ÎCCJ, decizie (scj.ro #84036)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84036) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contestație împotriva încheierii judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor privative de libertate. Instanța competentă

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Competența. Competența teritorială

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- contestație împotriva încheierii judecătorului

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate

-

instanța competentă

Legea nr. 275/2006,

art. 74

Instanța competentă să judece contestația

împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate este, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea

nr. 275/2006, judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul unde,

în executarea pedepsei, condamnatul a săvârșit abaterea disciplinară, întrucât

prin dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 legiuitorul a

instituit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei

circumscripție se află penitenciarul, în scopul de a se realiza un control

judecătoresc unitar asupra hotărârii comisiei de disciplină, pe cale plângerii adresate

judecătorului delegat pentru penitenciarul în cadrul căruia funcționează

comisia de disciplină și pe cale contestației împotriva încheierii

judecătorului delegat, introdusă la judecătoria în a cărei circumscripție se

află același penitenciar.

I.C.C.J.,

secția penală, încheierea nr. 1606 din 8 octombrie 2009

La 27

aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de

către petentul B.I. împotriva încheierii nr. 305 din 21 aprilie

2009 a

judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor privative de libertate

la Penitenciarul

Iași.

În motivarea

plângerii, petentul a arătat că regretă faptele pentru care a fost sancționat

și dorește să îi fie anulată sancțiunea disciplinară aplicată în cauză.

Prin

sentința penală nr. 1786 din 14 mai

2009 a

Judecătoriei Iași s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea,

reținându-se în motivarea acestei hotărâri că la momentul formulării plângerii

petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea.

Astfel,

cauza fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, Secția civilă și penală,

la 3 iulie 2009, iar prin sentința penală nr. 743 din 20 iulie

2009, a

fost admisă

excepția

necompetenței

teritoriale a instanței,

invocată din oficiu.

S-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și a fost

trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Pentru a

pronunța această sentință, Judecătoria Tulcea, Secția civilă și penală, a

reținut relativ la excepția invocată că, din punct de vedere teritorial,

competența de a soluționa plângerile formulate de către persoanele condamnate

împotriva încheierilor pronunțate de către judecătorii delegați pentru

executarea pedepselor privative de libertate aparține instanțelor în a căror circumscripție

se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a pronunțat încheierea

contestată. Această regulă de competență teritorială are un caracter imperativ,

în opinia instanței, și rezultă cu limpezime chiar din dispozițiile art. 74

alin. (5) din Legea nr. 275/2006, dispoziții invocate în hotărârea de declinare

a competenței. Potrivit acestui text, împotriva încheierii judecătorului

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată

poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Din economia

întregului articol 74 rezultă că este vorba de penitenciarul la care persoana

condamnată execută pedeapsa și unde a săvârșit abaterea pentru care a fost

sancționată, adică, pe cale de consecință, penitenciarul unde funcționează

judecătorul delegat ce soluționează plângerea persoanei condamnate și care

pronunță încheierea ce poate fi contestată de către petent.

Având în

vedere aceste considerente, a fost admisă excepția

necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, s-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Examinând

cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că este competentă să judece cauza de față Judecătoria Iași,

pentru următoarele considerente:

În

conținutul dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea

pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva

hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competența

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta

soluționează plângerea, felului actului procedural prin care soluționează

plângerea, soluțiile ce le poate pronunța, controlul judiciar asupra actului

procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, și

anume pe calea contestației pe care persoana condamnată o poate introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, procedura

judecării acesteia, efectele plângerii și contestației, precum și caracterul

definitiv al hotărârii pronunțate de judecătorie.

Astfel,

dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:

„(1)

Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o

sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3

zile de la comunicarea hotărârii.

(2) Persoana

condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu, la

judecarea plângerii.

(3)

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate

proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(4)

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate

soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la

primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții:

a) admite

plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii

disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar;

b) respinge

plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(5)

Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la

judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3

zile de la comunicarea încheierii.

(6)

Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul de

procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(7)

Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin.

(5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei

prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8)

Hotărârea judecătoriei este definitivă.”

Așadar, în

norma mai sus menționată, legiuitorul a instituit un control asupra hotărârii

comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul își execută pedeapsa,

mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat

care a soluționat plângerea, pe calea contestației la judecătoria în a cărei

circumscripție se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul

judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Rațiunea

legiuitorului în reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină

a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalități

menționate, dând posibilitatea unei continuități a verificării asupra modului

în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei

abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, așa cum

acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător

acesteia i s-a aplicat una din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași

lege.

Astfel, atât

din perspectiva tehnicii de reglementare a competenței instanței, cât și pe

calea interpretării sistematice a dispozițiilor alin. (5), în raport cu cele de

la alin. (1) și (4) ale art. 74 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost

stabilită o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei

circumscripție se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa și

în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin

hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva

căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor,

iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestație la

judecătoria din circumscripția aceluiași penitenciar.

Dacă voința

legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a

reglementat dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod

expres la stabilirea unei competențe alternative în cazul controlului judiciar

al instanței, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia

executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii

comisiei de disciplină a stabilit competența teritorială exclusivă a

judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în cadrul căruia

condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile

disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menționat și a impus

aplicarea vreuneia din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Mai mult, și

din interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (5) al art. 74 din Legea

nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar,

respectiv „penitenciarul”, rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul

unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile

disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de

disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea

plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior,

împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestației, ce poate fi

exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripție se află

penitenciarul respectiv.

Or, în

contextul concret al cauzei, rezultă că a fost formulată contestație împotriva

încheierii nr. 305 din 21 aprilie

2009 a

Biroului Judecătorului Delegat pentru

Executarea Pedepselor Privative de Libertate

la Penitenciarul

Iași

,

dată în dosarul nr. 93/2009, de către condamnatul B.I., aflat în executarea

pedepsei

la Penitenciarul

Iași

,

contestație datată 23 aprilie 2009 și adresată în mod expres Judecătoriei Iași,

așa cum rezultă de pe formularul cererii adresată din penitenciar.

Din

încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat

pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate

la Penitenciarul

Iași

,

în dosarul nr. 93/2009, rezultă că în baza dispozițiilor art. 74 alin. (4) lit.

b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana

condamnată B.I. împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie

2009 a

Comisiei de

disciplină din cadrul Penitenciarului Iași. În conținutul dispozitivului

încheierii există în mod expres mențiunea „cu drept de contestație la

judecătorie în termen de 3 zile de la comunicare.”

Împrejurarea

că, ulterior formulării contestației, condamnatul B.I. a fost încarcerat în

Penitenciarul Tulcea din data de 24 aprilie 2009, iar ulterior a fost

transferat

la Penitenciarul

Bacău

,

în data de 28 mai 2009, nu are

nicio

relevanță în

raport cu conținutul dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006,

care reglementează o competență exclusivă a judecătoriei în a cărei

circumscripție se află penitenciarul, și anume aceea unde pe timpul executării

pedepsei a fost constatată abaterea disciplinară de către comisia de disciplină

a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor privative de libertate, iar împotriva încheierii

pronunțate de acesta din urmă, a fost formulată contestație la judecătoria din

a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Or, în

contextul cauzei, în raport cu dispoziția legală mai sus menționată și față de

încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat

pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate

la Penitenciarul

Iași

,

în dosarul nr. 93/2009, prin care în baza dispozițiilor art. 74 alin. (4) lit.

b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana

condamnată B.I împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie

2009 a

Comisiei de

disciplină din cadrul Penitenciarului Iași și împotriva căreia condamnatul B.I.

a formulat contestație

la Judecătoria

Iași

,

competența de soluționare a contestației revine Judecătorie Iași, instanță

exclusiv competentă teritorial, în soluționarea contestației în condițiile

prevăzute de lege.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.

43 C

.

proc

.

pen

., a stabilit competența judecării cauzei privind

pe petentul B.I. în favoarea Judecătoriei Iași, instanță căreia i s-a trimis

dosarul.