ÎCCJ, decizie (scj.ro #84062)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84062) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
. Individualizarea pedepsei. Cauză de
reducere a pedepsei. Circumstanțe atenuante
Cuprins pe materii:
Drept
penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor
Indice alfabetic:
Drept
penal
-
cauză
de reducere a pedepsei
-
circumstanțe atenuante
C.
pen
.,
art. 74, art.
76
Legea
nr. 143/2000,
art. 16
În cauzele referitoare la infracțiunile prevăzute în art. 2 - 10 din Legea
nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit
de droguri, dacă instanța reține în favoarea inculpatului atât cauza de
reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege reglementată în
art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și circumstanțele atenuante prevăzute în
art. 74 C.
pen
., va reduce minimul special al
pedepsei la jumătate, potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 și va coborî
pedeapsa sub această limită, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante,
conform art. 76 C.
pen
.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia nr. 1006 din 19 martie 2008
Prin sentința penală nr. 1327 din 4 octombrie 2007,
pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 74 și art.
76 alin. (1) lit. a) C.
pen
. și art. 16 din Legea nr.
143/2000, a fost condamnată inculpata
A.I.
la 4 ani închisoare, iar în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.
143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 16 din Legea
nr. 143/2000, la un an închisoare.
S-au contopit pedepsele
aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani
închisoare.
Pentru a pronunța această
soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că, la 7
iunie 2007, inculpata a vândut martorului cu identitate
protejată V.G. o doză de heroină contra sumei
de 50 RON, asupra sa fiind găsite 5 doze de heroină și 45 comprimate de
sintalgon
destinate consumului propriu, precum și mai multe
obiecte
purtătoare de urme de heroină.
Prin decizia nr. 397/A din
12 decembrie 2007, Curtea de Apel București, Secția I penală, a admis apelul
declarat de inculpată, a desființat în parte sentința și, în fond, a
descontopit
pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe
care le-a repus în individualitatea lor, a făcut aplicarea dispozițiilor art.
74 și art. 76 C.
pen
. și în ce privește infracțiunea
prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și a condamnat pe
inculpată la un an închisoare.
Instanța de apel a dispus
ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În termen legal, împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs procurorul și inculpata.
Prin motivele scrise,
procurorul a susținut, în esență, că hotărârea este nelegală sub aspectul
pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 143/2000, care în contextul reținerii dispozițiilor art.
16 din Legea nr. 143/2000 și al dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.
pen
., se situa sub cuantumul de un an închisoare stabilit
de instanța de apel.
Recurenta inculpată a
solicitat, între altele, reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei
eficiențe sporite efectelor reținerii dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.
pen
.
În drept, în susținerea
motivelor de recurs, procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc
.
pen
.,
iar recurenta inculpată, între altele, de asemenea, cazul de casare prevăzut în
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C.
proc
.
pen
.
Examinând legalitatea
hotărârilor atacate atât în raport cu criticile
formulate, cât și cu dispozițiile legale invocate, se constată că
recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerentele:
Într-adevăr, în mod
justificat, prin decizia
recurată
, instanța de apel a
considerat corectă operațiunea de aplicare a dispozițiilor art. 16 din Legea
nr. 143/2000 pentru ambele infracțiuni deduse judecății, atâta timp cât, în
urma denunțului făcut de inculpată, s-a facilitat identificarea și tragerea la
răspundere penală a inculpatului S.R. Tot astfel, prin hotărârea
recurată
, instanța de apel a corectat omisiunea instanței
de fond, ce a constat în nereținerea circumstanțelor atenuante și pentru
infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 143/2000.
Dar, deși a
reținut aceste dispoziții de favoare în mod corect, instanța de apel a operat o
singură reducere a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută în art. 4
alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, numai ca efect al reținerii
circumstanțelor atenuante judiciare.
Prin urmare, un prim efect,
al aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, era reducerea la
jumătate a minimului special al pedepsei stabilit de lege pentru infracțiunea
prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, devenind un an
închisoare, al doilea fiind reducerea pedepsei sub această limită de un an, ca
efect al reținerii în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C.
pen
.
Stabilind o pedeapsă de un
an închisoare pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 143/2000, instanța de apel a încălcat aceste dispoziții legale,
stabilind o pedeapsă în alte limite, aspect sub care sunt fondate recursurile
declarate de procuror și inculpată.
În consecință, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. d) C.
proc
.
pen
., recursurile au fost admise, decizia penală
atacată a fost casată cu privire la individualizarea pedepsei, pedeapsa
rezultantă a fost
descontopită
în pedepsele
componente, pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.
4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004,
cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. d) C.
pen
.
și art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost redusă de la un an închisoare la 10
luni închisoare, iar în baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen
., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpata
urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.