ÎCCJ, decizie (scj.ro #85238)

Imobil aflat pe lista monumentelor istorice. Autorizație de construcție pentru efectuarea unor reparații. Nerespectarea avizului conform de menținere a configurației imobilului-monument istoric. Refuzul autorității administrative de a scoate din categoria monumentelor istorice imobilul reparat. Legalitatea refuzului. Faptul că, prin reparațiile efectuate s-a schimbat de către intimați configurația imobilului, nu este de natură să determine scoaterea acestuia de pe lista monumentelor istorice. În aceste condiții, refuzul autorității administrative de a scoate imobilul de pe această listă, nu este nejustificat în sensul art.1 din Legea nr. 29/1990, deoarece reparațiile s-au efectuat fără respectarea avizelor conforme cu privire la menținerea configurației imobilului inițial.

Cereri de intervenție. Temeinicia cererilor. Secția de contencios administrativ, decizia nr.2583 din 8 iunie 2004 Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, reclamanții V.D. și V. D.M. au chemat în judecată în calitate de pârâți Ministerul Culturii și Comisia Națională a Monumentelor Istorice, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța „să-i recunoască dreptul constând în scoaterea din lista monumentelor istorice a unui imobil situat în comuna Pietroșița ai cărui proprietari sunt”.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1991 au cumpărat o casă în comna Pietroșița, care se găsea în stare avansată de degradare pentru care ulterior au obținut autorizație pentru reparații capitale, lucrările fiind terminate în 1994 – 1995. Se mai arată în acțiune că, în mod greșit, Ministerul Culturii consideră imobilul astfel edificat ca fiind fosta casă Carpețeanu, care se afla pe lista monumentelor istorice, deoarece această casă în fapt nu mai există în prezent. În dosarul nr.1315/1995, având ca obiect acțiunea reclamanților a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului Ministerul Culturii, intervenienta Ș.E., solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanți, motivat de faptul că aceștia prin reparațiile efectuate nu au respectat configurația vechiului imobil care făcea parte din rezervația complexă Dâmbovița.

Se precizează în cererea de intervenție că nerespectarea vechii configurații a clădirii și construirea fără respectarea precizărilor O.J.P.C.N. îi afectează grav imobilul vecin cu cel al reclamanților. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.722/1999 a admis acțiunea reclamanților și a constatat refuzul nejustificat al pârâților de a scoate de pe lista monumentelor istorice imobilul proprietatea reclamanților situat în comuna Pietroșița, județul Dâmbovița. Pârâții au fost obligați să efectueze scoaterea imobilului de pe această listă. Cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că „menținerea imobilului pe lista monumentelor istorice, în condițiile în care acesta și-a pierdut caracterul de monument istoric anterior datei cumpărării sale de către reclamanți, constituie un abuz al autorităților administrative”.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și intervenienta Ș.E.. Recurentul-pârât Ministerul Culturii a susținut în motivarea recursului că: - imobilul cumpărat de intimați în anul 1991 era și este inclus în lista monumentelor istorice la poziția 16 –B – 466 Casa Carpețeanu; - intimații au obținut o autorizație pentru reparații capitale, dar cu respectarea condițiilor impuse de Oficiul Județean de Protejare a Patrimoniului Cultural Național Dâmbovița, aviz de care însă nu au ținut cont, demolând practic vechea construcție; - greșit a fost respinsă excepția tardivității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990. În motivarea recursului său, recurenta-intervenientă Ș.E.

a susținut că, în mod greșit, instanța a respins cererea sa de intervenție, deoarece interesul său era justificat de faptul că edificarea unei noi construcții în locul celei vechi, fără respectarea avizului O.J.P.P.C.N. Dâmbovița, îi afectează imobilul său învecinat cu cel al intimaților. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.304-304 1 C. proc. civ. le va admite în sensul celor ce se vor arăta. Având în vedere că cererea de intervenție a fost formulată și în interesul pârâtului Ministerul Culturii (accesorie), cele două recursuri vor fi analizate împreună. Incontestabil, la data cumpărării imobilului situat în comuna Pietroșița, județul Dâmbovița, respectiv în anul 1991, de către intimații-reclamanți V.D.

și Domnica, acesta era inclus în lista monumentelor istorice la poziția 16-B-466- Casa Carpețeanu . De altfel, această împrejurare nu a fost contestată de intimați care au susținut însă, că nu au avut cunoștință de acest lucru. Susținerea intimaților este lipsită, însă de relevanță juridică în raport de obiectul acțiunii, deoarece înscrierea imobilului în lista monumentelor istorice îi definea natura și statutul juridic dobândit anterior înstrăinării sale, și menținut ca atare după vânzare. În acest sens, ministrul culturii și Comisia Națională a Monumentelor Istorice, în același an (19919 au înaintat Oficiului Județean de Protejare a Patrimoniului Cultural Național Dțâmbovița, lista monumentelor istorice din județ unde figurează și Casa Carpețeanu.

De această situație au luat cunoștință și intimații. În anul 1992 intimații-reclamanți obțin o autorizație de construcție pentru executarea unor lucrări de reparații capitale la imobilul cumpărat în condițiile mai sus arătate. La baza acestei autorizații însă a stat avizul nr.98/1992 eliberat de Consiliul Județean Dâmbovița care prevede în mod expres că „proprietarul urmează a respecta condițiile impuse de O.J.P.C.N. Dâmbovița, construcția făcând parte din rezervația complexă Pietroșița”. Cu toate acestea, intimații deși aveau autorizație pentru reparații capitale, au edificat practic un nou imobil, schimbând configurația Casei Carpețeanu și nerespectând avizul mai sus amintit.

De altfel, prin decizia civilă nr.201/R/2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a stabilit în mod irevocabil obligația intimaților de a readuce imobilul la starea inițială, „reparațiile” efectuate fiind făcute cu nerespectarea avizelor date cu privire la menținerea configurației Casei Carpețeanu. În aceste condiții, refuzul recurentei de a scoate de pe lista monumentelor istorice imobilul din comuna Pietroșița, respectiv Casa Carpețeanu, cumpărată de intimați, nu este nejustificat în sensul dispozițiilor art.1 din Legea nr.29/1990, intimații fiind aceia care prin culpa lor au modificat și transformat configurația imobilului inițial. În condițiile în care aceeași intimați au fost obligați să readucă imobilul la starea inițială, urmează ca recurenții să decidă în condițiile legii dacă imobilul mai păstrează sau nu caracteristicile unui monument istoric.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că refuzul recurentei este nejustificat și tot astfel greșit a apreciat că cererea de intervenție a recurentei Ș.E. este neîntemeiată. Interesul intervenientei în formularea cererii de intervenșie este justificat atât sub aspectul intervenției în interes propriu, cât și sub aspectul intervenției în interesul pârâtului-recurent, deoarece edificarea noii construcții fără respectarea avizelor date îi afectează imobilul proprietatea sa, iar admiterea acțiunii intimaților-reclamanți ar fi recunoscut practic legalitatea lucrărilor deja efectuate.

Cât privește motivul de recurs invocat cu privire la tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, având în vedere data înregistrării cererii de scoatere a imobilului de pe lista monumentelor istorice – 24 iulie 1997 și data introducerii acțiunii – 23 septembrie 1997. În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312 și 314 C. proc. civ., recursurile au fost admise, sentința casată și în fond acțiunea respinsă. Acțiunea introductivă fiind respinsă, cererea de intervenție este implicit admisă, intervenienta având aceeași poziție procesuală cu pârâtul Ministerul Culturii.