ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3416/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 377 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 597/108/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., au fost achitați inculpații N.G.G. și G.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea asupra cecului). În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 RON. Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați aceeași inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

A fost respinsă cererea pentru plata de despăgubiri civile formulată de partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad. Au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 2 februarie 2007 a fost înregistrată - în urma declinării competenței de către Judecătoria Arad, prin Sentința penală nr. 171 din 18 ianuarie 2007 - plângerea formulată de partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad, prin reprezentantul legal R.S., împotriva ordonanței procurorului (dată în Dosarul nr. 3746/P/2005 la 13 iunie 2006) de netrimitere în judecată a inculpaților N.G.G. și G.D., plângere ce a constituit act de sesizare în condițiile art. 278 1 alin. (9) raportat la art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. ultim C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin încheierea dată în ședința publică din 20 octombrie 2006, Judecătoria Arad a desființat ordonanța procurorului și a reținut cauza pentru judecata pe fond, după care, primind constituirea de parte civilă pentru suma de 923.759,5 RON, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Din probele testimoniale administrate direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, și anume: declarația reprezentantului părții civile S.C. G.M.T. S.R.L., R.S., declarațiile inculpaților N.G. și G.D., declarațiile martorilor P.S. și C.M. și din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: cecuri, bilete la ordin și facturi, evaluate în cadrul expertizei contabile efectuată în cauză, precum și din tabelul definitiv al creanțelor întocmit în dosarul de lichidare judiciară de către D.M., tribunalul a reținut în fapt următoarele:

SC N&D P. SRL

Jebel, reprezentată de inculpata N.G. - administrator și S.C. G.M.T. S.R.L., reprezentată de R.S., au încheiat la data de 18 mai 2005 un contract pe durata unui an de zile, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de motorină. În ce privește plata prețului, în sarcina cumpărătorului SC N&D P. SRL s-a stabilit obligația de a fi efectuată într-un termen de maxim 14 zile, întârzierea fiind sancționată cu o penalitate de 1% pe zi. Atât la data încheierii contractului, cât și pe parcursul derulării acestuia, până la apariția problemelor legate de sistarea plăților de către SC N&D P. SRL, inculpata a fost administrator. Actul adițional, având ca obiect cesiunea părților sociale către K.R. a produs efecte din data de 12 decembrie 2005, când au fost efectuate formele impuse de lege (cu efect constitutiv) la O.R.C.

Timiș. În timpul executării contractului, prin negocieri directe, a fost stabilită modalitatea de efectuare a plăților, convenindu-se utilizarea ca instrumente de plată a cec-urilor și biletelor la ordin. De emiterea acestora s-au ocupat ambii inculpați, în condiții identice în ce privește completarea elementelor esențiale, inculpatului G.D. fiindu-i recunoscute atribuții identice cu cele ale inculpatei N., derivate din activitatea de administrare și reprezentare a firmei în relațiile cu partenerii de afaceri și cu instituțiile bancare. Potrivit procedurii de lucru stabilite între părți, pentru fiecare instrument de plată emis și predat vânzătoarei (prin delegați ori prin șoferi care efectuau transportul), data plății era menționată de administratorul R.S., acesta intrând în posesia biletelor la ordin și a cecurilor, anterior ivirii stării de insolvabilitate a cumpărătoarei.

Probleme majore în derularea afacerii au apărut cu ocazia livrării motorinei de către cumpărătoare, societății L.N., care a sesizat nereguli cu privire la calitate, refuzând plata, solicitând totodată înlocuirea combustibilului. Cu toate că a notificat partenerului contractual SC G.M.T. SRL Arad problemele de natură financiară, propunând totodată și dezvoltarea relațiilor comerciale cu societatea mai sus-menționată, SC N&D P. SRL a intrat în interdicție bancară, în condițiile în care instrumentele de plată lăsate în posesia lui R.S. au fost depuse în bancă, fără să poată fi onorate, din lipsa disponibilului bănesc în cont. După aceasta, societatea cumpărătoare a intrat și în procedura de lichidare judiciară, partea vătămată SC G.M.T.

SRL fiind creditor declanșator al acesteia, procedură care se derulează și în prezent prin lichidatorul judiciar D.M. Prima instanță a considerat că, în cauză nu se poate da eficiență dispozițiilor cuprinse în art. 332 C. proc. pen., referitoare la restituirea pentru refacerea urmăririi penale, deoarece schimbarea încadrării juridice dată faptei de înșelăciune s-a dispus în urma cercetării judecătorești efectuată după reținerea cauzei spre judecată. Totodată, prima instanță a considerat că SC A.O. SRL, ce a depus o cerere de constituire ca parte civilă, nu are calitate procesuală în cauză, deoarece procedura a fost declanșată și susținută doar de petenta parte vătămată SC G.M.T. SRL Arad prin depunerea plângerii penale.

Tribunalul a apreciat că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., deoarece nu au indus în eroare partea vătămată, cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust. Societatea reprezentată legal de inculpata N.G. și administrată efectiv de ambii inculpați a intrat în blocaj financiar și apoi în lichidare judiciară, în urma sistării plăților către creditori. Partea vătămată nu a făcut dovada că au fost încasați bani, care ulterior să fi fost retrași din cont sau folosiți în alt scop, iar instrumentele de plată au fost depuse în bancă chiar de către reprezentantul părții vătămate, raportat la data pe care acesta a consemnat-o, instrumentele de plată fiindu-i predate anterior de către inculpați, când afacerile firmei permiteau angajamente pe termen lung.

Având în vedere însă faptul că acest procedeu este frecvent folosit, fiind o procedură de lucru convenită între părțile contractante, s-a apreciat că fapta prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea asupra CEC-ului) nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, dispunându-se achitarea inculpaților, potrivit art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 18 1 C. pen. Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., aceiași inculpați au fost achitați pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. În ce privește acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, dat fiind temeiul pentru care s-a dispus achitarea inculpaților și față de faptul că procedura lichidării judiciare este în derulare, partea vătămată fiind înscrisă în tabloul creditorilor, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc.

pen., prima instanță a respins-o, obligarea inculpaților la plată neputând fi dispusă decât în urma atragerii răspunderii potrivit legii speciale (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței). Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă SC G.M.T. SRL Arad, care a solicitat condamnarea celor doi inculpați și obligarea lor la plata despăgubirilor, conform constituirii de parte civilă. Prin Decizia penală nr. 65/A din 19 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL Arad. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă SC G.M.T. SRL Arad prin lichidator SC E.A., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de apel. Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de partea civilă recurentă și a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL Arad prin lichidator SC E. Arad este nefondat, pentru următoarele considerente: Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în sarcina inculpaților nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., deoarece aceștia nu au acționat cu intenția de a induce în eroare partea vătămată și prin aceasta de a obține un folos material injust, în acest sens fiind relațiile contractuale existente între părți, durata acestora, faptul că partea vătămată SC G.M.T.

SRL Arad a fost notificată de firma inculpaților (SC N&D P. SRL Jebel) cu privire la problemele financiare pe care această societate le avea.

SC N&D P. SRL

Jebel a intrat în blocaj financiar și apoi în lichidare judiciară, ca urmare a faptului că nu a mai putut achita datoriile către creditori. Inculpații nu au efectuat nicio manoperă de inducere în eroare a părții vătămate, iar în cauză nu s-a dovedit că aceștia ar fi încasat bani, pe care ulterior să-i fi retras din cont sau să-i fi folosit în alt scop. Neexecutarea unei obligații contractuale nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, dacă nu se face dovada că părții vătămate i-au fost ascunse, cu rea-credință, anumite aspecte care, dacă ar fi fost cunoscute de aceasta, nu ar fi condus la încheierea convenției în condițiile și în termenii în care aceasta a fost încheiată.

În consecință, în mod corect, ambele instanțe au apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fiind însă întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea asupra cecului), deoarece s-au constatat nereguli cu privire la completarea instrumentelor de plată (nefiind trecută data la care era scadentă plata). De altfel, în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte și prin Decizia în interesul legii nr. 9/2005, statuându-se că, ori de câte ori beneficiarul are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperii cecului la tras, astfel că lipsește elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin. (1) C. pen., fapta constituie infracțiunea prevăzută în art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

În ce privește infracțiunea prevăzută de legea cecului, deși s-a constatat că prin acțiunile lor inculpații au încălcat dispozițiile art. 1 din aceeași lege, deoarece nu au completat toate datele esențiale pentru valabilitatea instrumentului de plată și anume nu au scris data la care acesta era scadent, date fiind condițiile concrete în care au lucrat, derivate dintr-o procedură de lucru convenită de părți și la care recurg majoritatea agenților economici, prima instanță în mod corect a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de cei doi inculpați fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Totodată, având în vedere că în sarcina inculpaților s-a reținut numai infracțiunea la legea cecului, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și faptul că este declanșată procedura lichidării judiciare, unde partea vătămată este înscrisă pe tabloul creditorilor, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanțe - de fond și apel - nu au acordat despăgubiri părții civile SC G.M.T. SRL Arad. Acțiunea civilă formulată de această parte nu este admisibilă în fața instanței penale întrucât, pe de o parte, infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol și, ca atare, nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material, iar pe de altă parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu, astfel încât în cazul admiterii acțiunii civile s-ar ajunge în situația ca partea să obțină două titluri pentru aceeași creanță.

Conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, reglementează aspecte referitoare la emiterea și forma cecului, precum și transmiterea acestuia. Scopul acestor incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalități care ar prejudicia beneficiarul. Infracțiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existența lor nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale, deoarece protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilității acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relațiile comerciale.

În cazul săvârșirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituția bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acțiunea de emitere a cecului fără respectarea condițiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea dispozițiilor legale. Ca urmare, infracțiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale. De altfel, instanța supremă a statuat anterior în această materie, prin Decizia în interesul legii nr. 43/2008, că infracțiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele și, ca atare, în cazul unor asemenea infracțiuni instanța învestită cu judecarea acțiunii penale nu este competentă să soluționeze și acțiunea civilă alăturată celei penale.

Mai este de observat că, în cazul infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, situația-premisă este dată de existența unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate. De aceea, în cazul săvârșirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea obligației asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale. Este firesc, deci, ca în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii să aibă la dispoziție numai acțiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu și acțiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.

De altfel, o asemenea soluție se impune și pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu. Or, față de aceste dispoziții legale, chiar și în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea condițiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să își poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăși punerea în executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie. În aceste condiții, alăturarea acțiunii civile celei penale ar duce, prin soluționarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care soluționează acțiunea civilă și cecul însuși), ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, obținerea unui titlu executoriu pe calea acțiunii civile alăturate celei penale nici nu și-ar justifica utilitatea, cât timp hotărârea ce s-ar pronunța în această privință nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menționat în cecul perfect valabil și executoriu. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC E. Arad împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpații N.G. și G.D. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați N.G.

și G.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC E. Arad împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpații N.G. și G.D. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați N.G. și G.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.