ÎCCJ, decizie (scj.ro #83488)

Prescripția extinctivă. Cauze de întrerupere. Neîndeplinire. Dreptul de a cere executarea silită Termenul de prescripție nu s-a întrerupt întrucât cererea de încuviințare și validare a popririi , căreia creditoarea îi atribuie efect întrerupător al termenului de prescripție a fost respinsă în primă instanță, iar apelul declarat împotriva sentinței respective, s-a considerat a fi perimat. (Secția comercială, decizia nr.1101 din 18 februarie 2005) Prin încheierea din 30 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, s-a respins cererea de încuviințare a executării sentinței din 10 decembrie 1996 a Tribunalului București, pronunțată în litigiul dintre creditoarea D. S. Dâmbovița și debitoarea S.C.

R.T. SRL, cu motivarea că dreptul de a cere executarea silită este prescris. În drept, s-au reținut prevederile art.371 raportate la art.405 C. proc. civ. și art.6 din Decretul nr.167/1958. Creditoarea a declarat apel împotriva încheierii din 30 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, prin care a susținut, că termenul de a solicita încuviințarea executării hotărârii din 10 decembrie 1996 nu s-a prescris. În concret, a susținut că înlăuntrul termenului de 3 ani, a formulat o cerere de validare a popririi introdusă la 23 octombrie 1997, care a format obiectul dosarului din 1997, al Judecătoriei Sector 3 București. Curtea de Apel București , prin decizia nr. 130 din 7 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul, motivat de faptul că întreruperea cusului prescripției, invocată de creditoarea apelantă nu a operat întrucât cererea de înființare și validare a popririi s-a perimat.

În această situație, a mai reținut instanța de apel, nu sunt îndeplinite cerințele art.16 din Decretul nr.167/1958 pe care și-a întemeiat criticile apelanta. Împotriva deciziei pronunțată în apel, creditoarea a declarat recurs, invocând prevederile art.405 2 lit.b) C. proc. civ., în temeiul cărora, a susținut că termenul prescripției pentru punerea în executare a unei hotărârii se întrerupe chiar și atunci când cererea de executare se adresează unui organ de executare necompetent, deci cu atât mai mult termenul se întrerupe în condițiile de diligență de care a dat dovadă atunci când a cerut înființarea și validarea popririi. În opinia recurentei singurul act la care este obligat creditorul este introducerea cererii de executare, ceea ce de altfel a și făcut atunci când a sesizat instanța pentru încuviințarea și validarea popririi.

Recursul este nefondat. Potrivit art.405 (1) (2) Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Acesta este termenul general de drept comun care, în lipsa unei dispoziții contrare exprese, se aplică și în cazul executărilor silite referitoare la drepturi de creanță, ca în speță. Dispozițiile art.405 – 405 3 introduse prin O.U.G. nr.138/2000, la care a făcut trimitere recurenta se completează cu prevederile Decretului nr.167/1958, care sunt dreptul comun în materia prescripției extinctive. Din considerentele deciziei criticate rezultă că s-a analizat și aplicat prescripția extinctivă în raport cu dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958, dar și în aceste condiții, față de conținutul art.405 2 (3) C. proc.

civ., s-a reținut corect că hotărârea și-a pierdut puterea executorie datorită împlinirii termenului în care se putea cere executarea. Revenind la argumentul recurentei, în sprijinul căruia a citat art.405 2 (b) C.proc. civ., s-a constatat că textul respectiv nu are nici o legătură cu respingerea motivului de întrerupere a cursului prescripției. Acest text se referă la depunerea unei cereri pentru executare la o instanță necompetentă, or, în cazul de față instanța nu a motivat pe acest aspect. Dimpotrivă, a reținut că cererea pentru încuviințarea și validarea popririi, căreia recurenta îi atribuie efect întrerupător al termenului de prescripție, a fost respinsă în primă instanță, iar apelul declarat împotriva sentinței respective s-a constatat perimat.

În aceste condiții, revenind la regulile speciale procedurale în materia executării, art.405 1 (3) C. proc. civ., este evident că termenul prescripției nu s-a întrerupt întrucât cererea de executare a fost respinsă, iar apelul s-a constatat perimat. În consecință, nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei pronunțată în apel, astfel că, recursul s-a respins.