ÎCCJ, decizie (scj.ro #85301)

Funcționar

public.

Răspundere disciplinară. Ordin de

destituire din funcție. Nearătarea în ordinul atacat a abaterilor disciplinare.

Legalitatea ordinului. Destituire din funcție. Condițiile de aplicare a

sancțiunii disciplinare

Legea

nr. 188/1999,

art.70, art.72, art.94

Nearătarea in extenso, în

conținutul actului administrativ atacat, a abaterilor reținute în sarcina

reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece

abaterile au fost menționate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la

baza luării măsurii de destituire din funcție a reclamantului.

Destituirea din funcție

se dispune ca sancțiune disciplinară, conform art.94 din Legea nr.188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, în cazul săvârșirii repetate a unor abateri

disciplinare sau atunci când funcționarul public a fost condamnat printr-o

hotărâre judecătorească definitivă.

(Secția de contenios

administrativ, decizia nr.200 din 22 ianuarie 2003)

Reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate,

cerând anularea  Ordinului nr.19 din 20 ianuarie 2002 emis de președintele

Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care reclamantul a fost

sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică de  conducere,

de director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați și trecut pe o

funcție publică de execuție. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea

executării ordinului sus-menționat, până la  soluționarea definitivă a

cauzei.

În susținerea acțiunii, reclamantul a invocat nelegalitatea ordinului de

sancționare, în sensul că în cuprinsul acestuia nu sunt arătate abaterile în

legătură cu care a fost sancționat și nici prevederile legale pe care se

întemeiază sancțiunea aplicată. A mai arătat că emiterea ordinului s-a făcut cu

nerespectarea  cerințelor prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia, destituirea din

funcție se dispune, ca sancțiune  disciplinară, în cazul săvârșirii

repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcționarul public a fost

condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe

fondul cauzei,  cu privire la cele trei abateri reținute prin

procesul-verbal al Comisiei de disciplină a Casei Naționale de Asigurări de

Sănătate, reclamantul a arătat următoarele: pentru farmaciile care la data

efectuării controlului aveau autorizația sanitară de funcționare expirată, s-au

obținut, în timp util, prelungiri de autorizație, deși în contractele de

furnizare de servicii medicale și farmaceutice (încheiate în anul 2001) nu a

fost trecută valoarea contractului, bugetul alocat asistenței cu medicamente în

tratamentul ambulator nu a fost depășit, iar de activitatea de contractări a

instituției au răspuns alte persoane cu atribuții de serviciu.

În

acest sens; nu poate fi vorba de punerea în aplicare a unor hotărâri nelegale

ale Comisiei paritare de acreditare, întrucât situația specială a

medicilor de familie care își desfășoară activitatea în localitățile în care

numărul de medici de familie existent este sub numărul optim de posturi de

medici de familie, a fost stabilită de o comisie formată  din membri ai

Consiliului de administrație al Casei de Asigurări de Sănătate și ai Colegiului

medicilor.

Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios administrativ a

dispus suspendarea executării ordinului atacat, până la soluționarea

contestației formulate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Națională de Asigurări de

Sănătate a arătat următoarele:

-partea din raportul de audit nr.1896 din 7 noiembrie 2001 în care sunt

cuprinse motivele care au stat la baza sesizării înregistrate la Comisia de

disciplină, a fost comunicată reclamantului la primul termen de audiere,

respectiv, 20 decembrie 2001, acest fapt fiind  recunoscut de reclamant;

-potrivit art.29, alin.(4) din H.G. nr.1083/2001 care reglementează activitatea

comisiilor de discplină din instituțiile publice,  raportul comisiei de

disciplină se înaintează numai conducătorului instituției publice, iar nu și

funcționarului public a cărui faptă a fost cercetată;

-referatul comisiei de disciplină în care sunt cuprinse rezultatele cercetării

efectuate, a fost comunicat reclamantului la data de 17 ianuarie 2002,

aplicarea sancțiunii disciplinare fiind făcută pe baza acestui referat.

Instanța de fond, Curtea de Apel Galați, Secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr.87 din 3 iulie 2002, a respins acțiunea

reclamantului ca nefondată, reținându-se următoarele:

-prin Ordinul nr.19 din 29 ianuarie 2002, președintele Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate a  dispus destituirea reclamantului din funcția

publică de conducere pe care o deținea la acea dată, și anume, aceea de

director general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați;

-la luarea măsurii destituirii reclamantului,  s-a ținut seama de:

raportul de audit privind activitatea desfășurată de Casa de  Asigurări de

Sănătate Galați, în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 august 2001; sesizarea

adresată Comisiei de disciplină; referatul privind rezultatul cercetării

efectuate de Comisia de disciplină; raportul Comisiei de disciplină în care au

fost reținute abaterile disciplinare săvârșite de reclamant, în mod repetat,

care a fost adus la cunoștința reclamantului și și-a spus punctul de vedere;

-în actele care au stat la baza măsurii destituirii din funcție sunt

evidențiate abaterile  disciplinare săvârșite de reclamant, și anume:

derularea unor contracte de furnizare servicii  medicale și farmaceutice,

deși autorizația de furnizare a unor farmacii era expirată, iar reclamantul nu

a  luat măsuri în vederea notificării acestora  cu cel puțin 30 de

zile înainte de expirare;  încheierea contractelor de furnizare de

servicii medicale și farmaceutice s-a făcut fără a se ține seama de modelul

obligatoriu al acestui tip de contract, prevăzut în anexa 1 „k” la Normele

metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2001, în sensul că

din conținutul contractului a fost exclusă prevederea referitoare la valoarea

contractului, fapt ce a creat greutăți în determinarea corectă a fondului

pentru  asistență cu medicamente, fiind încălcate, astfel, prevederile

art.80 alin.(2) din Legea nr.72/1996 a finanțelor publice, potrivit cărora,

efectuarea cheltuielilor se face numai în limitele creditelor bugetare normale

aprobate;  aplicarea unor hotărâri nelegale ale comisiei paritare de

acreditare, constând în aceea că, deși reclamantul cunoștea că această comisie

nu are atribuții în stabilirea medicilor de familie care se exclud de la

aplicarea corecției de 75%, potrivit  art.11 alin.(2) lit.”a”, pct.(3) din

Normele  metodologice de aplicare a contractului-cadru pentru anul 2000,

acesta  a pus în aplicare decizia nelegală a comisiei, fapt ce a dus la

obținerea, în mod fraudulos și preferențial, de către unii medici a unor sume

de bani;

-faptul că în conținutul actului administrativ  atacat nu sunt arătate

in

extenso

abaterile reținute în sarcina reclamantului nu este de natură să

ducă la concluzia că actul ar fi lovit de nulitate, întrucât abaterile au fost

menționate în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii ordinului de

destituire, iar reclamantul a luat cunoștință de acestea în timpul cercetării

prealabile, fiind audiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, reiterând cele

susținute la instanța de fond și, în plus, arătând că prin sentința pronunțată

nu s-ar fi ținut seama de faptul că:

-ordinul de destituire din funcție emis pe seama sa este nelegal, întrucât nu

conține descrierea abaterilor pentru care a fost sancționat, nefiindu-i arătat

procesul-verbal de audit;

-măsura destituirii din funcție a fost aplicată cu încălcarea cerințelor

prevăzute de art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici;

-destituirea reclamantului din funcția deținută s-a făcut fără avizul

Colegiului județean al medicilor, fiind încălcată Hotărârea de Guvern

nr.312/1999;

-reclamantul, prin notele prezentate comisiei de disciplină, a făcut dovada că

nu poate fi reținută culpa sa în legătură cu nici una din faptele semnalate și

că aceste fapte  nu sunt de natură, prin ele însele, să ducă la

destituirea din funcție, nefiind întrunite cerințele prevăzute la art.94 din

Legea nr.188/1999.

Recursul nu este fondat.

În mod corect, instanța de fond a reținut că nearătarea

in extenso

, în

conținutul actului administrativ atacat, a abaterilor reținute în sarcina

reclamantului, nu este de natură să ducă la nulitatea actului, deoarece

abaterile au fost menționate și analizate în cuprinsul actelor care au stat la

baza luării măsurii de destituire din funcție a reclamantului. Acesta a

luat cunoștință de faptele puse pe seama sa prin raportul de audit nr.1896 din

7 noiembrie 2001, la primul termen de audiere din 20  decembrie

2001,  acest fapt fiind recunoscut de reclamant.

Reclamantul nu poate invoca în prezenta cauză necomunicarea procesului-verbal

de audit de către Casa Județeană de  Asigurări de Sănătate Galați al cărei

director era la momentul efectuării controlului, întrucât eventualele

contestații cu privire la acest aspect trebuie făcute cu respectarea procedurii

prevăzute de O.G. nr.119/1999 privind auditul intern și controlul financiar

preventiv.

Emiterea ordinului de sancționare în condițiile arătate mai sus nu l-a pus pe

reclamanat în  imposibilitate de a se apăra.

Potrivit art.94 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

destituirea din funcție se dispune ca sancțiune disciplinară în cazul

săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau atunci când funcționarul

public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Din raportul comisiei de disciplină rezultă că reclamantul a săvârșit, în

perioada controlată,  respectiv, 1 noiembrie 1999 – 31  august 2001,

un număr de trei abateri disciplinare, acestea, prin gravitatea și consecințele

lor, fiind de natură să ducă la luarea măsurii de destituire din funcție.

Faptele reținute în sarcina reclamantului sunt în legătură cu exercitarea de

către acesta a atribuțiilor privind protejarea fondurilor publice și a

patrimoniului public al instituției pe care o conducea.

Nu poate fi acceptat nici motivul de recurs privind luarea măsurii de

destituire din funcție fără avizul  Colegiului medicilor, întrucât acest

aviz este necesar numai în cazul medicilor încadrați la diferite  unități sanitare,

or, reclamantul a  deținut o funcție publică de conducere, fiind director

general al Casei de Asigurări de Sănătate Galați.

Și pe fondul cauzei, soluția instanței  de fond este legală și temeinică,

fiind reținută, în mod corect, culpa reclamantului în săvârșirea faptelor

menționate în actele care au stat la baza luării  măsurii de destituire

din funcție, așa cum acestea sunt arătate în  actul administrativ

atacat. Astfel:

-reclamantul în calitate de director general al instituției publice supuse

inspecției de audit intern avea obligația de a lua măsuri pentru notificarea

furnizorilor de servicii medicale și farmaceutice, cu cel puțin 30 de zile

înainte de expirarea autorizației, conform Normelor de aplicare a contractului-cadru

pentru anul 2001. Prin fapta reclamantului, instituția și-a asumat riscul

executării unor contracte cu parteneri neautorizați, cu toate consecințele

acestui risc.

-în vederea determinării corecte și a protejării fondului destinat asistenței

cu medicamente,  reclamantul avea obligația de a dispune compartimentului

de resort respectarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru

pentru anul 2001, în sensul includerii în conținutul contractelor încheiate cu

furnizorii de servicii medicale și farmaceutice a prevederilor referitoare la

valoarea contractului. Neincluderea în conținutul contractelor a valorii

acestora are drept consecință nedeterminarea corectă a fondului destinat asistenței

cu medicamente, în condițiile în care, reclamantul, în calitate de ordonator de

credite, era obligat, prin lege, să angajeze cheltuieli numai în limitele

creditelor bugetare aprobate. Pe de altă parte,  nemenționarea valorii

contractelor ar crea disfuncționalități în ceea ce privește decontarea

serviciilor prestate, în sensul că unor farmacii li se creează un statut

preferențial în timp ce altele sunt lăsate în așteptare.

-se constată  vinovăția reclamantului și în ceea ce privește stabilirea

medicilor de familie excluși de la aplicarea corecției de 75% (pentru punctele

ce depășesc 22000/ an la un număr mai mare de 2000 de asigurați), prin faptul

că reclamantul, deși a cunoscut că stabilirea unor asemenea situații speciale

nu intră în atribuțiile comisiei paritare de acreditare, a pus în aplicare

hotărârea nelegală a comisiei, fapt ce a avut drept consecință, obținerea de

către unii medici a unor sume de bani, în mod fraudulos și preferențial.

Prin urmare, faptele reținute în sarcina reclamantului sunt abateri

disciplinare, în sensul art.70 din Legea nr.188/1999 privind Statutul

funcționarilor Publici, iar aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu

respectarea cerințelor prevăzute la art.70, alin.(4-5), art.72 și art.94 din legea

sus-menționată.

Recursul a fost respins ca nefondat.