ÎCCJ, decizie (scj.ro #85301)

Funcționar public. Răspundere disciplinară. Ordin de destituire din funcție. Nearătarea în ordinul atacat a abaterilor disciplinare. Legalitatea ordinului. Destituire din funcție. Condițiile de aplicare a sancțiunii disciplinare Legea nr. 188/1999, art.70, art.72, art.94 Nearătarea in extenso, în conținutul actului administrativ atacat, a abaterilor reținute în sarcina reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece abaterile au fost menționate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcție a reclamantului. Destituirea din funcție se dispune ca sancțiune disciplinară, conform art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în cazul săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(Secția de contenios administrativ, decizia nr.200 din 22 ianuarie 2003) Reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cerând anularea Ordinului nr.19 din 20 ianuarie 2002 emis de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică de conducere, de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați și trecut pe o funcție publică de execuție. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării ordinului sus-menționat, până la soluționarea definitivă a cauzei. În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului de sancționare, în sensul că în cuprinsul acestuia nu sunt arătate abaterile în legătură cu care a fost sancționat și nici prevederile legale pe care se întemeiază sancțiunea aplicată.

A mai arătat că emiterea ordinului s-a făcut cu nerespectarea cerințelor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia, destituirea din funcție se dispune, ca sancțiune disciplinară, în cazul săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcționarul public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe fondul cauzei, cu privire la cele trei abateri reținute prin procesul-verbal al Comisiei de disciplină a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, reclamantul a arătat următoarele: pentru farmaciile care la data efectuării controlului aveau autorizația sanitară de funcționare expirată, s-au obținut, în timp util, prelungiri de autorizație, deși în contractele de furnizare de servicii medicale și farmaceutice (încheiate în anul 2001) nu a fost trecută valoarea contractului, bugetul alocat asistenței cu medicamente în tratamentul ambulator nu a fost depășit, iar de activitatea de contractări a instituției au răspuns alte persoane cu atribuții de serviciu.

În acest sens; nu poate fi vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri nelegale ale Comisiei paritare de acreditare, întrucât situația specială a medicilor de familie care își desfășoară activitatea în localitățile în care numărul de medici de familie existent este sub numărul optim de posturi de medici de familie, a fost stabilită de o comisie formată din membri ai Consiliului de administrație al Casei de Asigurări de Sănătate și ai Colegiului medicilor. Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ a dispus suspendarea executării ordinului atacat, până la soluționarea contestației formulate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a arătat următoarele: -partea din raportul de audit nr.1896 din 7 noiembrie 2001 în care sunt cuprinse motivele care au stat la baza sesizării înregistrate la Comisia de disciplină, a fost comunicată reclamantului la primul termen de audiere, respectiv, 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant; -potrivit art.29, alin.(4) din H.G. nr.1083/2001 care reglementează activitatea comisiilor de discplină din instituțiile publice, raportul comisiei de disciplină se înaintează numai conducătorului instituției publice, iar nu și funcționarului public a cărui faptă a fost cercetată; -referatul comisiei de disciplină în care sunt cuprinse rezultatele cercetării efectuate, a fost comunicat reclamantului la data de 17 ianuarie 2002, aplicarea sancțiunii disciplinare fiind făcută pe baza acestui referat.

Instanța de fond, Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.87 din 3 iulie 2002, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținându-se următoarele: -prin Ordinul nr.19 din 29 ianuarie 2002, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a dispus destituirea reclamantului din funcția publică de conducere pe care o deținea la acea dată, și anume, aceea de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați; -la luarea măsurii destituirii reclamantului, s-a ținut seama de: raportul de audit privind activitatea desfășurată de Casa de Asigurări de Sănătate Galați, în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001; sesizarea adresată Comisiei de disciplină; referatul privind rezultatul cercetării efectuate de Comisia de disciplină; raportul Comisiei de disciplină în care au fost reținute abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, în mod repetat, care a fost adus la cunoștința reclamantului și și-a spus punctul de vedere; -în actele care au stat la baza măsurii destituirii din funcție sunt evidențiate abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, și anume: derularea unor contracte de furnizare servicii medicale și farmaceutice, deși autorizația de furnizare a unor farmacii era expirată, iar reclamantul nu a luat măsuri în vederea notificării acestora cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare;

încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale și farmaceutice s-a făcut fără a se ține seama de modelul obligatoriu al acestui tip de contract, prevăzut în anexa 1 „k” la Normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001, în sensul că din conținutul contractului a fost exclusă prevederea referitoare la valoarea contractului, fapt ce a creat greutăți în determinarea corectă a fondului pentru asistență cu medicamente, fiind încălcate, astfel, prevederile art.80 alin.(2) din Legea nr.72/1996 a finanțelor publice, potrivit cărora, efectuarea cheltuielilor se face numai în limitele creditelor bugetare normale aprobate; aplicarea unor hotărâri nelegale ale comisiei paritare de acreditare, constând în aceea că, deși reclamantul cunoștea că această comisie nu are atribuții în stabilirea medicilor de familie care se exclud de la aplicarea corecției de 75%, potrivit art.11 alin.(2) lit.”a”, pct.(3) din Normele metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2000, acesta a pus în aplicare decizia nelegală a comisiei, fapt ce a dus la obținerea, în mod fraudulos și preferențial, de către unii medici a unor sume de bani; -faptul că în conținutul actului administrativ atacat nu sunt arătate in extenso abaterile reținute în sarcina reclamantului nu este de natură să ducă la concluzia că actul ar fi lovit de nulitate,

întrucât abaterile au fost menționate în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii ordinului de destituire, iar reclamantul a luat cunoștință de acestea în timpul cercetării prealabile, fiind audiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, reiterând cele susținute la instanța de fond și, în plus, arătând că prin sentința pronunțată nu s-ar fi ținut seama de faptul că: -ordinul de destituire din funcție emis pe seama sa este nelegal, întrucât nu conține descrierea abaterilor pentru care a fost sancționat, nefiindu-i arătat procesul-verbal de audit; -măsura destituirii din funcție a fost aplicată cu încălcarea cerințelor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici; -destituirea reclamantului din funcția deținută s-a făcut fără avizul Colegiului județean al medicilor, fiind încălcată Hotărârea de Guvern nr.312/1999; -reclamantul, prin notele prezentate comisiei de disciplină, a făcut dovada că nu poate fi reținută culpa sa în legătură cu nici una din faptele semnalate și că aceste fapte nu sunt de natură, prin ele însele, să ducă la destituirea din funcție, nefiind întrunite cerințele prevăzute la art.94 din Legea nr.188/1999.

Recursul nu este fondat. În mod corect, instanța de fond a reținut că nearătarea in extenso , în conținutul actului administrativ atacat, a abaterilor reținute în sarcina reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece abaterile au fost menționate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcție a reclamantului. Acesta a luat cunoștință de faptele puse pe seama sa prin raportul de audit nr.1896 din 7 noiembrie 2001, la primul termen de audiere din 20 decembrie 2001, acest fapt fiind recunoscut de reclamant. Reclamantul nu poate invoca în prezenta cauză necomunicarea procesului-verbal de audit de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Galați al cărei director era la momentul efectuării controlului, întrucât eventualele contestații cu privire la acest aspect trebuie făcute cu respectarea procedurii prevăzute de O.G.

nr.119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv. Emiterea ordinului de sancționare în condițiile arătate mai sus nu l-a pus pe reclamanat în imposibilitate de a se apăra. Potrivit art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, destituirea din funcție se dispune ca sancțiune disciplinară în cazul săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Din raportul comisiei de disciplină rezultă că reclamantul a săvârșit, în perioada controlată, respectiv, 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001, un număr de trei abateri disciplinare, acestea, prin gravitatea și consecințele lor, fiind de natură să ducă la luarea măsurii de destituire din funcție.

Faptele reținute în sarcina reclamantului sunt în legătură cu exercitarea de către acesta a atribuțiilor privind protejarea fondurilor publice și a patrimoniului public al instituției pe care o conducea. Nu poate fi acceptat nici motivul de recurs privind luarea măsurii de destituire din funcție fără avizul Colegiului medicilor, întrucât acest aviz este necesar numai în cazul medicilor încadrați la diferite unități sanitare, or, reclamantul a deținut o funcție publică de conducere, fiind director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați. Și pe fondul cauzei, soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind reținută, în mod corect, culpa reclamantului în săvârșirea faptelor menționate în actele care au stat la baza luării măsurii de destituire din funcție, așa cum acestea sunt arătate în actul administrativ atacat.

Astfel: -reclamantul în calitate de director general al instituției publice supuse inspecției de audit intern avea obligația de a lua măsuri pentru notificarea furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea autorizației, conform Normelor de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001. Prin fapta reclamantului, instituția și-a asumat riscul executării unor contracte cu parteneri neautorizați, cu toate consecințele acestui risc. -în vederea determinării corecte și a protejării fondului destinat asistenței cu medicamente, reclamantul avea obligația de a dispune compartimentului de resort respectarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001, în sensul includerii în conținutul contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale și farmaceutice a prevederilor referitoare la valoarea contractului.

Neincluderea în conținutul contractelor a valorii acestora are drept consecință nedeterminarea corectă a fondului destinat asistenței cu medicamente, în condițiile în care, reclamantul, în calitate de ordonator de credite, era obligat, prin lege, să angajeze cheltuieli numai în limitele creditelor bugetare aprobate. Pe de altă parte, nemenționarea valorii contractelor ar crea disfuncționalități în ceea ce privește decontarea serviciilor prestate, în sensul că unor farmacii li se creează un statut preferențial în timp ce altele sunt lăsate în așteptare.

-se constată vinovăția reclamantului și în ceea ce privește stabilirea medicilor de familie excluși de la aplicarea corecției de 75% (pentru punctele ce depășesc 22000/ an la un număr mai mare de 2000 de asigurați), prin faptul că reclamantul, deși a cunoscut că stabilirea unor asemenea situații speciale nu intră în atribuțiile comisiei paritare de acreditare, a pus în aplicare hotărârea nelegală a comisiei, fapt ce a avut drept consecință, obținerea de către unii medici a unor sume de bani, în mod fraudulos și preferențial. Prin urmare, faptele reținute în sarcina reclamantului sunt abateri disciplinare, în sensul art.70 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici, iar aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute la art.70, alin.(4-5), art.72 și art.94 din legea sus-menționată.

Recursul a fost respins ca nefondat.