ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 266 din 12 octombrie

2009, Tribunalul Mehedinți a respins, ca nefondată, cererea formulată de

revizuentul F.N., prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 375 din

21 noiembrie 2007 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

31 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova.

S-a reținut, în

esență, că motivele invocate de revizuent care a susținut că este nevinovat,

dorind să propună probe noi în apărare și a solicitat reducerea pedepsei - nu

se încadrează în nici unul dintre cazurile limitativ și expres prevăzute de

dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., probele noi nefiind incluse în

ipoteza prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea, s-a

reținut că nici solicitarea reducerii pedepsei, din cauza vârstei sau stării de

boală a revizuentului nu poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri

penale intrată în autoritate de lucru judecat.

Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 14

din 22 ianuarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul

condamnat.

Împotriva acestei

decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, că dispozițiile art. 394 lit. a) C.

proc. pen. nu sunt incidente în cauză și nu impun revizuirea sentinței penale

atacate.

Din economia textului

de lege sus-menționat, rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse

revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege:

faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe.

Or, împrejurările

invocate de revizuent nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună

revizuirea sentinței atacate, întrucât au fost avute în vedere de instanțe, în

cursul cercetării judecătorești, în condiții de publicitate, oralitate,

nemijlocire și contradictorialitate.

De altfel, criticile

invocate de revizuent constituie apărări de fond, care au putut fi invocate în

toate fazele procesului penal și echivalează cu o solicitare de suplimentare a

probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, aceasta fiind

inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste

considerente, urmează ca recursul revizuentului condamnat F.N. să fie respins,

ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurentul revizuent F.N. împotriva Sentinței penale nr. 14 din 22

ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 aprilie 2010.