ÎCCJ, decizie (scj.ro #85238)

Imobil

aflat pe lista monumentelor istorice. Autorizație de construcție pentru

efectuarea unor reparații. Nerespectarea avizului conform de menținere a

configurației imobilului-monument istoric. Refuzul autorității administrative

de a scoate din categoria monumentelor istorice imobilul reparat. Legalitatea

refuzului.

Faptul că, prin reparațiile

efectuate s-a schimbat de către intimați configurația imobilului, nu este de

natură să determine scoaterea acestuia de pe lista monumentelor istorice. În

aceste condiții, refuzul autorității administrative de a scoate imobilul de pe

această listă, nu este nejustificat în sensul art.1 din Legea nr. 29/1990,

deoarece reparațiile s-au efectuat fără respectarea avizelor conforme cu

privire la menținerea configurației imobilului inițial. Cereri de intervenție.

Temeinicia cererilor.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.2583 din 8 iunie 2004

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, Secția de

contencios administrativ, reclamanții V.D. și  V. D.M. au chemat în

judecată în calitate de pârâți Ministerul Culturii și Comisia Națională a

Monumentelor Istorice, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța „să-i

recunoască dreptul constând în scoaterea din lista monumentelor istorice a unui

imobil situat în comuna Pietroșița ai cărui proprietari sunt”.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în anul 1991 au cumpărat o casă

în comna Pietroșița, care se găsea în stare avansată de degradare pentru care

ulterior au obținut autorizație pentru reparații capitale, lucrările fiind

terminate în 1994 – 1995. Se mai arată în acțiune că, în mod greșit, Ministerul

Culturii consideră imobilul astfel edificat ca fiind fosta casă Carpețeanu,

care se afla pe lista monumentelor istorice, deoarece această casă în fapt nu

mai există în prezent.

În dosarul nr.1315/1995, având ca obiect acțiunea reclamanților a formulat

cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului Ministerul

Culturii, intervenienta Ș.E., solicitând respingerea acțiunii formulate de

reclamanți, motivat de faptul că aceștia prin reparațiile efectuate nu au

respectat configurația vechiului imobil care făcea parte din rezervația

complexă Dâmbovița. Se precizează în cererea de intervenție că nerespectarea

vechii configurații a clădirii și construirea fără respectarea precizărilor

O.J.P.C.N. îi  afectează grav imobilul vecin cu cel al reclamanților.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.722/1999 a admis acțiunea

reclamanților și a constatat refuzul nejustificat al pârâților de a scoate de

pe lista monumentelor istorice imobilul proprietatea reclamanților situat în

comuna Pietroșița, județul Dâmbovița. Pârâții au fost obligați să efectueze

scoaterea imobilului de pe această listă.

Cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a  reținut în esență

că „menținerea imobilului pe lista monumentelor istorice, în condițiile în care

acesta și-a pierdut caracterul de monument istoric anterior datei cumpărării

sale de către reclamanți, constituie un abuz al autorităților administrative”.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și

intervenienta Ș.E..

Recurentul-pârât Ministerul Culturii a susținut în motivarea recursului că:

- imobilul cumpărat de intimați în anul 1991 era și este inclus în lista

monumentelor istorice la poziția 16 –B – 466 Casa Carpețeanu;

- intimații au obținut o autorizație pentru reparații capitale, dar cu

respectarea condițiilor impuse de Oficiul Județean de Protejare a Patrimoniului

Cultural Național Dâmbovița, aviz de care însă nu au ținut cont, demolând

practic vechea construcție;

- greșit a fost respinsă excepția tardivității cererii de chemare în judecată

în raport de dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990.

În motivarea recursului său, recurenta-intervenientă Ș.E. a susținut că, în mod

greșit, instanța a respins cererea sa de intervenție, deoarece interesul său

era justificat de faptul că edificarea unei noi construcții în locul celei

vechi, fără respectarea avizului O.J.P.P.C.N. Dâmbovița, îi afectează imobilul

său învecinat cu cel al intimaților.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și în raport de

dispozițiile art.304-304

1

C. proc. civ. le va admite în sensul celor

ce se vor arăta.

Având în vedere că cererea de intervenție a fost formulată și în interesul

pârâtului Ministerul Culturii (accesorie), cele două recursuri vor fi analizate

împreună.

Incontestabil, la data cumpărării imobilului situat în comuna Pietroșița,

județul Dâmbovița, respectiv în anul 1991, de către intimații-reclamanți V.D.

și Domnica,

acesta era inclus în lista monumentelor istorice la poziția

16-B-466- Casa Carpețeanu

. De altfel, această împrejurare nu a fost

contestată de intimați care au susținut însă, că nu au avut cunoștință de acest

lucru.

Susținerea intimaților este lipsită, însă de relevanță juridică în raport de

obiectul acțiunii, deoarece înscrierea imobilului  în lista monumentelor

istorice îi definea

natura și statutul juridic

dobândit anterior

înstrăinării sale, și menținut ca atare după vânzare.

În acest sens, ministrul culturii și Comisia Națională a Monumentelor Istorice,

în același an (19919 au înaintat Oficiului Județean de Protejare a

Patrimoniului Cultural Național Dțâmbovița, lista monumentelor istorice din

județ unde figurează și Casa Carpețeanu. De această situație au luat cunoștință

și intimații.     În anul 1992 intimații-reclamanți obțin o

autorizație de construcție pentru executarea unor lucrări de

reparații

capitale

la imobilul cumpărat în condițiile mai sus arătate.

La baza acestei autorizații însă a stat avizul nr.98/1992 eliberat de Consiliul

Județean Dâmbovița care prevede în mod expres că „proprietarul  urmează a

respecta condițiile impuse de O.J.P.C.N. Dâmbovița, construcția făcând parte

din rezervația complexă Pietroșița”.

Cu toate acestea, intimații deși aveau autorizație pentru reparații capitale,

au edificat practic un nou imobil, schimbând configurația Casei Carpețeanu

și  nerespectând avizul mai sus amintit.

De altfel, prin decizia civilă nr.201/R/2003 pronunțată de  Curtea de Apel

Pitești, s-a stabilit în mod

irevocabil

obligația intimaților de a

readuce imobilul la

starea inițială,

„reparațiile” efectuate fiind

făcute cu nerespectarea avizelor date cu privire la menținerea configurației

Casei Carpețeanu.

În aceste condiții, refuzul recurentei de a scoate de pe lista monumentelor

istorice imobilul din  comuna Pietroșița, respectiv Casa Carpețeanu,

cumpărată de intimați, nu este nejustificat în sensul dispozițiilor art.1 din

Legea nr.29/1990, intimații fiind aceia care prin

culpa lor

au

modificat  și transformat configurația imobilului inițial.

În condițiile în care aceeași intimați au fost obligați să readucă imobilul

la

starea inițială,

urmează ca recurenții să decidă în condițiile legii dacă

imobilul mai păstrează sau nu caracteristicile unui monument istoric.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că refuzul recurentei

este nejustificat și tot astfel greșit a apreciat că cererea de

intervenție a recurentei Ș.E. este neîntemeiată. Interesul intervenientei în

formularea cererii de intervenșie este justificat atât sub aspectul

intervenției în interes propriu, cât și sub aspectul intervenției  în

interesul pârâtului-recurent, deoarece edificarea noii construcții fără

respectarea avizelor date îi afectează imobilul proprietatea sa, iar admiterea

acțiunii intimaților-reclamanți ar fi  recunoscut practic legalitatea

lucrărilor deja efectuate.

Cât privește motivul de recurs invocat cu privire la tardivitatea introducerii

cererii de chemare în judecată, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat,

având în vedere data înregistrării cererii de scoatere a imobilului de pe lista

monumentelor istorice – 24 iulie 1997 și data introducerii acțiunii – 23

septembrie 1997.

În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.312 și 314 C.

proc. civ., recursurile au fost admise, sentința casată și în fond acțiunea

respinsă.

Acțiunea introductivă fiind respinsă, cererea de intervenție este implicit

admisă, intervenienta având aceeași poziție procesuală cu pârâtul Ministerul

Culturii.