ÎCCJ, decizie (scj.ro #83302)

Conflictul de interese în

accepțiunea art.79 alin.1 din Legea 31/1990

„Asociatul care, într-o

operațiune are pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare

acelora ale societății, nu poate lua parte la nici o deliberare sau

decizie privind această operațiune”. Dispozițiile citate au în

vedere calitatea de asociat și nu de administrator, așa încât nu

poate fi reținut conflictul de interese care a fost invocat în scopul de a

susține motivul de nulitate relativă a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin urmare actul juridic astfel încheiat exprimă voința persoanei

juridice și este opozabil și recurentei.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția

comercială decizia

nr

. 2946 din 17 octombrie

2008)

Reclamanta  SC T. SRL i-a chemat

în judecată pe pârâții SC B.Q.C. SRL, SC O. SRL și T.P. și

a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie anulat

contractul de vânzare-cumpărare, părțile să fie repuse în

situația anterioară și să se dispună rectificarea C.F.

și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Litigiul a fost soluționat de

Tribunalul

Timiș

care prin sentința

civilă nr.282 din 1 februarie 2007 a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC T. SRL invocată de

pârâți iar pe fond a fost admisă acțiunea reclamantei și,

ca urmare, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC

Q.B.R. devenită SC B.Q.C. SRL în calitate de vânzător și pârâta

SC M. SRL în calitate de cumpărător având ca obiect imobilul

determinat. Prin aceiași sentință părțile au fost

repuse în situația anterioară vânzării dispunându-se și

asupra radierii dreptului de proprietate din C.F.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța (...) a reținut că adunarea

generală prin care s-a luat măsura vânzării imobilului a fost

anulată prin hotărâri irevocabile pronunțate de instanțele

judecătorești și că reprezentantul societății

vânzătoare nu putea să ia o măsură corectă pentru

că se afla în conflict de interese ca urmare a faptului că a fost

administrator și asociat al societății cumpărătoare.

S-a mai reținut în același sens că au fost încălcate

prevederile art.79 și 145 alin.1 din Legea nr.31/1990 întrucât T.P. care a

reprezentat societatea vânzătoare nu i-a înștiințat pe

ceilalți administratori, pe cenzori sau auditorii financiari despre

existența intereselor sale care erau contrare intereselor

societății. În alți termeni s-au reținut și

susținerile reclamantei în legătură cu scopul ocult al

vânzării urmărit prin încheierea contractului de

vânzare-cumpărare   în discuție prin care a fost

favorizată S. M. SRL în loc să fie protejate interesele

societății vânzătoare SC B.Q.C. SRL.

Sentința nr.282/1 februarie 2007

a fost apelată de pârâții SC M. SRL, SC B.Q.C. SRL, SC O. SRL și

T.P.

Criticile aduse de apelanți sentinței

tribunalului și apărările intimatei reclamante au fost examinate

de Curtea de Apel Timișoara – secția comercială, iar în urma

analizei fondului, apelurile pârâților SC M. SRL, SC B.Q.C. SRL, SC O. SRL

și T.P. au fost admise, iar sentința nr.282 pronunțată la

data de 1 februarie 2007 a fost schimbată în tot în sensul respingerii

acțiunii reclamantei SC T. SRL. (...)

Trecând la analiza conflictului de

interese invocat în persoana lui T.P., instanța a reținut că la

data vânzării, intimatul nu avea

nicio

calitate

în societatea cumpărătoare SC M. SRL și nici calitatea de

asociat în societatea vânzătoare. Faptul că T.P. este administrator

în SC B.Q.C. SRL și administratorul SC O. SRL care este asociată în

prima societate, potrivit instanței, nu are

nicio

relevanță în cauză pentru constatarea conflictului de interese.

În concluzie, instanța de apel a

stabilit că nu sunt motive de nulitate sau de anulare a contractului de

vânzare-cumpărare și în consecință a statuat că

operează principiul relativității (lato

sensu

)

respectiv al opozabilității actelor juridice încheiate de organele

reprezentative ale societății comerciale în condițiile art.55

din Legea nr.31/1990.

Împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs,

reclamanta SC T. SRL, în termenul legal prevăzut de art.301 Cod

procedură civilă.

Recurenta a invocat motivul de

nelegalitate

prevăzut de art.304 pct.9 Cod

procedură civilă, în argumentarea căruia a susținut, în

alți termeni, că decizia criticată este lipsită de temei

legal întrucât în considerente, Curtea a  reținut  greșit

că soluția din prima instanță a fost pronunțată

numai în considerarea faptului că pârâții nu au contestat

susținerile din acțiunea introductivă. Potrivit recurentei

aspectele reținute ca necontestate se referă la calitățile

deținute de pârâtul-intimat T.P. în societatea M. SRL, iar acest fapt a

fost dovedit și cu înscrisurile eliberate de Oficiul Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul

Timiș

.

În fine, a invocat încălcarea art.79 alin.1 din Legea nr.31/1990

pentru a susține că pârâtul T.P. avea un interes „pe contul” SC M.

SRL în care a deținut calitatea de administrator și asociat până

la data de 4 mai 2004 și de aceea a decis nelegal, fără acordul

asociatului SC T. SRL vânzarea imobilului aparținând SC Q.B.R. SRL la un

preț inferior. Pentru că a acceptat o plată eșalonată,

în opinia sa, intimații au favorizat interesele societății

cumpărătoare. Având în vedere că T.P.  a fraudat interesele

societății, prin încălcarea dispozițiilor imperative

prevăzute de art.79 alin.1 din Legea societăților comerciale.

Recursul este

nefondat

.

(...)

Nici cea de-a doua ipoteză a

motivului prevăzut de art.304 (9) Cod procedură civilă, nu poate

fi reținută întrucât dispozițiile legale, art.79 alin.1 din

Legea nr.31/1990, nu au fost încălcate. Potrivit art.79 alin.1 din legea

menționată. „Asociatul care, într-o operațiune are pe cont

propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății,

nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această

operațiune”. Dispozițiile citate au în vedere calitatea de asociat

și nu de administrator, așa încât nu poate fi reținut conflictul

de interese care a fost invocat în scopul de a susține motivul de nulitate

relativă a contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare actul

juridic astfel încheiat exprimă voința persoanei juridice și

este opozabil și recurentei.