ÎCCJ, Decizia nr. 200/2001

Act al Băncii Naționale a României de refuzare a efectuării de operațiuni valutare cu populația printr-un fond deschis de investiții în valută Operațiunile între rezidenți pe teritoriul României se realizează numai în moneda țării. Prin excepție, au dreptul de a efectua operațiuni valutare persoanele care beneficiază de prevederi legale exprese. Pentru cazul în discuție, nu există o derogare, ci o reglementare expresă, prin art.26 alin. ultim din O.G. nr.24/1993 și decizia nr.200/2001 a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, de interzicere a deținerii de resurse în devize în scopuri de investiții. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1096 din 19 martie 2003) Reclamanta SC ”G.A.M.” SA a chemat în judecată Banca Națională a României solicitând anularea hotărârilor acesteia prin care i-a respins solicitarea de autorizare a efectuării de operațiuni valutare cu populația printr-un fond deschis de investiții.

In motivarea cererii, reclamanta a învederat că, în calitate de societate de administrare a fondului deschis de investiții Fondul Valutar Gelsor, a fost vătămată în drepturi prin adresele nr.VI/3/3013 din 20.01.2000 și respectiv nr.387/83 M din 17.03.2000. Prin sentința civilă nr.1265 din 3.10.2001, Curtea de Apel București Secția contencios administrativ a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unui drept al său, vătămat prin actele administrative atacate. Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC ”G.A.M.” SA. Recursul este nefondat. Curtea reține că instanța de fond a respins în mod justificat excepția nulității actelor administrative deduse judecății, invocată pentru neîndeplinirea condiției de a fi emise în formă scrisă.

Atât decizia conducerii executive a Băncii Naționale a României la care s-a făcut referire în adresa nr.VI/3/3013/20.01.2000, cât și încheierea nr.5 din 15.03.2000 a Consiliului de Administrație al BNR comunicată cu adresa nr.387/BM/17.03.2000 au caracteristicile unor acte administrative valabile, scopul emiterii lor fiind acela de a produce prin ele însele efecte juridice specifice dreptului administrativ. Din actele dosarului rezultă că solicitarea recurentei privind autorizarea efectuării de operațiuni valutare cu populația, printr-un fond deschis de investiții în valută a fost analizată de Direcția Politici Financiar – Bancare a BNR, care a întocmit nota nr.VI/3/3013/12.01.2000 cu propunerea respingerii cererii, aprobată la 19.01.2000 de Guvernatorul BNR.

Ulterior, aceleași propuneri au fost aprobate de Consiliul de Administrație al BNR care a decis, prin încheierea nr.5/15.03.2000, respingerea solicitării, cu motivarea că operațiunile în valută decurgând din constituirea în valută a resurselor fondului precum și din investițiile acestuia sunt interzise de O.G.nr.24/1993. In consecință, prima critică privind nulitatea formală a actelor administrative contestate este nefondată. Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond, respingând acțiunea, a făcut o corectă aplicare a legii. Potrivit statului său, aprobat prin Legea nr.101/1998, Banca Națională a României stabilește și urmărește aplicarea regimului valutar pe teritoriul țării, autorizează și supraveghează persoanele fizice și juridice care au obținut autorizația de a efectua tranzacții valutare, elaborează reglementări privind monitorizarea și controlul tranzacțiilor valutare.

Instanța a interpretat corect prevederile art.18 alin.1 și 2 din Regulamentul nr.3/1997, potrivit cărora operațiunile între rezidenți pe teritoriul României se realizează numai în moneda națională a țării, leul, prin excepție având dreptul de a efectua operațiuni valutare persoanele care beneficiază de prevederi legale exprese. Dispensa acordată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, prin decizia nr.70/1999, nu poate fi considerată „o prevedere legală expresă” fiind chiar contrară legii, respectiv art.26 din O.G.nr.24/1993 care instituie interdicția pentru fondurile dechise de investiții de a deține resurse în devize în scop de investiții. De altfel, legiuitorul nu a conferit nici unei autorități, inclusiv Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare competența de a excepta anumite fonduri de la această interdicție, aprecierea oportunității și necesității desfășurării de operațiunii valutare aparținând exclusiv Băncii Naționale a României.

In dispozițiile Legii nr.52/1994 nu este prevăzută posibilitatea acordării unei dispense în orice condiții, fără nici o limită și nici că aceste dispense ar avea semnificația unor acte administrative individuale de exceptare de la prevederile imperative ale legii, în speță, de la inderdicția reglementată prin O.G.nr.24/1993. De altfel, instanța de fond a avut în mod justificat în vedere și faptul că însăși CNVM și-a revocat propria decizie nr.70/19.01.2000 prin decizia nr.200/2.02.2001, acțiunea prin care a fost atacată în contencios această ultimă hotărâre fiind respinsă prin sentința civilă nr.719/29.05.2001 a Curții de Apel București, cu motivarea că menținerea deciziei nr.70/2000 prin care s-a acordat exceptarea ar însemna încălcarea atât a dispozițiilor Legii nr.101/1998, cât și ale O.G.nr.24/1993 și ale normelor emise de CNVM.

Este nefondată, de asemenea, și critica privind nerespectarea de către pârâtă a Regulamentului nr.3/1997, în sensul că nu s-ar încadra în categoria operațiunilor valutare supuse autorizării BNR deținerea de valută și emiterea de titluri de participare denominate în valută. Prevederile art.26 alin.2 din O.G.nr.24/1993 privind interdicția deținerii de devize în scop de investiții se referă implicit la încasarea de valută prin emiterea titlurilor de participare la fond în valută. Astfel, deținerea de valută presupune o prealabilă încasare a acesteia, iar emiterea titlurilor de participare de către un fond de investiții și constituirea resurselor fondului implică vânzarea acestora către investitori, cu încasarea corespunzătoare a prețului, constituind operațiuni valutare supuse interdicției prevăzute de O.G.nr.24/1993.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.