune în formă continuată, prevăzută în
art
.
26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În drept, faptele
inculpatului I.C. de a ajuta și după data de 4 octombrie 2002 pe inculpatul
B.D., fără o înțelegere prealabilă, în scopul îngreunării urmăririi penale și
pentru asigurarea folosului infracțional rezultat din înșelăciunea săvârșită în
dauna părții vătămate societatea comercială I., întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în
art
. 264 alin. (1) C.
pen
.
Prin decizia
nr
. 80/A din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba
Iulia, Secția penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații H.I.,
B.D., T.N. și I.C. și a fost desființată sentința primei instanțe numai sub
aspectul laturii penale.
Rejudecând
în aceste limite s-a
dispus:
Schimbarea
încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului H.I. din
infracțiunea de înșelăciune prevăzută în
art
. 215
alin. (1), (2) și (4) C.
pen
., privind actele
materiale din septembrie 2002 și 3 octombrie 2002 săvârșite în dauna societății
comerciale I. și societății comerciale In., în infracțiunea prevăzută în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din
Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din
Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
. inculpatul H.I. a fost condamnat
la 6 luni închisoare.
În baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. b) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva
inculpatului H.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din
Legea
nr
. 54/1934.
În baza
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) C.
pen
.,
inculpatul H.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, iar în baza
art
. 290 alin. (1) cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
., inculpatul a mai fost condamnat
la un an închisoare.
Conform
art
. 33,
art
. 34 C.
pen
., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea
mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile
art
.
71 și
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a), b) și c) C.
pen
.
Schimbarea
încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.D. și T.N. din
complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în
art
.
26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.,
privind actele materiale din septembrie 2002 și 3 octombrie 2002, în dauna
societății comerciale I. și societății comerciale In., în infracțiunea
prevăzută în
art
. 26 C.
pen
.
raportat la
art
. 84 alin. (1)
pct
.
2 din Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În baza
art
. 26 C.
pen
. raportat la
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din
Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
., s-a dispus condamnarea
inculpaților B.D. și T.N. la câte 6 luni închisoare.
În baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. b) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva
inculpaților B.D. și T.N. pentru infracțiunea prevăzută în
art
.
26 C.
pen
. raportat la
art
.
84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
58/1934.
În baza
art
. 26 raportat la
art
. 215
alin. (1), (2) și (4) C.
pen
., inculpatul B.D. a fost
condamnat la 4 ani închisoare. În baza
art
. 85 C.
pen
., s-a dispus anularea suspendării condiționate a
executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr
. 1774/2005 a Judecătoriei Constanța, iar potrivit
art
. 33,
art
. 34 C.
pen
., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea
de 4 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile
art
.
71 și
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a) și b) C.
pen
.
În baza
art
. 26 raportat la
art
. 215
alin. (1), (2) și (4) C.
pen
., inculpatul T.N. a fost
condamnat la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de
înșelăciune. În baza
art
. 81,
art
.
82 C.
pen
., s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate inculpatului T.N. pe durata termenului de
încercare de 5 ani. În baza
art
. 71 C.
pen
. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a)
și b) C.
pen
., iar în baza
art
.
71 alin. (5) C.
pen
., s-a dispus suspendarea
executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei
principale.
În baza
art
. 264 alin. (1) C.
pen
., s-a
dispus condamnarea inculpatului I.C. la 6 luni închisoare. În baza
art
. 71 C.
pen
. au fost interzise
inculpatului drepturile prevăzute în
art
. 64 alin.
(1)
lit
. a) și b) C.
pen
.
În baza
art
. 81,
art
. 82 C.
pen
., s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar
în baza
art
. 71 alin. (5) C.
pen
.,
s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării
executării pedepsei principale.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs inculpații I.C., B.D. și H.I.
În recursul său,
inculpatul I.C. a susținut, în baza
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 18 C.
proc
.
pen
., că hotărârea de condamnare este urmarea unei erori
grave de fapt, că nu a cunoscut activitatea ilicită a celorlalți inculpați și
că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute în
art
. 264 C.
pen
.
Inculpatul B.D. a
susținut în recursul declarat, întemeiat, între altele, pe dispozițiile
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
17,
17
1
și 18 C.
proc
.
pen
., că încadrarea juridică a faptelor în dispozițiile
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) C.
pen
.
este greșită, fiind incidente dispozițiile
art
. 84
alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934.
Totodată, a mai susținut
că în mod greșit a fost obligat în solidar cu H.I. la plata sumei de 56.125,54
lei, deși infracțiunea prevăzută în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934 nu este una de prejudiciu.
Inculpatul H.I. a
susținut, la rândul său, în recurs, întemeiat pe dispozițiile
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
17 și 14 C.
proc
.
pen
., că
fapta trebuia încadrată în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
. 39/1934 și,
în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei
și aplicarea dispozițiilor
art
. 86
1
C.
pen
. ori reducerea în limita perioadei executate până în
prezent.
Recursurile declarate
sunt întemeiate.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în
mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea
infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Astfel, așa cum a
rezultat din materialul probator al cauzei, inculpatul H.I., în perioada 1
iulie 2002 - 4 octombrie 2002, a emis în mod repetat și în realizarea aceleiași
rezoluțiuni, mai multe file cec, știind că nu există provizia necesară,
prejudiciind
astfel patrimoniul societăților de la care a
preluat mărfuri fără să plătească prețul lor, fapta întrunind elementele
constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută în
art
.
215 alin. (1), (2) și (4) C.
pen
.
De asemenea, a mai
rezultat că la datele de 1 și 3 iulie 2002 inculpatul a întocmit în fals 3 file
cec, semnate cu numele de V.I., și le-a folosit la ridicarea mărfurilor de la
societatea comercială D., fapta întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute în
art
. 290 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
Tot astfel, s-a
reținut că faptele comise în luna septembrie 2002 și la 3 octombrie 2002 în
dauna societății comerciale I. și societății comerciale In. întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în
art
.
84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
., întrucât furnizorii mărfurilor știau că inculpatul
H.I. nu are disponibil în cont.
Ca urmare, cu privire
la cele două acte materiale instanța de apel a apreciat că nu intră în latura
obiectivă a infracțiunii de înșelăciune și a procedat la schimbarea încadrării
juridice.
Din același material
probatoriu a reieșit că inculpații B.D. și T.N. au acționat în calitate de
complici ai inculpatului H.I. la săvârșirea aceleiași infracțiuni, faptele lor
fiind prevăzute în
art
. 26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
. și în
art
. 26 C.
pen
. raportat la
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
.
41 alin. (2) C.
pen
., această din urmă infracțiune
fiind comisă în dauna societății comerciale I. și societății comerciale In.
Probele administrate
în cauză au confirmat că inculpatul I.C. a comis infracțiunea de favorizare a
infractorului prevăzută în
art
. 264 C.
pen
., constând în aceea că a fost contactat de inculpatul
B.D. pe care l-a ajutat în vederea valorificării unui număr de 10 centrale
termice din care a vândut 5, în urma unor anunțuri publicate în presa locală la
datele de 4 și 5 octombrie 2002, asigurându-i aceluiași inculpat folosul sau
produsul infracțiunii.
Criticile din
recursurile inculpaților B.D. și I.C., în sensul că hotărârea de condamnare
este urmarea unei erori grave de fapt, nu pot fi primite.
Soluția de condamnare
pronunțată în apel pentru infracțiunile de înșelăciune și favorizare a
infractorului se constată a fi conformă cu probele de vinovăție administrate.
Astfel, inculpatul
B.D. a cunoscut activitatea ilicită desfășurată de inculpatul H.I. și l-a
ajutat la aceasta în vederea obținerii unor câștiguri ilicite prin inducerea în
eroare a unor comercianți și emiterea unor cecuri fără acoperire după preluarea
mărfurilor.
Tot astfel, inculpatul
I.C. a acceptat să îl ajute pe inculpatul B.D. în scopul asigurării folosului
sau produsului infracțional rezultat din fapta săvârșită în dauna societății
comerciale I., vânzând, așa cum s-a arătat, prin mica publicitate, o parte din
centralele termice achiziționate.
Critica formulată
de inculpatul B.D., în sensul că încadrarea juridică dată faptelor trebuia să
fie în cazul societăților comerciale păgubite cea prevăzută în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din
Legea
nr
. 59/1934, nu poate fi primită.
Astfel, a rezultat că
în cazul tuturor societăților părți vătămate inculpații i-au indus în eroare pe
comercianți, au preluat mărfuri, după care au emis pentru plata prețului file
cec fără acoperire, ceea ce constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
În cadrul înțelegerii
cu respectivele societăți comerciale, inculpații nu au înștiințat că nu au
disponibil în cont, ci s-au prezentat ca reprezentanții unei societăți având
bonitate și dispunând de fonduri care să asigure plata prețului, ceea ce nu era
adevărat.
Cum s-a mai arătat,
inculpatul B.D. l-a ajutat pe inculpatul H.I. să cumpere mărfuri cu cecuri fără
acoperire, după care s-a preocupat de vânzarea acelor mărfuri la prețuri mai
mici, sumele obținute fiind împărțite de inculpați.
În consecință, fapta
inculpatului B.D. a fost corect încadrată în dispozițiile
art
.
26 raportat la
art
. 215 alin. (1), (2) și (4) cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
Cu privire la
infracțiunea prevăzută în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
. 59/1934 cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
reținută în sarcina inculpatului H.I. și complicitate la aceeași infracțiune
prevăzută în
art
. 26 C.
pen
.
raportat la
art
. 84 alin. (1)
pct
.
2 din Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
reținută în sarcina inculpaților B.D. și T.N., se constată că instanța de
control judiciar a dispus condamnarea inculpaților la pedepse de câte 6 luni
închisoare, apoi, pentru aceleași infracțiuni, a dispus încetarea procesului
penal în baza
art
. 11
pct
.
2
lit
. b) raportat la
art
.
10 alin. (1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
., reținând că s-a împlinit termenul special de
prescripție a răspunderii penale.
Acest mod de a proceda
este greșit.
În conformitate cu
dispozițiile
art
. 121 alin. (1) C.
pen
., prescripția înlătură răspunderea penală.
Potrivit
art
. 122 alin. (1)
lit
. e) C.
pen
., termenul de prescripție este de 3 ani, când legea
prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un
an sau amenda, iar în baza
art
. 124, prescripția
înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de
prescripție prevăzut în
art
. 122 este depășit cu încă
jumătate.
Din actele dosarului
se constată că infracțiunile arătate, prevăzute în
art
.
84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934 au fost comise la sfârșitul lunii septembrie și la 3 octombrie 2002,
astfel că până la data judecării cauzei în apel, la 17 septembrie 2008,
termenul prescripției răspunderii penale de 4 ani și 6 luni era împlinit.
În această situație,
instanța era obligată să țină seama de această cauză care înlătură răspunderea
penală și să dispună numai încetarea procesului penal, nicidecum să pronunțe
mai întâi condamnarea urmată de încetarea procesului penal ca efect al
prescripției.
Întrucât nu s-a
procedat astfel, iar decizia de condamnare a fost defavorabilă celor trei
inculpați, în cauză sunt incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
15 cu referire la alin. (3) C.
proc
.
pen
.
Din examinarea
conținutului
art
. 84 alin. (1)
pct
.
2 din Legea
nr
. 59/1934 se constată că infracțiunea
de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibil suficient nu este o
infracțiune de prejudiciu, ci una de pericol.
În atare situație,
obligarea la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul mărfurilor pentru
care a fost emis cecul fără acoperire nu se poate dispune în cadrul procesului
penal.
Cum în cauză
inculpatul H.I. și B.D. au fost obligați în solidar la plata sumei de 56.125,54
RON despăgubiri către partea civilă societatea comercială I., deși în privința acestei
societăți nu au comis o infracțiune de prejudiciu, soluția pronunțată de
instanța de apel este nelegală, fiind supusă cazului de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
17
1
C.
proc
.
pen
.
Privitor la
pedepsele principale aplicate inculpaților H.I. și B.D. pentru infracțiunea de
înșelăciune și complicitate la înșelăciune, de câte 4 ani închisoare, se
constată că acestea au fost individualizate corect, avându-se în vedere,
potrivit
art
. 72 C.
pen
.,
pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și întinderea
prejudiciului cauzat societăților comerciale păgubite.
Se mai constată că
aceste pedepse cu executare în loc de deținere sunt de natură a asigura,
potrivit
art
. 52 C.
pen
.,
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a
inculpaților.
Așa fiind, criticile
formulate în sensul greșitei individualizări a pedepselor și solicitarea de
reducere a acestora ori de schimbare a modalității de executare nu pot fi
primite.
Referitor la
pedepsele accesorii aplicate de instanța de apel inculpaților în baza
art
. 71 C.
pen
. se constată că
pentru H.I. au fost interzise drepturile prevăzute în
art
.
64 alin. (1)
lit
. a), b) și c) C.
pen
.,
iar pentru inculpații B.D., T.N. și I.C. au fost interzise drepturile prevăzute
în
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a) și b) C.
pen
.
Având în vedere natura
și gravitatea infracțiunilor comise, întinderea pedepselor și persoana
inculpaților, instanța de apel, potrivit
art
. 71 C.
pen
., avea posibilitatea să aprecieze că nu era cazul
aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzut în
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza I
C.
pen
., că este excesivă interzicerea acestui drept
cetățenesc și că sunt suficiente celelalte pedepse accesorii.
Așa fiind, se constată
că în cauză sunt incidente dispozițiile cazului de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
14 C.
proc
.
pen
., luat în
considerare din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași text.
Față de considerentele
ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza
art
.
385
15
pct
. 2
lit
.
d) C.
proc
.
pen
., a admis
recursurile declarate de inculpații I.C., B.D. și H.I. împotriva deciziei
nr
. 80/A din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba
Iulia, Secția penală, și a extins efectele recursurilor și cu privire la
inculpatul T.N.
A casat decizia penală
atacată și sentința penală nr.270 din 18 iulie 2007 a Tribunalului Hunedoara
numai cu privire la:
- condamnarea
inculpatului H.I. pentru infracțiunea prevăzută în
art
.
84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
. și a inculpaților B.D. și T.N. pentru infracțiunea
prevăzută în
art
. 26 C.
pen
.
raportat la
art
. 84 alin. (1)
pct
.
2 din Legea
nr
. 59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.;
- aplicarea pentru
inculpații H.I., B.D., T.N. și I.C. a pedepsei accesorii prevăzută în
art
. 71 și
art
. 64 alin. (1)
lit
. a) teza I C.
pen
. și la
- dispoziția de
obligare în solidar a inculpaților H.I. și B.D. la plata sumei de 56.125,54
lei, despăgubiri civile către partea civilă societatea comercială I. și,
rejudecând
, în aceste limite:
A înlăturat dispoziția
de condamnare a inculpatului H.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru
infracțiunea prevăzută în
art
. 84 alin. (1)
pct
. 2 din Legea
nr
. 59/1934 cu
aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
.
și a menținut dispoziția de încetare a procesului penal împotriva inculpatului
în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. b) raportat la
art
. 10 alin.
(1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
. pentru aceeași infracțiune; a înlăturat dispoziția de
condamnare a inculpaților B.D. și T.N. la pedepsele de câte 6 luni închisoare
pentru infracțiunea prevăzută în
art
. 26 C.
pen
. raportat la
art
. 84 alin.
(1)
pct
. 2 din Legea
nr
.
59/1934 cu aplicarea
art
. 41 alin. (2) C.
pen
. și a menținut dispoziția de încetare a procesului
penal împotriva inculpaților în baza
art
. 11
pct
. 2
lit
. b) raportat la
art
. 10 alin. (1)
lit
. g) C.
proc
.
pen
. pentru aceeași
infracțiune.; a înlăturat din conținutul pedepselor accesorii aplicate
inculpaților H.I., B.D., T.N. și I.C. dispozițiile
art
.
71 și
art
. 64 alin. (1)
lit
.
a) teza I C.
pen
., referitoare la interzicerea
dreptului de a fi ales, și a înlăturat dispoziția de obligare în solidar a
inculpaților H.I. și B.D. la plata sumei de 56.125,54 lei către partea civilă
societatea comercială I., menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.