ÎCCJ, decizie (scj.ro #83302)

Conflictul de interese în accepțiunea art.79 alin.1 din Legea 31/1990 „Asociatul care, într-o operațiune are pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune”. Dispozițiile citate au în vedere calitatea de asociat și nu de administrator, așa încât nu poate fi reținut conflictul de interese care a fost invocat în scopul de a susține motivul de nulitate relativă a contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare actul juridic astfel încheiat exprimă voința persoanei juridice și este opozabil și recurentei. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 2946 din 17 octombrie 2008) Reclamanta SC T. SRL i-a chemat în judecată pe pârâții SC B.Q.C.

SRL, SC O. SRL și T.P. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie anulat contractul de vânzare-cumpărare, părțile să fie repuse în situația anterioară și să se dispună rectificarea C.F. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Litigiul a fost soluționat de Tribunalul Timiș care prin sentința civilă nr.282 din 1 februarie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC T. SRL invocată de pârâți iar pe fond a fost admisă acțiunea reclamantei și, ca urmare, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC Q.B.R. devenită SC B.Q.C. SRL în calitate de vânzător și pârâta SC M. SRL în calitate de cumpărător având ca obiect imobilul determinat.

Prin aceiași sentință părțile au fost repuse în situația anterioară vânzării dispunându-se și asupra radierii dreptului de proprietate din C.F. Pentru a pronunța această sentință, instanța (...) a reținut că adunarea generală prin care s-a luat măsura vânzării imobilului a fost anulată prin hotărâri irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești și că reprezentantul societății vânzătoare nu putea să ia o măsură corectă pentru că se afla în conflict de interese ca urmare a faptului că a fost administrator și asociat al societății cumpărătoare. S-a mai reținut în același sens că au fost încălcate prevederile art.79 și 145 alin.1 din Legea nr.31/1990 întrucât T.P. care a reprezentat societatea vânzătoare nu i-a înștiințat pe ceilalți administratori, pe cenzori sau auditorii financiari despre existența intereselor sale care erau contrare intereselor societății.

În alți termeni s-au reținut și susținerile reclamantei în legătură cu scopul ocult al vânzării urmărit prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare în discuție prin care a fost favorizată S. M. SRL în loc să fie protejate interesele societății vânzătoare SC B.Q.C. SRL. Sentința nr.282/1 februarie 2007 a fost apelată de pârâții SC M. SRL, SC B.Q.C. SRL, SC O. SRL și T.P. Criticile aduse de apelanți sentinței tribunalului și apărările intimatei reclamante au fost examinate de Curtea de Apel Timișoara – secția comercială, iar în urma analizei fondului, apelurile pârâților SC M. SRL, SC B.Q.C. SRL, SC O. SRL și T.P. au fost admise, iar sentința nr.282 pronunțată la data de 1 februarie 2007 a fost schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC T. SRL.

(...) Trecând la analiza conflictului de interese invocat în persoana lui T.P., instanța a reținut că la data vânzării, intimatul nu avea nicio calitate în societatea cumpărătoare SC M. SRL și nici calitatea de asociat în societatea vânzătoare. Faptul că T.P. este administrator în SC B.Q.C. SRL și administratorul SC O. SRL care este asociată în prima societate, potrivit instanței, nu are nicio relevanță în cauză pentru constatarea conflictului de interese. În concluzie, instanța de apel a stabilit că nu sunt motive de nulitate sau de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și în consecință a statuat că operează principiul relativității (lato sensu ) respectiv al opozabilității actelor juridice încheiate de organele reprezentative ale societății comerciale în condițiile art.55 din Legea nr.31/1990.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, reclamanta SC T. SRL, în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă. Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în argumentarea căruia a susținut, în alți termeni, că decizia criticată este lipsită de temei legal întrucât în considerente, Curtea a reținut greșit că soluția din prima instanță a fost pronunțată numai în considerarea faptului că pârâții nu au contestat susținerile din acțiunea introductivă. Potrivit recurentei aspectele reținute ca necontestate se referă la calitățile deținute de pârâtul-intimat T.P. în societatea M. SRL, iar acest fapt a fost dovedit și cu înscrisurile eliberate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș . În fine, a invocat încălcarea art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990 pentru a susține că pârâtul T.P.

avea un interes „pe contul” SC M. SRL în care a deținut calitatea de administrator și asociat până la data de 4 mai 2004 și de aceea a decis nelegal, fără acordul asociatului SC T. SRL vânzarea imobilului aparținând SC Q.B.R. SRL la un preț inferior. Pentru că a acceptat o plată eșalonată, în opinia sa, intimații au favorizat interesele societății cumpărătoare. Având în vedere că T.P. a fraudat interesele societății, prin încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.79 alin.1 din Legea societăților comerciale. Recursul este nefondat . (...) Nici cea de-a doua ipoteză a motivului prevăzut de art.304 (9) Cod procedură civilă, nu poate fi reținută întrucât dispozițiile legale, art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990, nu au fost încălcate.

Potrivit art.79 alin.1 din legea menționată. „Asociatul care, într-o operațiune are pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operațiune”. Dispozițiile citate au în vedere calitatea de asociat și nu de administrator, așa încât nu poate fi reținut conflictul de interese care a fost invocat în scopul de a susține motivul de nulitate relativă a contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare actul juridic astfel încheiat exprimă voința persoanei juridice și este opozabil și recurentei.