ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82754)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82754) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Imobil

preluat de stat fără titlu valabil, cu plata unei despăgubiri. Admisibilitatea

acțiunii în revendicare

Imobilul

preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 poate fi  restituit în

natură fostului proprietar, chiar dacă acesta a primit, la data preluării o

despăgubire.Restituirea despăgubirii primite,actualizată cu indicele de

inflație se poate dispune în cazul în care se formulează cerere în acest sens.

Secția civilă, decizia nr.1962 din 21

mai 2002

Prin sentința

civilă nr.1026 din 24 octombrie 2000,Tribunalul București – Secția a IV a

civilă, a admis acțiunea principală formulată de reclamanta G.I.M. împotriva

pârâților SC “H.N.” SA și C.G.M.B., pe care i-

a

obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul

revendicat și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de D.

E.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu

a

aparținut reclamantei și că a fost nelegal preluat de stat

în baza Decretului nr.223/1974.

Curtea de

Apel București – Secția

a

IV a civilă, prin decizia

civilă nr.149 din 14 martie 2001, a respins ca nefondate apelurile formulate de

pârât și intervenientă.

Recursurile

declarate de pârâți și

intervenientă  sunt

nefondate.

Mai întâi, este neîntemeiată critica pârâtului S.C.”H.N.”S.A.

privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.

Astfel, potrivit art.

52 din Legea nr.4/1973 (în prezent abrogată), titlul de

proprietate asupra locuinței cumpărate în condițiile acestei legi se dobândea

având la bază autorizația de construcție, contractul pentru construire sau

vânzare, contractul de împrumut și procesul verbal de predare-preluare sau de

dare în folosință, administrațiile financiare înregistrând dreptul de

proprietate asupra locuinței și eliberând actul care atesta titlu de

proprietate.

Totodată, potrivit art.53 din aceeași lege, titlurile de

proprietate se înscriau în registrele de transcripțiuni imobiliare.

În speță,

reclamanta a făcut dovada calității sale procesuale active cu titlul de

proprietate nr.5350 din 3 ianuarie 1984, emis în condițiile legii mai sus

menționate, titlu de proprietate care, de altfel, a și fost transcris în

Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.

De asemenea,

nu pot fi primite nici motivele de recurs ale pârâtului

. și ale intervenientei D.E. cu privire la legalitatea trecerii

în proprietatea statului a imobilului în litigiu, în raport cu împrejurarea că

reclamanta a primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, cu respectarea

dispozițiile Decretului nr.223/1974.

Astfel,

potrivit art.6 din Legea nr.213/1998, fac parte din domeniul public sau privat

al statului sau al unităților administrativ-teritorale și bunurile dobândite de

stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în

proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea

Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a

legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate

de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor

legi speciale de reparație.

Instanțele

judecătorești sunt competente

stabilească

valabilitatea titlului.

Această

reglementare pornește de la constatarea că, în lumina principiilor de drept,

categoria de bunuri la care se referă articolul menționat sunt în proprietatea

statului, numai dacă aceste bunuri au fost dobândite cu respectarea condițiilor

enumerate în textul menționat.

În caz

contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției,

a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare

la data preluării lor de către stat, dreptul de proprietate al persoanei fizice

nu a fost legal desființat, iar statul nu a devenit proprietar.

În speță, la

data când imobilul revendicat a fost trecut în proprietatea statului în temeiul

Decretului nr.223/1974, era în vigoare Constituția din 1965, iar potrivit

art.36, dreptul de proprietate personală era ocrotit. Mai mult, România

ratificase Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

care, în art.17 alin.1 și 2, prevede că

orice

persoană

are dreptul la proprietate, atât singur, cât și în asociere cu alții și nimeni

nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Totodată, din

interpretarea prevederilor art.480 Cod civil rezultă că proprietatea este

dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a

dispune de el, iar potrivit art.481 din același cod, nimeni nu poate fi silit a

ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind

o dreaptă și prelabilă despăgubire.

Trecerea

imobilului în proprietatea statului, prin Decretul nr.223/1974 s-

a

făcut cu încălcarea prevederilor legale menționate,

conferind caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi

considerat valabil.

Prin urmare,

în mod corect, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au considerat că

acțiunea reclamantei se impune a  fi admisă, neavând nici o relevanță  împrejurarea că reclamanta a primit o sumă de

bani cu titlu de despăgubiri.

Totodată,

susținerea recurentei interveniente D.E. conform căreia imobilul nu poate fi

restituit în natură decât condiționat de rambursarea sumei, actualizată cu

indicele inflației, este deci nefondată în raport de legislația în vigoare,

neexistând nici o dispoziție legală expresă în acest sens.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 981/2015
ire în natură a imobilului corp A, compus din construcție și teren, deoarece corpul B de la aceeași adresă a fost ”restituit definitiv”. Prin urmare, analiza în prezentul recurs a criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă împotriva
ÎCCJ 2010-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2405/2010
it dispozițiilor Constituției din anul 1948 sunt greșite. Apelanta-pârâtă S.M. a susținut prin motivele de apel că acțiunea în revendicare este formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că potrivit art. 6 alin. (2) din Legea
ÎCCJ 2005-04-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2747/2005
, toate fiind invocate de pârâtă ca mijloace de apărare, pe care le-a calificat ca fiind hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Cu privire la fondul pricinii, nu se constată încălcarea legii susținută de pârâtă. Astfel, în accepțiunea Legi
ÎCCJ 2006-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3367/2006
”, conform consemnărilor din încheierile de ședință, însă obiectul acțiunii este „retrocedare” și nu „acțiune în pretenții”. - Notificarea prin care s-au cerut despăgubiri bănești trebuia adresată prefecturii, iar cererea de despăgubiri con
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #126131)
tărârii ele au dispus restituirea bunului. Or, a constatat instanța de apel, în cauză, apelantele nu dețin un act al unei autorități publice sau o hotărâre judecătorească irevocabilă care să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobi
Sursă