ÎCCJ, decizie (scj.ro #82754)

Imobil preluat de stat fără titlu valabil, cu plata unei despăgubiri. Admisibilitatea acțiunii în revendicare Imobilul preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 poate fi restituit în natură fostului proprietar, chiar dacă acesta a primit, la data preluării o despăgubire.Restituirea despăgubirii primite,actualizată cu indicele de inflație se poate dispune în cazul în care se formulează cerere în acest sens. Secția civilă, decizia nr.1962 din 21 mai 2002 Prin sentința civilă nr.1026 din 24 octombrie 2000,Tribunalul București – Secția a IV a civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamanta G.I.M.

împotriva pârâților SC “H.N.” SA și C.G.M.B., pe care i- a obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul revendicat și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de D. E. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a aparținut reclamantei și că a fost nelegal preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974. Curtea de Apel București – Secția a IV a civilă, prin decizia civilă nr.149 din 14 martie 2001, a respins ca nefondate apelurile formulate de pârât și intervenientă. Recursurile declarate de pârâți și intervenientă sunt nefondate. Mai întâi, este neîntemeiată critica pârâtului S.C.”H.N.”S.A. privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Astfel, potrivit art. 52 din Legea nr.4/1973 (în prezent abrogată), titlul de proprietate asupra locuinței cumpărate în condițiile acestei legi se dobândea având la bază autorizația de construcție, contractul pentru construire sau vânzare, contractul de împrumut și procesul verbal de predare-preluare sau de dare în folosință, administrațiile financiare înregistrând dreptul de proprietate asupra locuinței și eliberând actul care atesta titlu de proprietate. Totodată, potrivit art.53 din aceeași lege, titlurile de proprietate se înscriau în registrele de transcripțiuni imobiliare. În speță, reclamanta a făcut dovada calității sale procesuale active cu titlul de proprietate nr.5350 din 3 ianuarie 1984, emis în condițiile legii mai sus menționate, titlu de proprietate care, de altfel, a și fost transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.

De asemenea, nu pot fi primite nici motivele de recurs ale pârâtului C.G.M.B . și ale intervenientei D.E. cu privire la legalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, în raport cu împrejurarea că reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, cu respectarea dispozițiile Decretului nr.223/1974. Astfel, potrivit art.6 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritorale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului. Această reglementare pornește de la constatarea că, în lumina principiilor de drept, categoria de bunuri la care se referă articolul menționat sunt în proprietatea statului, numai dacă aceste bunuri au fost dobândite cu respectarea condițiilor enumerate în textul menționat. În caz contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar.

În speță, la data când imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, era în vigoare Constituția din 1965, iar potrivit art.36, dreptul de proprietate personală era ocrotit. Mai mult, România ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, care, în art.17 alin.1 și 2, prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur, cât și în asociere cu alții și nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Totodată, din interpretarea prevederilor art.480 Cod civil rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a dispune de el, iar potrivit art.481 din același cod, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prelabilă despăgubire.

Trecerea imobilului în proprietatea statului, prin Decretul nr.223/1974 s- a făcut cu încălcarea prevederilor legale menționate, conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil. Prin urmare, în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au considerat că acțiunea reclamantei se impune a fi admisă, neavând nici o relevanță împrejurarea că reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri. Totodată, susținerea recurentei interveniente D.E. conform căreia imobilul nu poate fi restituit în natură decât condiționat de rambursarea sumei, actualizată cu indicele inflației, este deci nefondată în raport de legislația în vigoare, neexistând nici o dispoziție legală expresă în acest sens.