ÎCCJ, decizie (scj.ro #82464)

Restituirea imobilului de către stat. Cerere fondată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001. Persoana îndreptățită să ceară restituirea

Cuprins pe materii

: Drept civil. Legea

nr. 10/2001

Index

alfabetic :

Drept civil

-

Proprietate preluată abuziv de stat

-

Restituirea proprietății preluată abuziv de stat

-

Calitate procesuală activă în acțiunea de restituire

Legea

nr. 10/2001

Numai proprietarul deposedat

de stat și moștenitorii săi pot cere restituirea imobilului, astfel cum rezultă

din art. 3 și 4 dinLegea nr. 10/2001, iar nu și persoana căreia i s-a vândut

bunul.

Secția civilă, decizia nr. 3562 din 12

mai 2004

Prin contestație, A.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu

S.C. Neptun–Olimp S.A., anularea dispoziției nr. 11/19 septembrie 2002 prin

care s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil

situat în orașul Eforie Sud,  Județul Constanța.

În motivarea contestației s-a arătat că imobilul a fost în

proprietatea soților P.G.C. și P.A., iar moștenitorul acestora P.C., a vândut

bunul  către reclamantă, aceasta fiind, deci, succesoare în drepturi; prin

decizia contestată, intimata a respins însă  cererea de restituire în

natură a imobilului, apreciindu-se că reclamanta nu este o persoană

îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1380 din 17

decembrie 2002, a respins contestația, reținând, în esență, că în raport cu

prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 și art. 4 alin. (2)

din aceeași lege, reclamanta nu are calitate de moștenitor fiind  un

succesor cu titlu particular în baza contractului de vânzare perfectat cu

moștenitorul fostului proprietar.

Prin decizia civilă nr. 30 din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel

Constanța a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a

schimbat-o în sensul că a dispus anularea dispoziției nr.  11/19

septembrie 2002 emisă de  S.C. Neptun-  Olimp S.A.

și

a obligat pe pârâta RAAPPS București – SRP Neptun (SC Neptun Olimp

SA) să restituie în natură reclamantei imobilul compus din construcție (Vila

Plaja) cu destinația de locuință și teren în suprafață de 300 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1027/21 iunie 2000, vânzătorul P.C. a înstrăinat apelantei imobilul în litigiu,

cunoscut sub denumirea de Vila Plaja, în contract stipulându-se că bunul vândut

este dobândit prin moștenirea și în baza unei hotărâri judecătorești

definitive, judecata recursului promovat împotriva acestei hotărâri fiind

suspendată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ca urmare, cumpărătoarea a devenit succesorul de drept al

imobilului, având calitatea de persoană îndreptățită, care poate folosi calea

procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, ce nu interzice expres acest lucru,

aflându-se în prezența retractului litigios prevăzut de dispozițiile art. 1402

– 1404 C. civ. – prin ale cărui efecte dobânditorul se substituie în drepturile

vânzătorului.

Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.

Calitatea de proprietar al imobilului aparținea numitului P.C.

care putea, ca persoană îndreptățită, să ceară restituirea imobilului pe calea Legii

nr. 10/2001, dreptul fiindu-i  recunoscut acestuia, potrivit dreptului

comun, prin sentința civilă nr. 5803/1998 a Judecătoriei Constanța, rămasă

definitivă prin decizia civilă nr. 2818/1999 a Tribunalului Constanța.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1027/21 iunie 2000, P.C. a înstrăinat reclamantei imobilul în litigiu, actul

juridic  cuprinzând mențiunile privind modul de dobândire a dreptului de

proprietate de către vânzător, inclusiv împrejurarea după care cauza în care

s-a pronunțat sentința nr.  5803/1998 se află în recurs.

Această împrejurare este însă o chestiune care interesează,

părțile contractante, fiind vorba de efectele juridice pe care un

asemenea act, cu un astfel de obiect, le produce între părți, neputându-se reține,

în raport cu un terț existența unui retract litigios, astfel cum apreciază

instanța de apel. Aceasta fie și numai pentru că, printre altele,

retractul litigios, prin definiție, reprezintă manifestarea unilaterală de

voință prin care debitorul unui drept litigios – care a fost transmis de către

creditor unei alte persoane, printr-o creare de creanță cu titlu oneros – poate

să stingă litigiul și totodată obligația sa, oferind cesionarului – noul său

creditor -, suma cu care el a plătit efectiv cedantului creanța respectivă.

Or, în speță,  nu suntem într-o asemenea ipoteză, în

realitate fiind vorba numai de vânzare-cumpărarea unor drepturi litigioase, în

principal, față de cadrul procesual existent, a dreptului de a recurge, în

calitate de eventual proprietar, la procedura restituirii în natură a unui

imobil, în condițiile Legii nr. 10/2001.

În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, este

de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda

măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate

abuziv în perioada de referință.

În acest sens, în art. 3 din lege, legiuitorul definește

persoanele îndreptățite la aceasta, categoriile respective fiind enumerate

limitativ, restrictiv, deci, în ce interesează, prevăzându-se că sunt

îndreptățite, persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a

imobilului. Singura excepție este prevăzută în art. 4 din lege, potrivit alin.

(2), de prevederile legii beneficiind și moștenitorii persoanei fizice

îndreptățite. Este vorba desigur de cei îndreptățiți, prin moștenire

legală sau testamentară, împrejurare ce rezultă din economia legii și din

Normele metodologice de aplicare a acesteia – pct. 4.2. – 4.4.

Așadar, chiar dacă reclamanta se consideră a fi un succesor cu

titlu particular, al imobilului în litigiu, în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare amintit, nu se poate considera persoană îndreptățită, în

condițiile și în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea recurge la procedura

acestei legi în vederea restituirii în natură a imobilului.

Cum prezenta judecată nu privește valabilitatea și efectele

juridice între părți, ale actului respectiv, nimic nu îl împiedică pe actualul

reclamant să dea curs, pe orice cale, împlinirii acestor efecte.

Față de cele arătate, recursul a fost admis, cu modificarea

corespunzătoare a hotărârii atacate.