ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 618/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 16 martie

2005 a Tribunalului Constanța, inculpatul B.D.D. a fost condamnat pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- participație improprie la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la

art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 6 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- participație improprie la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prevăzută de art.

31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(2), art. 76 lit. e) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 luni

închisoare;

- fals material în înscrisuri oficiale

prevăzută de art. 288 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76

lit. e) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- uz de fals prevăzută de art. 74 alin. (2), art.

76 lit. e) și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (l) C. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998

C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă

3.620.000.000 lei către partea civilă SC D.I. SRL Arad prin reprezentant D.C.O.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus

desființarea totală a facturii fiscale nr. 1184164 din 18 decembrie 2002 și a

avizului de însoțire marfă nr. 0534665 din 18 decembrie 2002, precum și a

scrisorilor de trăsură.

În baza art. 189 și 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 5.100.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, următoarele:

Inculpatul B.D.D. și-a atribuit calitatea mincinoasă

de administrator al SC T.O.C.C. SRL Crucea, jud. Constanța.

În luna decembrie 2002, inculpatul 1-a

determinat pe martorul M.G. (administratorul de drept al firmei și care nu a

cunoscut adevărata intenție a inculpatului) să-l inducă în eroare pe

reprezentantul SC D.I. SRL Arad căruia i-a livrat reziduri petroliere în loc de

combustibil ușor tip III, astfel cum se negociase și facturase, pentru suma de

3.620.000.000 lei.

Inculpatul a întocmit și semnat în fals

documentele însoțitoare ale mărfii livrate.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au

fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces-verbal de consemnare a denunțului, actele constitutive ale societăților

comerciale, factura fiscală și documentele de însoțire a mărfii, documente de

analiză a mărfii și certificat de inspecție, fila C.E.C. și ordine de plată,

declarațiile martorilor N.A., M.G. și ale părții civile.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală

nr. 160 din 10 iunie 2005, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința

pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că prima instanță a

citat în mod greșit partea civilă, la o altă adresă decât cea reală.

În rejudecare, Tribunalul Constanța a reținut

aceeași situația de fapt și, având în vedere probele administrate, a dispus,

prin sentința penală nr. 453 din 19 octombrie 2006, condamnarea inculpatului

pentru infracțiunile arătate mai sus, la aceleași pedepse, astfel că B.D.D. va

executa, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în

condițiile art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat la plata către

partea civilă SC D.I. SRL Arad, prin lichidator judiciar SC E. SA Arad, la

plata sumei de 3.369.607.169 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a dispus anularea actelor falsificate.

Inculpatul a fost obligat la 14.100.000 lei

(RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sentința a fost apelată de inculpat care a

solicitat să se constate că este nevinovat, deoarece nu a avut intenția de a înșela,

iar partea civilă nu a suferit niciun prejudiciu și a fost de acord cu

înscrierea unor mențiuni nereale în documentele mărfii întrucât unitatea de

transport nu permitea asemenea produse.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală

nr. 155 din 24 octombrie 2007, a admis apelul inculpatului, a desființat

sentința instanței de fond și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(2), art. 76 lit. e) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76

lit. e) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia 1-a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Inculpatul va executa, în final, 6 ani

închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost

menținute.

Instanța de control judiciar a avut în vedere

faptul că documentele de transport au fost emise de o societate comercială și

nu de o autoritate publică, instituție publică ori o altă instituție din cele

prevăzute de art. 145 C. pen., astfel că ele nu se încadrează în înscrisurile

oficiale, obiect al infracțiunii prevăzută de art. 288 C. pen., tipizarea lor

neconferindu-le caracter oficial.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs,

în termen legal, inculpatul B.D.D., invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 9, 18 și 14 C. proc. pen.

l. Printr-un prim motiv de recurs, s-a

susținut că motivarea hotărârii instanței de apel contrazice dispozitivul

acesteia, pentru ca, în final, dispozitivul să nu se mai înțeleagă.

S-a arătat că instanța de apel, în

considerentele deciziei, a precizat că va proceda la schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 290 C. pen., pentru ca, în dispozitiv, schimbarea de

încadrare juridică să privească și infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.,

rezultând o infracțiune unică, cea prevăzută de art. 290 C. pen.

S-a mai arătat că tehnica juridică de

redactare a minutei de către instanța de apel este deficitară, nefiind clar ce

pedepse au fost contopite, în condițiile în care au fost menținute și unele din

dispozițiile sentinței instanței de fond, astfel că există riscul de a se

înțelege greșit ce pedeapsă urmează să execute inculpatul.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

grava eroare de fapt comisă de instanțele de judecată care au reținut că partea

civilă nu a recuperat contravaloarea prețului achitat, prejudiciul creat fiind

evident.

În realitate, părțile au convenit, reducând

prețul la valoarea avansului plătit, preț recuperat de cumpărător prin

revânzarea produsului petrolier.

În consecință, neexistând prejudiciu, nu sunt

întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

S-a mai susținut că în cauză nu sunt

întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals, întrucât

inculpatul nu și-a atribuit nicio calitate oficială, ci doar a inscripționat

niște date copiate din documentele de transport ale mărfii.

Pentru aceste motive, s-a solicitat casarea

ambelor hotărâri judecătorești și achitarea inculpatului pentru toate

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispozițiilor art.

10 lit. d) C. proc. pen.

solicitat reducerea mai accentuată a cuantumului pedepsei aplicate, printr-o

mai mare eficiență conferită dispozițiilor art. 74 alin. (2

1

) C.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că acesta este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în

continuare:

l. Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanța de apel a reținut corect

situația de fapt și a dat faptelor săvârșite de inculpat încadrarea juridică

legală și temeinică.

Hotărârea instanței de apel este motivată în

fapt și în drept, neexistând neclarități sau contraziceri între motivarea

hotărârii și dispozitivul acesteia.

Instanța de apel a constatat în mod întemeiat

că documentele de transport pe calea ferată nu constituie înscrisuri oficiale

în sensul cerut de dispozițiile articolului nr. 288 C. pen., ele fiind doar

înscrisuri sub semnătură privată emise de o societate comercială căreia nu îi

sunt aplicabile dispozițiile art. 145 C. pen.

Cum inculpatul a și folosit înscrisul sub

semnătură privată falsificat prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare

adevărului, la data de 18 decembrie 2002, fapta sa constituie infracțiunea de

fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 290 C. pen.

Deoarece această infracțiune absoarbe în

conținutul său constitutiv și acțiunea de folosire a înscrisului falsificat ori

de încredințare spre folosire altei persoane, în vederea producerii unei

consecințe juridice, în mod legal instanța de apel a schimbat încadrarea

juridică a infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin.

(l) și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., într-o singură infracțiune,

aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (l)

C. pen.

Pentru această faptă, reținându-se și

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., inculpatul B.D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni

închisoare.

Această pedeapsă a fost contopită, potrivit

cu dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cu pedepsele

aplicate de instanța de fond de 6 ani închisoare și, respectiv, 5 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 215 alin. (l), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(2), art. 76 alin. (l) lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 31 alin. (2) C.

pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit.

e) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni

închisoare.

Menținerea celorlalte dispoziții ale

sentinței se referă la pedeapsa complementară, arestare, rezolvarea laturii

civile.

Înalta Curte constată că dispozițiile

deciziei sunt clare și că nu există riscul de a se înțelege greșit conținutul

acestora, astfel cum a susținut recurentul-inculpat, motiv pentru care va

respinge, ca nefondată, această critică.

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată atâta timp cât inculpatul B.D.D. a întocmit și semnat în

fals factura fiscală nr. 11841864 și avizul de însoțire a mărfii nr. 05344665

din 18 decembrie 2002 către reprezentantul părții civile SC D.I. SRL Arad.

Inculpatul și-a atribuit în aceste documente

o calitate neconformă cu adevărul, aceea de reprezentant al SC T.O.C.C. SRL

Crucea, și a înscris un alt produs în actele de însoțire a mărfii decât cel

real.

Instanța de apel a constatat în mod întemeiat

și săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de înșelăciune.

Inculpatul l-a indus în eroare pe

reprezentantul părții civile atât cu privire la calitatea produsului vândut,

cât și la calitatea sa de administrator al firmei furnizoare, a făcut demersuri

de a-l împiedica pe cumpărător să testeze cu mijloace științifice produsul

petrolier, determinându-l să accepte un test empiric, a încasat plata, deși

știa că aceasta era superioară valorii reale a mărfii și a dispărut cu banii,

sustrăgându-se apoi urmăririi penale și cercetării judecătorești.

Recursul inculpatului se dovedește însă a fi

întemeiat cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Deși inculpatul a susținut în mod constant că

modul de calcul al prejudiciului ce i s-a reținut în sarcină este greșit și că,

din această cauză, hotărârea judecătorească prin care a fost obligat la plata

sumei de 3.369.607.169 lei cu titlu de despăgubiri civile inițiază o îmbogățire

fără justă cauză în favoarea SC D.I. SRL Arad, instanța nu a lămurit această

cerere, dispunând condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni materiale, de

rezultat, fără să fi stabilit în mod temeinic și legal prejudiciul cauzat.

Înalta Curte constată că la dosarul instanței

de fond, Tribunalul Constanța nr. 1344/2005, volumul

II,

se

află situația documentelor extrase din arhiva părții civile SC D.I. SRL Arad

referitoare la relațiile comerciale avute cu SC T.O.C.C. SRL Crucea, de puse de

administratorul lichidator al primeia, SC E. SA Arad.

Din analiza acestor documente rezultă că

prejudiciul cauzat părții civile este de 4.398.912.955 lei (ROL) și constă în

valoarea plăților efectuate, cheltuielile de recondiționare a mărfii, alte

cheltuieli necesare (transport, expertizare marfă, etc.); din această sumă,

partea civilă a recuperat 3.663.080.514 lei (ROL), valorificând marfa astfel

achiziționată de la SC T.O.C.C. SRL Crucea.

Rezultă, așadar, că prejudiciul nerecuperat

de partea civilă este de 735.832.441 lei (ROL), sumă la care Înalta Curte îl va

obliga pe inculpat către partea civilă, prin lichidatorul SC E. SA Arad.

inculpatului B.D.D. s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Instanța a apreciat asupra cuantumului

pedepsei prin prisma pericolului social concret al faptelor comise, modalitatea

de operare și scopul urmărit, ținând seama însă și de datele personale ale

inculpatului care este recidivist, anterior săvârșind fapte din aceeași sferă

infracțională [(art. 289, 291, 215 alin. (l), (2) și (3) C. pen., art. 26 C.

pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994)].

Circumstanțele atenuante reținute în favoarea

inculpatului în primul ciclu procesual au fost corect menținute, căile de atac

fiind exercitate numai de acesta, și ele au condus la coborârea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege; coborârea pedepsei sub cuantumul stabilit de

6 ani închisoare nu este justificată și nici oportună în raport de necesitatea

asigurării realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei stabilite de art.

52 C. pen.

Pentru aceste motive, critica formulată de

inculpat prin motivele de recurs și întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată.

Așa fiind,

în

considerarea din oficiu a cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatului și va casa

hotărârile pronunțate numai cu privire la greșita soluționare a laturii civile,

dispunând obligarea inculpatului la plata prejudiciului nerecuperat de 735.832.441

lei (ROL) către partea civilă, din totalul prejudiciului penal cauzat de

4.398.912.955 lei.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi

menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat

pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.D.D.

împotriva deciziei penale nr. 155 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 453 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța numai cu privire

la soluționarea laturii civile a cauzei.

Constată că din prejudiciul cauzat, în sumă

de 4.398.912.955 lei (ROL), a fost recuperată de partea civilă suma de

3.663.080.514 lei (ROL).

Obligă pe inculpat la plata sumei de

735.832.441 lei (ROL) către partea civilă SC D.I. SRL Arad, prin lichidator SC E.

SA, reprezentând diferența de prejudiciu nerecuperat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

februarie 2008.