ÎCCJ, decizie (scj.ro #84061)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84061) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Judecător delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate. Inaplicabilitatea
prevederilor art. 42 și art. 43 C.
proc
.
pen
.
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Competența.
Felurile competenței. Dispoziții comune
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
-
judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
-
inaplicabilitatea
prevederilor art. 42 și art. 43 C.
proc
.
pen
.
C.
proc
.
pen
.,
art. 42, art.
43
Prevederile art. 42 C.
proc
.
pen
. care reglementează
declinarea de competență se referă la instanța de judecată și, prin raportare
la art. 45 din același cod, și la organele de urmărire penală, iar prevederile
art. 43 C.
proc
.
pen
.
reglementează conflictul de competentă între instanțele de judecată. Noțiunea
de judecător delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la
care se face referire în dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 nu poate
fi asimilată noțiunii de instanță de judecată sau celei de organ de urmărire
penală și, în consecință, prevederile art. 42 și art. 43 C.
proc
.
pen
. nu sunt aplicabile în cazul judecătorului
delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
I.C.C.J.,
secția penală, încheierea nr. 998 din 26 mai 2008
Prin
încheierea nr. 245 din 21 martie 2008, pronunțată de judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, s-a
dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe condamnatul
C.I. în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative
de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în
plângerea înregistrată la biroul judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate sub nr. 34 din 25 februarie 2008, persoana
condamnată C.I. a criticat hotărârea nr. 6119 din 20 februarie 2008 a Comisiei
de Disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, prin care i s-a aplicat
sancțiunea de 10 zile izolare, întrucât la 20
iunie 2007, la Penitenciarul Iași, a instigat deținuții la acte de nesupunere
și distrugere de bunuri.
Deoarece la 4 martie 2008 condamnatul C.I a
fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, judecătorul delegat a apreciat că se
impune declinarea competenței în favoarea judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.
Prin
încheierea nr. 179 din 8 aprilie 2008, pronunțată de judecătorul delegat de la
Penitenciarul Giurgiu, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind
pe C.I. în favoarea judecătorului delegat de la Penitenciarului Iași.
S-a
constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintându-se cauza la Înalta
Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii
judecătorului delegat competent a soluționa
plângerea condamnatului C.I.
În esență, s-a reținut că, prin hotărârea nr.
6119 din 20 februarie 2008, Comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului
Iași i-a aplicat
condamnatului C.I.,
deținut în Penitenciarul Iași, sancțiunea izolării pe o durată de 10 zile,
pentru faptul că la 20 iunie 2007 acesta a instigat mai mulți deținuți din
Penitenciarul Iași la acte de nesupunere și distrugere, aducând injurii
personalului, faptă ce constituie abatere disciplinară gravă conform art. 63
lit. b) din Regulamentul
de
aplicare
a Legii nr. 275/2006.
Competența de soluționare a plângerii
formulată împotriva hotărârii comisiei
de disciplină
aparține
judecătorului delegat.
Întrucât sancțiunea a fost aplicată de Comisia
de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, competența soluționării
plângerii revine judecătorului delegat de la acest loc de deținere, iar faptul
că ulterior, la 4 martie 2008, condamnatul a fost transferat la Penitenciarul
Giurgiu, nu modifică competența.
Înalta
Curte de Casație și Justiție, examinând cauza în baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Pentru a fi respectate normele de competență,
legea a prevăzut posibilitatea ca organul care constată că este necompetent de
a rezolva o cauză penală să o trimită organului judiciar competent.
Instituția
prin care se rezolvă aceste situații este aceea a declinării
de competență. Astfel, potrivit art. 42 alin.
(1) C.
proc
.
pen
., instanța
de judecată care își declină competența trimite dosarul instanței de judecată
arătată ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.
Totodată,
în cazul în care declinarea de competență a fost determinată de competența
materială sau după calitatea persoanei, instanța căreia i s-a trimis cauza
poate folosi actele îndeplinite și poate
menține măsurile dispuse de instanța desesizată.
În cazul
declinării pentru
necompetență
teritorială, actele
îndeplinite și măsurile dispuse se mențin, astfel cum prevăd dispozițiile
art.
42 alin. (3) C.
proc
.
pen
.
Fie că este
vorba de competență materială sau după calitatea persoanei, fie că este vorba
de competența teritorială, verificarea acestora revine, întotdeauna, astfel cum
prevăd dispozițiile art. 42 C.
proc
.
pen
., instanței de judecată sau organului de urmărire
penală.
Dispozițiile
art. 42 și urm. C.
proc
.
pen
.
fac referire la „instanța de judecată” și „organul de urmărire penală”, ceea ce
exclude aplicarea acestor dispoziții pentru alte situații.
Pornind de
la analiza dispozițiilor legale aplicabile în materia conflictelor de
competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță nu pot fi
incidente dispozițiile art. 43 C.
proc
.
pen
., neputându-se reține existența unui conflict de
competență.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal, „împotriva
hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune
disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la
comunicarea hotărârii.”
Același text reglementează procedura de
urmat în această materie, iar în alin. (5) se stipulează că „împotriva
încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei
circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii.”
Noțiunea
de „judecător delegat”, la care se referă dispozițiile art. 74 alin. (1) și
urm. din Legea nr. 275/2006, nu poate fi asimilată noțiunii de „instanță de
judecată”, respectiv „organ de urmărire penală” în sensul prevăzut în art. 42
C.
proc
.
pen
.
Prin urmare, Înalta Curte de Casație și
Justiție a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C.
proc
.
pen
. referitoare la
conflictul de competență și a trimis dosarul având ca obiect plângerea
formulată de persoana condamnată C.I. la judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Iași, spre competentă
soluționare, conform Legii nr. 275/2006.