ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3416/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3416/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 377 din 26 noiembrie

2008, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 597/108/2007, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b

1

) C.

proc. pen., au fost achitați inculpații N.G.G. și G.D., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea

asupra cecului).

În baza art. 91 lit.

c) C. pen., s-a aplicat fiecărui inculpat sancțiunea cu caracter administrativ

a amenzii în sumă de 500 RON.

Potrivit art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost

achitați aceeași inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

A fost respinsă

cererea pentru plata de despăgubiri civile formulată de partea vătămată SC

G.M.T. SRL Arad.

Au fost obligați

inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de câte 200

RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 2

februarie 2007 a fost înregistrată - în urma declinării competenței de către

Judecătoria Arad, prin Sentința penală nr. 171 din 18 ianuarie 2007 - plângerea

formulată de partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad, prin reprezentantul legal

R.S., împotriva ordonanței procurorului (dată în Dosarul nr. 3746/P/2005 la 13

iunie 2006) de netrimitere în judecată a inculpaților N.G.G. și G.D., plângere

ce a constituit act de sesizare în condițiile art. 278

1

alin. (9)

raportat la art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul

săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. ultim

C. pen. și art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Prin încheierea dată

în ședința publică din 20 octombrie 2006, Judecătoria Arad a desființat

ordonanța procurorului și a reținut cauza pentru judecata pe fond, după care,

primind constituirea de parte civilă pentru suma de 923.759,5 RON, a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune în

convenții, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5)

C. pen., declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Arad.

Din probele testimoniale

administrate direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, și

anume: declarația reprezentantului părții civile S.C. G.M.T. S.R.L., R.S.,

declarațiile inculpaților N.G. și G.D., declarațiile martorilor P.S. și C.M. și

din înscrisurile depuse la dosar, respectiv: cecuri, bilete la ordin și

facturi, evaluate în cadrul expertizei contabile efectuată în cauză, precum și

din tabelul definitiv al creanțelor întocmit în dosarul de lichidare judiciară

de către D.M., tribunalul a reținut în fapt următoarele:

SC N&D P. SRL

Jebel, reprezentată de inculpata N.G. - administrator și S.C. G.M.T. S.R.L.,

reprezentată de R.S., au încheiat la data de 18 mai 2005 un contract pe durata

unui an de zile, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de motorină. În ce privește

plata prețului, în sarcina cumpărătorului SC N&D P. SRL s-a stabilit

obligația de a fi efectuată într-un termen de maxim 14 zile, întârzierea fiind

sancționată cu o penalitate de 1% pe zi.

Atât la data

încheierii contractului, cât și pe parcursul derulării acestuia, până la

apariția problemelor legate de sistarea plăților de către SC N&D P. SRL,

inculpata a fost administrator. Actul adițional, având ca obiect cesiunea

părților sociale către K.R. a produs efecte din data de 12 decembrie 2005, când

au fost efectuate formele impuse de lege (cu efect constitutiv) la O.R.C.

Timiș.

În timpul executării

contractului, prin negocieri directe, a fost stabilită modalitatea de efectuare

a plăților, convenindu-se utilizarea ca instrumente de plată a cec-urilor și

biletelor la ordin. De emiterea acestora s-au ocupat ambii inculpați, în

condiții identice în ce privește completarea elementelor esențiale,

inculpatului G.D. fiindu-i recunoscute atribuții identice cu cele ale

inculpatei N., derivate din activitatea de administrare și reprezentare a

firmei în relațiile cu partenerii de afaceri și cu instituțiile bancare.

Potrivit procedurii

de lucru stabilite între părți, pentru fiecare instrument de plată emis și

predat vânzătoarei (prin delegați ori prin șoferi care efectuau transportul),

data plății era menționată de administratorul R.S., acesta intrând în posesia

biletelor la ordin și a cecurilor, anterior ivirii stării de insolvabilitate a

cumpărătoarei.

Probleme majore în

derularea afacerii au apărut cu ocazia livrării motorinei de către

cumpărătoare, societății L.N., care a sesizat nereguli cu privire la calitate,

refuzând plata, solicitând totodată înlocuirea combustibilului.

Cu toate că a

notificat partenerului contractual SC G.M.T. SRL Arad problemele de natură

financiară, propunând totodată și dezvoltarea relațiilor comerciale cu

societatea mai sus-menționată, SC N&D P. SRL a intrat în interdicție

bancară, în condițiile în care instrumentele de plată lăsate în posesia lui

R.S. au fost depuse în bancă, fără să poată fi onorate, din lipsa

disponibilului bănesc în cont. După aceasta, societatea cumpărătoare a intrat

și în procedura de lichidare judiciară, partea vătămată SC G.M.T. SRL fiind

creditor declanșator al acesteia, procedură care se derulează și în prezent

prin lichidatorul judiciar D.M.

Prima instanță a

considerat că, în cauză nu se poate da eficiență dispozițiilor cuprinse în art.

332 C. proc. pen., referitoare la restituirea pentru refacerea urmăririi

penale, deoarece schimbarea încadrării juridice dată faptei de înșelăciune s-a

dispus în urma cercetării judecătorești efectuată după reținerea cauzei spre

judecată.

Totodată, prima

instanță a considerat că SC A.O. SRL, ce a depus o cerere de constituire ca

parte civilă, nu are calitate procesuală în cauză, deoarece procedura a fost

declanșată și susținută doar de petenta parte vătămată SC G.M.T. SRL Arad prin

depunerea plângerii penale.

Tribunalul a apreciat

că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.,

deoarece nu au indus în eroare partea vătămată, cu scopul de a obține pentru

sine sau pentru altul un folos material injust. Societatea reprezentată legal

de inculpata N.G. și administrată efectiv de ambii inculpați a intrat în blocaj

financiar și apoi în lichidare judiciară, în urma sistării plăților către

creditori. Partea vătămată nu a făcut dovada că au fost încasați bani, care

ulterior să fi fost retrași din cont sau folosiți în alt scop, iar

instrumentele de plată au fost depuse în bancă chiar de către reprezentantul

părții vătămate, raportat la data pe care acesta a consemnat-o, instrumentele

de plată fiindu-i predate anterior de către inculpați, când afacerile firmei

permiteau angajamente pe termen lung.

Având în vedere însă

faptul că acest procedeu este frecvent folosit, fiind o procedură de lucru

convenită între părțile contractante, s-a apreciat că fapta prevăzută de art.

84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea asupra CEC-ului) nu prezintă

gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, dispunându-se

achitarea inculpaților, potrivit art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.,

raportat la art. 18

1

C. pen.

Totodată, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

aceiași inculpați au fost achitați pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C.

pen.

În ce privește

acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, dat fiind temeiul pentru care s-a

dispus achitarea inculpaților și față de faptul că procedura lichidării

judiciare este în derulare, partea vătămată fiind înscrisă în tabloul

creditorilor, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a

respins-o, obligarea inculpaților la plată neputând fi dispusă decât în urma

atragerii răspunderii potrivit legii speciale (Legea nr. 85/2006 privind

procedura insolvenței).

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat apel partea civilă SC G.M.T. SRL Arad,

care a solicitat condamnarea celor doi inculpați și obligarea lor la plata

despăgubirilor, conform constituirii de parte civilă.

Prin Decizia penală

nr. 65/A din 19 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL

Arad.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta parte civilă la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă SC G.M.T. SRL Arad

prin lichidator SC E.A., care a reiterat motivele invocate în fața instanței de

apel.

Examinând decizia

atacată, prin prisma criticilor formulate de partea civilă recurentă și a

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL Arad

prin lichidator SC E. Arad este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul

administrat în cauză rezultă că în sarcina inculpaților nu se poate reține săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.

215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., deoarece aceștia nu au acționat cu

intenția de a induce în eroare partea vătămată și prin aceasta de a obține un

folos material injust, în acest sens fiind relațiile contractuale existente

între părți, durata acestora, faptul că partea vătămată SC G.M.T. SRL Arad a

fost notificată de firma inculpaților (SC N&D P. SRL Jebel) cu privire la

problemele financiare pe care această societate le avea.

SC N&D P. SRL

Jebel a intrat în blocaj financiar și apoi în lichidare judiciară, ca urmare a

faptului că nu a mai putut achita datoriile către creditori. Inculpații nu au

efectuat nicio manoperă de inducere în eroare a părții vătămate, iar în cauză

nu s-a dovedit că aceștia ar fi încasat bani, pe care ulterior să-i fi retras

din cont sau să-i fi folosit în alt scop.

Neexecutarea unei

obligații contractuale nu poate constitui infracțiunea de înșelăciune, dacă nu

se face dovada că părții vătămate i-au fost ascunse, cu rea-credință, anumite

aspecte care, dacă ar fi fost cunoscute de aceasta, nu ar fi condus la

încheierea convenției în condițiile și în termenii în care aceasta a fost

încheiată.

În consecință, în mod

corect, ambele instanțe au apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

fiind însă întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (legea asupra cecului), deoarece s-au

constatat nereguli cu privire la completarea instrumentelor de plată (nefiind

trecută data la care era scadentă plata).

De altfel, în acest

sens s-a pronunțat Înalta Curte și prin Decizia în interesul legii nr. 9/2005,

statuându-se că, ori de câte ori beneficiarul are cunoștință, în momentul

emiterii, că nu există disponibilul necesar acoperii cecului la tras, astfel că

lipsește elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut prin art. 215 alin.

(1) C. pen., fapta constituie infracțiunea prevăzută în art. 84 din Legea nr.

59/1934, iar nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C.

pen.

În ce privește

infracțiunea prevăzută de legea cecului, deși s-a constatat că prin acțiunile

lor inculpații au încălcat dispozițiile art. 1 din aceeași lege, deoarece nu au

completat toate datele esențiale pentru valabilitatea instrumentului de plată

și anume nu au scris data la care acesta era scadent, date fiind condițiile

concrete în care au lucrat, derivate dintr-o procedură de lucru convenită de

părți și la care recurg majoritatea agenților economici, prima instanță în mod

corect a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, față de cei doi inculpați fiind suficientă aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ.

Totodată, având în

vedere că în sarcina inculpaților s-a reținut numai infracțiunea la legea

cecului, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea

nr. 59/1934 și faptul că este declanșată procedura lichidării judiciare, unde

partea vătămată este înscrisă pe tabloul creditorilor, Înalta Curte constată

că, în mod corect, ambele instanțe - de fond și apel - nu au acordat

despăgubiri părții civile SC G.M.T. SRL Arad.

Acțiunea civilă

formulată de această parte nu este admisibilă în fața instanței penale

întrucât, pe de o parte, infracțiunile prevăzute de art. 84 din Legea nr.

59/1934, cu modificările și completările ulterioare, sunt infracțiuni de

pericol și, ca atare, nu sunt susceptibile să producă un prejudiciu material,

iar pe de altă parte, cecul refuzat la plată constituie titlu executoriu,

astfel încât în cazul admiterii acțiunii civile s-ar ajunge în situația ca

partea să obțină două titluri pentru aceeași creanță.

Conținutul

infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și

completările ulterioare, reglementează aspecte referitoare la emiterea și forma

cecului, precum și transmiterea acestuia.

Scopul acestor

incriminări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii cecurilor fără

provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalități care ar

prejudicia beneficiarul.

Infracțiunile

reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare,

denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato

sensu. Existența lor nu necesită producerea unor consecințe patrimoniale,

deoarece protejează numai relațiile sociale referitoare la operațiunile cu

cecuri în vederea asigurării credibilității acestor instrumente de plată, cu

rol deosebit în relațiile comerciale.

În cazul săvârșirii

unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituția bancară a cărei

credibilitate a fost periclitată prin acțiunea de emitere a cecului fără

respectarea condițiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu încălcarea

dispozițiilor legale.

Ca urmare,

infracțiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările și

completările ulterioare, sunt infracțiuni de pericol, iar scopul acestei

incriminări este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu

acoperirea vreunei pagube materiale.

De altfel, instanța

supremă a statuat anterior în această materie, prin Decizia în interesul legii

nr. 43/2008, că infracțiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin

ele însele și, ca atare, în cazul unor asemenea infracțiuni instanța învestită

cu judecarea acțiunii penale nu este competentă să soluționeze și acțiunea

civilă alăturată celei penale.

Mai este de observat

că, în cazul infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 84 din Legea nr.

59/1934, cu modificările și completările ulterioare, situația-premisă este dată

de existența unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca

instrument de plată, reprezintă o garanție a îndeplinirii obligațiilor asumate

de debitori prin contractele comerciale încheiate.

De aceea, în cazul

săvârșirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată

este determinat de neexecutarea obligației asumate de către debitorul-inculpat

prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu

încălcarea legii penale.

Este firesc, deci, ca

în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii să aibă

la dispoziție numai acțiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu și

acțiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată

celei penale.

De altfel, o asemenea

soluție se impune și pentru că, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin.

(1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările și completările ulterioare, cecul are

valoare de titlu executoriu.

Or, față de aceste

dispoziții legale, chiar și în cazul în care cecul a fost emis cu nerespectarea

condițiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este

necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să își

poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăși punerea în

executare silită a cecului după o prealabilă învestire cu formulă executorie.

În aceste condiții,

alăturarea acțiunii civile celei penale ar duce, prin soluționarea (în ipoteza

admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care

soluționează acțiunea civilă și cecul însuși), ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare,

obținerea unui titlu executoriu pe calea acțiunii civile alăturate celei penale

nici nu și-ar justifica utilitatea, cât timp hotărârea ce s-ar pronunța în

această privință nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menționat în

cecul perfect valabil și executoriu.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC E. Arad împotriva

Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, privind pe inculpații N.G. și G.D.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de

1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați N.G. și G.D., se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă SC G.M.T. SRL prin lichidator SC

E. Arad împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 19 mai 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, privind pe inculpații N.G. și G.D.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 1.000 RON, din care sumele de câte 300 RON,

reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații

inculpați N.G. și G.D., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2009.