ÎCCJ, decizie (scj.ro #84036)

Contestație împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența.

Competența teritorială Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate - instanța competentă Legea nr. 275/2006, art. 74 Instanța competentă să judece contestația împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate este, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul unde, în executarea pedepsei, condamnatul a săvârșit abaterea disciplinară, întrucât prin dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 legiuitorul a instituit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în scopul de a se realiza un control judecătoresc unitar asupra hotărârii comisiei de disciplină, pe cale plângerii adresate judecătorului delegat pentru penitenciarul în cadrul căruia funcționează comisia de disciplină și pe cale contestației împotriva încheierii judecătorului delegat, introdusă la judecătoria în a cărei circumscripție se află același penitenciar.

I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 1606 din 8 octombrie 2009 La 27 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de către petentul B.I. împotriva încheierii nr. 305 din 21 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iași. În motivarea plângerii, petentul a arătat că regretă faptele pentru care a fost sancționat și dorește să îi fie anulată sancțiunea disciplinară aplicată în cauză. Prin sentința penală nr. 1786 din 14 mai 2009 a Judecătoriei Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținându-se în motivarea acestei hotărâri că la momentul formulării plângerii petentul se afla încarcerat în Penitenciarul Tulcea.

Astfel, cauza fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, Secția civilă și penală, la 3 iulie 2009, iar prin sentința penală nr. 743 din 20 iulie 2009, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și a fost trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Tulcea, Secția civilă și penală, a reținut relativ la excepția invocată că, din punct de vedere teritorial, competența de a soluționa plângerile formulate de către persoanele condamnate împotriva încheierilor pronunțate de către judecătorii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate aparține instanțelor în a căror circumscripție se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a pronunțat încheierea contestată.

Această regulă de competență teritorială are un caracter imperativ, în opinia instanței, și rezultă cu limpezime chiar din dispozițiile art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, dispoziții invocate în hotărârea de declinare a competenței. Potrivit acestui text, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Din economia întregului articol 74 rezultă că este vorba de penitenciarul la care persoana condamnată execută pedeapsa și unde a săvârșit abaterea pentru care a fost sancționată, adică, pe cale de consecință, penitenciarul unde funcționează judecătorul delegat ce soluționează plângerea persoanei condamnate și care pronunță încheierea ce poate fi contestată de către petent.

Având în vedere aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tulcea, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este competentă să judece cauza de față Judecătoria Iași, pentru următoarele considerente: În conținutul dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluționează plângerea, felului actului procedural prin care soluționează plângerea, soluțiile ce le poate pronunța, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, și anume pe calea contestației pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii și contestației, precum și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de judecătorie.

Astfel, dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că: „(1) Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii. (2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. (3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții: a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. (5) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. (6) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 2 - 5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f). (8) Hotărârea judecătoriei este definitivă.” Așadar, în norma mai sus menționată, legiuitorul a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul își execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluționat plângerea, pe calea contestației la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Rațiunea legiuitorului în reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalități menționate, dând posibilitatea unei continuități a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, așa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător acesteia i s-a aplicat una din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenței instanței, cât și pe calea interpretării sistematice a dispozițiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) și (4) ale art. 74 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa și în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestație la judecătoria din circumscripția aceluiași penitenciar.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competențe alternative în cazul controlului judiciar al instanței, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menționat și a impus aplicarea vreuneia din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Mai mult, și din interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (5) al art. 74 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul”, rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestației, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul respectiv.

Or, în contextul concret al cauzei, rezultă că a fost formulată contestație împotriva încheierii nr. 305 din 21 aprilie 2009 a Biroului Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași , dată în dosarul nr. 93/2009, de către condamnatul B.I., aflat în executarea pedepsei la Penitenciarul Iași , contestație datată 23 aprilie 2009 și adresată în mod expres Judecătoriei Iași, așa cum rezultă de pe formularul cererii adresată din penitenciar. Din încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași , în dosarul nr. 93/2009, rezultă că în baza dispozițiilor art. 74 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată B.I.

împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie 2009 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași. În conținutul dispozitivului încheierii există în mod expres mențiunea „cu drept de contestație la judecătorie în termen de 3 zile de la comunicare.” Împrejurarea că, ulterior formulării contestației, condamnatul B.I.

a fost încarcerat în Penitenciarul Tulcea din data de 24 aprilie 2009, iar ulterior a fost transferat la Penitenciarul Bacău , în data de 28 mai 2009, nu are nicio relevanță în raport cu conținutul dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, care reglementează o competență exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, și anume aceea unde pe timpul executării pedepsei a fost constatată abaterea disciplinară de către comisia de disciplină a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar împotriva încheierii pronunțate de acesta din urmă, a fost formulată contestație la judecătoria din a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Or, în contextul cauzei, în raport cu dispoziția legală mai sus menționată și față de încheierea nr. 305 din 21 aprilie 2009 dată de Biroul Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Iași , în dosarul nr. 93/2009, prin care în baza dispozițiilor art. 74 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 275/2006 a fost respinsă plângerea formulată de persoana condamnată B.I împotriva hotărârii nr. 7101 din 8 aprilie 2009 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași și împotriva căreia condamnatul B.I. a formulat contestație la Judecătoria Iași , competența de soluționare a contestației revine Judecătorie Iași, instanță exclusiv competentă teritorial, în soluționarea contestației în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 43 C . proc . pen ., a stabilit competența judecării cauzei privind pe petentul B.I. în favoarea Judecătoriei Iași, instanță căreia i s-a trimis dosarul.