ÎCCJ, decizie (scj.ro #85131)

Funcționar public. Sancțiune disciplinară. Eliberare din funcție. Condiții. Legea nr.188/1999 , art.70 alin.(4), art.94 Potrivit dispozițiilor art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999, „la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate”.

Or, în speță, prin raportare la dispozițiile susmenționate, destituirea recurentului-reclamant din funcția de director s-a făcut, în mod nelegal, întrucât, din actele depuse la dosar, rezultă că, deși au fost constatate unele deficiențe, acesta a obținut rezultate bune în activitatea desfășurată, la examenul de atestare pe funcția publică a obținut nota 9,25, la evaluarea profesională pe anul anterior destituirii a obținut punctajul 4,063, iar, pentru întreaga activitate desfășurată, a fost decorat, prin decret al Președintelui României, cu Medalia națională pentru merit, clasa a III-a. De asemenea, destituirea din funcție este nelegală și deoarece, în speță, nu se constată săvârșirea repetată a unor abateri disciplinare, condiție prevăzută imperativ de art.94 din Legea nr.188/1999.

I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr.1935 din 23 martie 2005 Notă : Instanța a avut în vedere prevederile art.94 din Legea nr.188/1999, în forma inițială a acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.600 din 8 decembrie 1999, prevederi care erau în vigoare la data emiterii Ordinului nr.322 din 6 iulie 2001 al ministrului tineretului și sportului. Reclamantul B.I., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Sport (fostul Minister al Tineretului și Sportului), a solicitat anularea Ordinului nr.322 din 6 iulie 2001, prin care a fost destituit din funcția de director al Direcției pentru tineret și sport a județului Iași, ca nelegal și reintegrarea sa în funcție.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr.33/CA din 5 martie 2002 a respins acțiunea, reținând că, în perioada mandatului îndeplinit de către recurent, respectiv 1 ianuarie – 1 iunie 2001, activitatea direcției s-a desfășurat sub nivelul condițiilor asigurate, posibilităților și cerințelor, mai cu seamă în privința conducerii, organizării și controlului activității aflată sub coordonarea direcției de tineret și sport. Măsura luată față de reclamant, a fost motivată generic, aspectele regăsindu-se în abaterile repetate, de natură gravă, cuprinse în rapoartele întocmite care îl exclud din funcția avută. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B.I., recursul fiind admis prin decizia nr.2030 din 27 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ, prin care a fost casată sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a proceda la completarea și reevaluarea materialului probator.

S-a reținut din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei că activitatea reclamantului s-a desfășurat în unele privințe cu rezultate pozitive și cu o acoperire relativă a domeniilor de activitate coordonate. Tot astfel, se pot constata, însă, și aspecte negative, criticabile, care au diminuat calitatea activităților de conducere, organizare și management financiar.

Pentru a se putea soluționa în mod corespunzător cauza era necesar ca în analiza efectuată să se procedeze de instanță la o evaluare comparativă a valorilor pozitive și negative din activitatea contestatorului, determinându-se în funcție de natura lor, de caracterul mai mult sau mai puțin semnificativ al faptului, care latură este prevalentă, iar în ipoteza în care s-ar fi conchis - motivat și argumentat – că prevalente sunt deficiențele stabilite, să se evalueze în raport de gravitatea acestor deficiențe, inclusiv a consecințelor cărora le-au dat naștere, care trebuie să fie sancțiunea aplicabilă.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr.16/CA din 29 ianuarie 2004, a respins excepția privind lipsa de interes a reclamantului și a respins ca nefondată acțiunea, reținând că acțiunea reclamantului este bazată pe apărarea unui interes legitim, întrucât, prin sancțiunea ce i-a fost aplicată, acesta a pierdut calitatea de funcționar public cu toate drepturile legale asociate acestei calități, fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, și suferind, prin urmare, prejudicii morale și materiale. În urma probatoriului examinat s-a stabilit că reclamantul a desfășurat activitate deficitară, ceea ce justifică măsura luată prin ordinul contestat. Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării ordinului și reintegrării în funcția avută.

În susținerea recursului, se arată că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999 referitor la individualizarea sancțiunii disciplinare, și a art.94 din aceeași lege, întrucât destituirea a avut la bază criteriul apartenenței politice a reclamantului, încălcându-se astfel principiile funcției publice, consacrate de art.4 și art.26 din Legea nr.188/1999. Totodată, s-a mai arătat că procedura disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea condiției audierii celui sancționat, prevăzută sub sancțiunea nulității de art.70 alin.(5) din Legea nr.188/1999, iar instanța a omis să se pronunțe asupra mai multor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, din care rezultă exercitarea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către reclamant.

În final, recurentul a mai arătat că soluția pronunțată, având la bază preluarea informațiilor neprobate ale pârâtei și ignorarea susținerilor sale întemeiate pe probe, echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Recursul este fondat. Prin Ordinul nr.322 din 6 iulie 2001 emis de ministrul tineretului și sportului s-a dispus destituirea lui B.I. din funcția de director al D.T.S.J. Iași, în baza art.70 alin.(3) lit.f) coroborat cu art.72 și art.89 lit.d) din Legea nr.188/1999 și art.13 din Legea nr.1/1970, avându-se în vedere raportul nr.803/2001, întocmit în urma controlului de fond și procesul-verbal nr.90/2001 al comisiei de disciplină constituită pentru cercetarea abaterilor constatate. S-a reținut că, în perioada mandatului său: 1 ianuarie – 1 iunie 2001, în activitatea desfășurată B.I.

nu și-a respectat atribuțiile de serviciu, a dat dovadă de superficialitate și neglijență, planul de activitate a fost îndeplinit formal, fișele posturilor pentru inspectorii de specialitate sport au fost incomplete, a desfășurat o slabă colaborare cu cluburile sportive din județ, nu s-a preocupat de activitatea de formare a specialiștilor. Totodată, nu au fost găsite documente justificative și de evidență din care să rezulte organizarea competițiilor la nivel local și județean și au fost identificate contracte încheiate fără licitație, în condiții dezavantajoase pentru direcția pe care B.I. o conducea. Aceste abateri au fost considerate grave atât de prima instanță, cât și de instanța de rejudecare care motivându-și soluția le-a preluat și nu a examinat apărările făcute de reclamant, deși i se dăduseră acesteia din urmă dispoziții obligatorii în acest sens de către instanța supremă.

Ori, procedeul folosit poate fi considerat o nemotivare, ce atrage casarea sentinței. Ordinul ministrului tineretului și sportului nr.322 din 6 iulie 2001 este nelegal, întrucât nu respectă cerințele impuse de lege pentru individualizarea sancțiunii disciplinare și referitor la sancțiunea destituirii din funcție. Este adevărat că în activitatea reclamantului s-au constatat deficiențe, dar au fost relevate și rezultate bune concretizate în actele depuse la dosar. Nu se poate reține proasta colaborare dintre recurent și clubul sportiv C.S.M. Iași atâta timp cât acesta a primit numeroase scrisori de mulțumire și adrese pozitive din partea cluburilor și federațiilor care au colaborat cu direcția în perioada cât B.I.

a fost director . Nici slaba pregătire profesională reținută nu-și găsește justificarea, întrucât, la examenul de atestare în funcția publică de director al D.T.S.J. Iași, acesta a obținut 9,25 nota maximă fiind 10, la evaluarea pe anul 2000 a obținut 4,063 (nota maximă fiind 5), iar pentru activitatea în fruntea DTSJ Iași, a fost decorat, prin Decret al Președintelui României cu medalia națională „Pentru Merit” clasa a III-a, pentru obținerea unor rezultate sportive deosebite. Art.70 alin.(4) din Legea nr.188/1999 prevede că la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni.

Pentru a se lua măsura destituirii, conform art.94 din Legea nr.188/1999, trebuia să fi fost săvârșite abateri repetate, ori, reclamantul nu are nici o altă sancțiune disciplinară. Este adevărat că, la D.T.S.J. Iași, în perioada în discuție, au avut loc două controale: în februarie și în iunie 2001, dar la primul control nu s-a aplicat nici o sancțiune disciplinară, în procesul verbal încheiat făcându-se numai recomandări pentru viitor. Cum legea prevede cerința de repetabilitate a abaterilor, lucru nerealizat în speță, ordinul contestat este nelegal. Reținerea instanței că procedura disciplinară a fost efectuată cu respectarea condiției audierii celui sancționat este justificată prin răspunsul dat de reclamant prin notă explicativă și la întrebările puse.

Critica din recurs privind nepronunțarea instanței asupra unor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii este fondată. Nu se poate susține că fișa posturilor era incompletă, atâta timp cât acestea au fost făcute după modelul elaborat de minister, nici că reclamantul nu s-a ocupat de instruirea tematică a personalului unității cât timp unitatea dotată cu calculatoare are instalat programul Legis, calendarul sportiv județean era întocmit și centralizat, pentru activitatea de control, reclamantul a solicitat un audit intern și există un calendar al acțiunilor „sportul pentru toți”. Recursul a fost admis, a fost modificată sentința civilă atacată și, în fond, a fost admisă acțiunea, anulat ordinul contestat și dispusă reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior.