ÎCCJ, decizie (scj.ro #84061)

Judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Inaplicabilitatea prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc . pen . Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței. Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate - inaplicabilitatea prevederilor art. 42 și art. 43 C. proc . pen . C. proc . pen ., art. 42, art. 43 Prevederile art. 42 C. proc . pen . care reglementează declinarea de competență se referă la instanța de judecată și, prin raportare la art. 45 din același cod, și la organele de urmărire penală, iar prevederile art. 43 C. proc . pen . reglementează conflictul de competentă între instanțele de judecată.

Noțiunea de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la care se face referire în dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 nu poate fi asimilată noțiunii de instanță de judecată sau celei de organ de urmărire penală și, în consecință, prevederile art. 42 și art. 43 C. proc . pen . nu sunt aplicabile în cazul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 998 din 26 mai 2008 Prin încheierea nr. 245 din 21 martie 2008, pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe condamnatul C.I.

în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în plângerea înregistrată la biroul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate sub nr. 34 din 25 februarie 2008, persoana condamnată C.I. a criticat hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, prin care i s-a aplicat sancțiunea de 10 zile izolare, întrucât la 20 iunie 2007, la Penitenciarul Iași, a instigat deținuții la acte de nesupunere și distrugere de bunuri. Deoarece la 4 martie 2008 condamnatul C.I a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, judecătorul delegat a apreciat că se impune declinarea competenței în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

Prin încheierea nr. 179 din 8 aprilie 2008, pronunțată de judecătorul delegat de la Penitenciarul Giurgiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe C.I. în favoarea judecătorului delegat de la Penitenciarului Iași. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintându-se cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii judecătorului delegat competent a soluționa plângerea condamnatului C.I. În esență, s-a reținut că, prin hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008, Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași i-a aplicat condamnatului C.I., deținut în Penitenciarul Iași, sancțiunea izolării pe o durată de 10 zile, pentru faptul că la 20 iunie 2007 acesta a instigat mai mulți deținuți din Penitenciarul Iași la acte de nesupunere și distrugere, aducând injurii personalului, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă conform art. 63 lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.

Competența de soluționare a plângerii formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină aparține judecătorului delegat. Întrucât sancțiunea a fost aplicată de Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, competența soluționării plângerii revine judecătorului delegat de la acest loc de deținere, iar faptul că ulterior, la 4 martie 2008, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, nu modifică competența. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Pentru a fi respectate normele de competență, legea a prevăzut posibilitatea ca organul care constată că este necompetent de a rezolva o cauză penală să o trimită organului judiciar competent.

Instituția prin care se rezolvă aceste situații este aceea a declinării de competență. Astfel, potrivit art. 42 alin. (1) C. proc . pen ., instanța de judecată care își declină competența trimite dosarul instanței de judecată arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare. Totodată, în cazul în care declinarea de competență a fost determinată de competența materială sau după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța desesizată. În cazul declinării pentru necompetență teritorială, actele îndeplinite și măsurile dispuse se mențin, astfel cum prevăd dispozițiile art. 42 alin. (3) C. proc . pen . Fie că este vorba de competență materială sau după calitatea persoanei, fie că este vorba de competența teritorială, verificarea acestora revine, întotdeauna, astfel cum prevăd dispozițiile art. 42 C. proc . pen ., instanței de judecată sau organului de urmărire penală.

Dispozițiile art. 42 și urm. C. proc . pen . fac referire la „instanța de judecată” și „organul de urmărire penală”, ceea ce exclude aplicarea acestor dispoziții pentru alte situații. Pornind de la analiza dispozițiilor legale aplicabile în materia conflictelor de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 43 C. proc . pen ., neputându-se reține existența unui conflict de competență.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, „împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.” Același text reglementează procedura de urmat în această materie, iar în alin. (5) se stipulează că „împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.” Noțiunea de „judecător delegat”, la care se referă dispozițiile art. 74 alin. (1) și urm. din Legea nr. 275/2006, nu poate fi asimilată noțiunii de „instanță de judecată”, respectiv „organ de urmărire penală” în sensul prevăzut în art. 42 C. proc . pen . Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. proc . pen . referitoare la conflictul de competență și a trimis dosarul având ca obiect plângerea formulată de persoana condamnată C.I.

la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, spre competentă soluționare, conform Legii nr. 275/2006.