ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1129/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Rezoluția din 25 iunie 2009, dată în Dosarul nr.

411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de R.V. - executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei

Tg. Cărbunești, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 220 și 217

alin. (1) C. pen.

În esență, prin plângerea formulată,

petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului R.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere, fapte

prevăzute de art. 220 și art. 217 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în

ziua de 23 martie 2009, împreună cu A.O. au distrus, fără drept, sistemul de

închidere al unei porți de la grădina de legume, tulburându-i astfel posesia

asupra terenului, deși, instanța de judecată a suspendat procedura executării

silite.

Verificând plângerea, actele

premergătoare, procurorul a stabilit că în cauză nu s-au confirmat comiterea de

către executorul judecătoresc R.V., a infracțiunilor prevăzute de art. 220 și

217 alin. (1) C. pen., deoarece debitorul S.C. a fost somat să lase liber

terenul ce a făcut obiectul actului de adjudecare, dar și să achite suma de

837,70 RON, reprezentând cheltuieli de executare.

În condițiile în care debitorul nu

s-a conformat somației, la data de 23 martie 2009, executorul judecătoresc s-a

deplasat la terenul respectiv, unde a procedat la ruperea lanțului cu care era

prevăzut gardul împrejmuitor și punerea în posesie efectivă a creditorului cu

privire la acel teren.

Ruperea lanțului de la poarta

grădinii a reprezentat însăși modalitatea de punere în executare silită a

titlului executoriu, executorul judecătoresc intrând în mod legal pe terenul

respectiv, reținându-se, totodată, că prin încheierile pronunțate de Judecătoria

Tg. Cărbunești la datele de 23 aprilie 2008 și, respectiv 4 noiembrie 2008, nu

s-a dispus suspendarea executării silite efectuată de R.V., ci suspendarea

judecării cauzei nr. 984/317/2008, având ca obiect contestația la executare

formulată de S.C.

S-a mai reținut de procuror, că

aceleași aspecte au făcut obiectul cercetărilor și în Dosarul nr. 340/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care, prin Rezoluția din 12

mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R.V., pentru comiterea

acelorași infracțiuni.

Împotriva Ordonanței din 25 iunie

2009, dată în Dosarul nr. 411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe

care s-a sprijinit plângerea inițială.

Prin Rezoluția din 13 iulie 2009

dată în Dosarul nr. 1343/II/2/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, însușind

motivarea dată ordonanței de către procuror.

În baza art. 278

1

C.

proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Ordonanței din 25 iunie

2009, dată în Dosarul nr. 411/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluționeze, după calitatea

persoanei.

Considerând legale și temeinice

rezoluțiile procurorului, prin Sentința penală nr. 6 din 14 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea petentului S.C.

Nemulțumit, acesta a declarat recurs

pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Reiterând motivele din plângerile

adresate în sistemul Ministerului Public și apoi la instanță, petentul solicită

admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Actele premergătoare cenzurate

ierarhic și apoi de instanță, relevă conduita profesională legală a

intimatului, care în calitate de executor judecătoresc a parcurs etapele

prevăzute de lege în dosarul execuțional aflat pe rol, nefiind niciun fel de

indicii care să conducă la concluzia că vor fi întrunite elementele

constitutive ale vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Sentința penală atacată fiind legală

și temeinică, recursul va fi respins cu obligarea recurentului petent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul S.C. împotriva Sentinței penale nr. 6 din 14 ianuarie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2010.