ÎCCJ, decizie (scj.ro #84062)

. Individualizarea pedepsei. Cauză de reducere a pedepsei. Circumstanțe atenuante Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele.

Individualizarea pedepselor Indice alfabetic: Drept penal - cauză de reducere a pedepsei - circumstanțe atenuante C. pen ., art. 74, art. 76 Legea nr. 143/2000, art. 16 În cauzele referitoare la infracțiunile prevăzute în art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, dacă instanța reține în favoarea inculpatului atât cauza de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reglementată în art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 C. pen ., va reduce minimul special al pedepsei la jumătate, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 și va coborî pedeapsa sub această limită, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, conform art. 76 C. pen . I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1006 din 19 martie 2008 Prin sentința penală nr. 1327 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen . și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata A.I.

la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, la un an închisoare. S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, la 7 iunie 2007, inculpata a vândut martorului cu identitate protejată V.G. o doză de heroină contra sumei de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de sintalgon destinate consumului propriu, precum și mai multe obiecte purtătoare de urme de heroină.

Prin decizia nr. 397/A din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, Secția I penală, a admis apelul declarat de inculpată, a desființat în parte sentința și, în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen . și în ce privește infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a condamnat pe inculpată la un an închisoare. Instanța de apel a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare. În termen legal, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpata.

Prin motivele scrise, procurorul a susținut, în esență, că hotărârea este nelegală sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care în contextul reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și al dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen ., se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit de instanța de apel.

Recurenta inculpată a solicitat, între altele, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite efectelor reținerii dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen . În drept, în susținerea motivelor de recurs, procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen ., iar recurenta inculpată, între altele, de asemenea, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen . Examinând legalitatea hotărârilor atacate atât în raport cu criticile formulate, cât și cu dispozițiile legale invocate, se constată că recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerentele: Într-adevăr, în mod justificat, prin decizia recurată , instanța de apel a considerat corectă operațiunea de aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracțiuni deduse judecății, atâta timp cât, în urma denunțului făcut de inculpată, s-a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului S.R.

Tot astfel, prin hotărârea recurată , instanța de apel a corectat omisiunea instanței de fond, ce a constat în nereținerea circumstanțelor atenuante și pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Dar, deși a reținut aceste dispoziții de favoare în mod corect, instanța de apel a operat o singură reducere a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, numai ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante judiciare.

Prin urmare, un prim efect, al aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la jumătate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an închisoare, al doilea fiind reducerea pedepsei sub această limită de un an, ca efect al reținerii în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen . Stabilind o pedeapsă de un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța de apel a încălcat aceste dispoziții legale, stabilind o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile declarate de procuror și inculpată.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., recursurile au fost admise, decizia penală atacată a fost casată cu privire la individualizarea pedepsei, pedeapsa rezultantă a fost descontopită în pedepsele componente, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen . și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost redusă de la un an închisoare la 10 luni închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.