ÎCCJ, decizie (scj.ro #83825)

. Circumstanțe atenuante. Cauză de reducere a pedepsei

Cuprins

pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea

pedepselor

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

circumstanțe

atenuante

-

cauză

de reducere a pedepsei

C. pen.,

art. 74, art. 76

Legea

nr. 682/2002,

art. 19

În

cazul infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

dacă reține incidența dispozițiilor privind cauza de reducere a pedepsei

prevăzută în art. 19 din Legea nr. 682/2002 și constată existența

circumstanțelor atenuante, instanța aplică dispozițiile art. 19 din Legea nr.

682/2002 și, în raport cu minimul special al pedepsei închisorii rezultat prin

reducerea la jumătate a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, face aplicarea

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 728 din 24 februarie 2011

I. Prin

sentința nr. 487 din 7 iulie 2010 a Tribunalului București, Secția a II-a

penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa

de 11 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza

prevederilor art. 83 C. pen. cu referire la art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 7 mai 2007, pronunțată

de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007

a Tribunalului București, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 11 ani

închisoare, aplicată în cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa

de 14 ani închisoare.

S-a

făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

II.

Prin decizia nr. 252 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței nr.

487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală,

s-a desființat, în parte, sentința penală și în fond:

În baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., conform art. 65 C. pen.

În baza

art. 83 C. pen. cu referire la art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1038 din 7 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4

București, definitivă prin decizia penală nr. 531/2007 a Tribunalului

București, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând

ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 65 raportat la art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

III.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.C., criticând-o

ca netemeinică în baza cazului casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., susținând că i-au fost aplicate pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A

solicitat rejudecarea cauzei și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

682/2002 în raport cu împrejurarea că inculpatul a formulat un denunț care s-a

materializat în luna noiembrie 2010, denunț în urma căruia instanța a fost

sesizată cu privire la persoanele denunțate de inculpat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivul de critică

invocat și cu cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte de Casație și Justiție

are în vedere că recurentul inculpat P.C. a formulat un denunț, după momentul

sesizării instanței de judecată, denunț ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București sub nr. 1639/D/P/2010, denunț ce privea persoane care se ocupau cu

traficul ilicit de droguri.

În luna

noiembrie 2010, denunțul inculpatului s-a materializat, fiind sesizată instanța

de judecată cu privire la persoanele denunțate de inculpat.

Or,

prin adresa nr. 1639/D/P/2010 din 23 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București, s-a încunoștințat instanța de apel că, urmare a denunțului formulat

de către inculpatul P.C., au fost prinși inculpații I.M. și R.C., în prezent

cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

în art. 2 din Legea nr.143/2000, în dosarul penal nr. 1639/D/P/2010.

Față de

cele expuse rezultă că recursul declarat de inculpatul P.C. este fondat, dată

fiind incidența în speță a cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Urmează,

în consecință, a se casa în parte decizia atacată a instanței de apel și

hotărârea instanței de fond, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare.

Urmează

a se face aplicarea în cauză pentru recurentul inculpat - în consecința celor

notificate prin adresa datată 23 noiembrie 2010 de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și

reiterată de către aceeași unitate de parchet prin adresa nr. 390/II/2011 din

23 februarie 2011 - a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, prin

aplicarea corespunzătoare a efectului circumstanțelor atenuante în sensul

dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., se va reduce pedeapsa

stabilită de instanța de apel de la 3 ani închisoare la cea de un an

închisoare, apreciată ca aptă în totalitate să satisfacă scopurile și

finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv atât să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a inculpatului,

cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei nr. 252 din 25

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat, în parte,

decizia atacată și sentința nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, Secția a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei de 3

ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c)

și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și la aplicarea pedepsei complementare; a

făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen. și a redus pedeapsa la un an închisoare; a înlăturat aplicarea pedepsei

complementare; a menținut revocarea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1038 din 7 mai

2007 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, definitivă prin decizia

penală nr. 531/2007 a Tribunalului București, pedeapsă ce se va executa alături

de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute 4

ani închisoare și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate

și ale sentinței nr. 487 din 7 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

Secția a II-a penală.